Dacă nu va reuși să atragă de partea sa toată coaliția de centru, șefa Comisiei Europene va avea nevoie de sprijinul Grupului Verzilor sau chiar al dreptei dure. Ambele opțiuni sunt complicate.
Președintele Comisiei Europene și principalul candidat al Partidului Popular European (PPE) de centru-dreapta a încheiat numărătoarea voturilor cu o majoritate subțire, despre care mulți cred că se va dovedi a fi un miraj. Această situație îi lasă puține opțiuni pentru a câștiga un nou mandat de cinci ani la cârma Executivului UE, se arată într-o analiză publicată de Politico.
Abacul Parlamentului European este fin echilibrat pentru von der Leyen, după ce un val de extremă dreapta a erodat centrul. Ea are nevoie de susținerea a 361 de membri ai Parlamentului European pentru a obține al doilea mandat. Coaliția grupurilor de centru care au ales-o ultima dată (PPE, Alianța Progresistă a Socialiștilor și Democraților - S&D și grupul liberal Renew) a câștigat aproape 400 de locuri la alegerile europarlamentare.
Însă oficialii din PPE se așteaptă ca măcar 10% din acești parlamentari să nu voteze pentru von der Leyen, împiedicând-o să obțină majoritatea.
Ce variante are Ursula
Dacă șefa UE nu poate obține suficiente voturi de la principalele trei grupuri ale Parlamentului European, ea va fi nevoită să facă o alegere:
- să ceară sprijin de la Grupul Verzilor, care dorește garanții climatice pe care PPE le respinge;
- să cocheteze cu partidul de extremă dreapta al premierului italian Giorgia Meloni, riscând să-și piardă coaliția;
- să opteze pentru ambele variante, în speranța că toată lumea, pur și simplu, va decide că e mai bine să aibă de-a face cu ea decât cu alternative mai puțin convenabile.
De aici încep calculele.
Verzii se află într-o postură proastă după dezastrul de la alegeri, unde au pierdut peste un sfert din mandate. Deși Verzii și partidul lui von der Leyen sunt într-o căsătorie aranjată, un divorț s-ar produce în cel mai prost moment.
Europarlamentarul olandez Bas Eickhout, principalul candidat al Verzilor, a declarat pentru Politico că partidul său vrea garanții că von der Leyen nu se va atinge de legile existente din Green Deal (Pactul Verde).
O convergență a acestor două poziții aparent ireconciliabile va fi "cea mai mare provocare", a spus Eickhout.
Petrecerea s-a încheiat, acum se negociază
Cel puțin pentru moment, von der Leyen își poate savura victoria după ce PPE a obținut zece mandate în plus. Ea va începe un proces de negocieri pentru a-și asigura voturile de care are nevoie ca să-și păstreze funcția la Bruxelles, în timp ce fiecare parte va căuta să-și fructifice avantajele pe care le are.
Eickhout a spus că Verzii ar putea să o susțină pe von der Leyen, dar cer asigurări că legislația UE care urmărește obținerea neutralității climatice până în 2050 va fi intangibilă. El a mai spus că Verzii vor promisiuni privind reducerea poluării din agricultură, o temă cu potențial exploziv pentru PPE.
Von der Leyen are un interes personal în protejarea Pactului Verde. La urma urmei, e cea mai mare reușită din mandatul său.
Mai mult, având în vedere rezultatul alegerilor, unii membri ai Verzilor ar putea fi tentați să o susțină mai degrabă pe von der Leyen decât să se trezească cu un președinte al Comisiei care să nu pună mare preț pe politica de mediu. Un oficial important al PPE a estimat că opțiunile Verzilor ar putea fi împărțite.
Însă orice alianță ar fi inconfortabilă. PPE și Verzii au opinii aproape incompatibile asupra chestiunilor esențiale de climă, precum conservarea naturii, agricultura și industria auto.
Provocarea s-a conturat duminică seara, atunci când liderul PPE, Manfred Weber, a declarat pentru Politico că partidul va discuta în curând cererea sa de a anula interzicerea din 2035 a vânzărilor de mașini noi cu motoare termice – un pilon central al efortului UE de încurajarea a producției de mașini ecologice.
Acest lucru ar intra în conflict direct cu poziția Verzilor, care se opun revizuirii interdicției.
Provocările se înmulțesc pe măsură ce intră în calcul alți potențiali parteneri. De exemplu, von der Leyen a spus că ar fi interesată să lucreze cu partidul lui Meloni, Fraţii Italiei (Fratelli d'Italia).
Însă Eickhout a precizat că Verzii nu se vor alătura niciodată unei coaliții care să implice grupul din Parlamentul European al partidului italian, Conservatorii și Reformiștii Europeni (ECR). "Cu siguranță nu vom lua parte la așa ceva. Iar aceasta este într-adevăr o linie roșie pe care o tragem foarte clar", a subliniat el.
Exodul s-ar putea extinde rapid. "Dacă este cu ECR, este fără noi", a declarat luni dimineață Giacomo Filibeck, secretarul general al Partidului Socialiștilor Europeni de centru-stânga, al cărui grup S&D a câștigat al doilea cel mai mare număr de locuri în Parlamentul European.
Filbeck a mai spus că protejarea Green Deal se va afla în centrul cerințelor lor politice, dar a lăsat, totuși, loc pentru o înțelegere: "O alianță cu colegii noștri prieteni verzi este cu siguranță o posibilitate."
Tactica de modă veche
Ținând cont de dinamicile complexe din noua configurație a Parlamentului European, von der Leyen ar putea prefera să urmeze calea pe care ar întâmpina cea mai slabă rezistență - una în care să nu aibă nevoie de sprijinul Verzilor sau al ECR.
Acest lucru implică mai întâi aprobarea celor 27 de lideri naționali ai UE, o perspectivă care pare mai posibilă după ce președintele francez Emmanuel Macron a indicat luni că o va sprijini.
Ea va trebui apoi să prevină dezertările din coaliția sa de centru (EPP, S&D și Renew). Pentru asta va trebui să aplice o tactică americană de modă veche, potrivit secretarului general al PPE, Thanasis Bakolas, care pe românește înseamnă "biciul și zăhărelul" - adică să folosească amenințări sau stimulente pentru a-i determina pe europarlamentari să o susțină.
Porțile spre un nou mandat se vor deschide apoi mai larg, dacă grupurile centriste vor atrage câțiva europarlamentari nealiniați să treacă de partea lor. Aproximativ 100 de deputați europeni sunt în această situație, iar PPE ar putea curta mai multe delegații naționale.
T.D.