În zadar au așteptat extremiștii de la București, cărora doar Putin le-a luat apărarea, să existe o poziție agresivă împotriva României, interesele Statelor Unite sunt destul de puternice legat de România.
Însă răspunsul nostru trebuie să fie extrem de corect și avem nevoie de un președinte care să reprezinte o garanție pentru actuala administrație de la Washington, pentru că, indiferent de celelalte teme unde avem viziuni complet diferite, pe chestiunile de securitate, lucrurile nu se vor schimba fundamental.
Și asta trebuie să ne să ne bucure, pe de o parte, dar, în același timp, cetățenii români trebuie să dea un răspuns pe măsura așteptărilor, pentru că altfel, un lider și pro-rusesc la București complică lucrurile foarte mult în ceea ce ne privește și în ceea ce privește securitatea noastră, spune, de la Strasbourg, eurodeputatul Eugen Tomac, într-un interviu pentru spotmedia.ro.
Donald Trump a anunțat pacea încă de la preluarea mandatului. Și totuși n-avem încă pace. Din contra, chiar am auzit ieri un oficial rus vorbind despre faptul că nu se va ajunge la pace până ce SUA nu va accepta repararea cauzelor care au dus la război. Și din punctul de vedere al Rusiei, Ucraina este vinovată. Cum vedeți aceste negocieri de pace? L-a prins cumva Putin pe Trump în capcană?
Este cert că Moscova încearcă în momentul de față să impună agenda totală în ceea ce privește negocierile de pace. Rusia a și anunțat că va construi 4000 de tancuri până în 2030 și că își va mobiliza armată de 3 milioane de soldați, ceea ce nu înseamnă nici pe departe un mesaj de pace.
Iar economia Federației Ruse în momentul de față funcționează exclusiv pentru război. Deci Rusia este intrată într-o logică totală de război și acționează ca atare. Prin urmare, negocierile acestea, pe care le simulează în relația cu Statele Unite, sunt doar o încercare de repoziționare pentru a lăsa sentimentul că și-a dorit această pace.
În realitate, știm că și în 2014 a procedat la fel. A mimat doar o preocupare față de situația Ucrainei, dar a așteptat momentul politic ca Ucraina să semneze acordul de asociere la Uniunea Europeană, deci de a se apropia de lumea occidentală și drept răspuns, politic, a anexat Crimeea.
Acum, mimează aceste negocieri tocmai cu scopul de a câștiga teren și de a încerca să împingă diplomația rusă în tot soiul de negocieri. Pentru că asta este școala politică rusească, indiferent că a fost sovietică, țaristă sau putinistă: întâi intră cu tancurile, după care își trimit diplomații să încerce să deformeze realitatea și să câștige timp pentru a obține un status quo pentru teritoriile pe care le-a anexat.
Pentru că, de fapt, asta este, din păcate, realitatea: o parte bună din teritoriul Ucrainei este controlată astăzi de Moscova și de aceea negocierile pe care le conduc Statele Unite în momentul de față au intrat în impas.
Evident că Donald Trump a vorbit despre cărțile pe care le are, dar observăm că aceste cărți nu sunt atât de impresionante pentru Putin. Și asta trebuie să schimbe, din punctul meu de vedere, tactica pe care o aplică Statele Unite în momentul de față.
Putin nu joacă cărți. Putin știe judo, asta înseamnă că se folosește de vulnerabilitatea adversarului, nu? Care a fost vulnerabilitatea lui Donald Trump aici?
Dorința să poată anunța opiniei publice că se face pacea. Indiscutabil, această grabă de a închide cu orice preț, punând Ucraina într-o situație imposibilă și neglijând într-un mod fără precedent opinia și relația cu partenerii tradiționali din Europa și nu numai, a creat o confuzie destul de puternică.
Practic, în momentul de față, eu cred că în următoarele trei luni de zile, - nu în aprilie, acum, cum marea majoritatea specialiștilor dădeau ca prognoză, nu în cele 100 de zile a lui Donald Trump - se vor tranșa lucrurile.
Cel mai probabil până la summit-ul NATO de la Haga vom avea o fotografie exactă despre cum va arăta viitoarea relație între Statele Unite și partenerii săi și despre cum vor arăta eventualele negocieri eșuate sau reușite în ceea ce privește pacea din Ucraina.
Ce spuneți este că, practic, lui Vladimir Putin și Rusiei, în momentul de față, le convine mai mult războiul decât pacea. Și Putin are ceva de livrat în 9 mai - după cum știm, tot timpul se pregătește pentru 9 mai și probabil va fi ceva pe această temă, a războiului din Ucraina sau a relațiilor cu SUA.
Sigur că pentru Kremlin simbolistica aceasta a datelor este extrem de importantă și întotdeauna s-au hrănit din această propagandă. Asta nu trebuie exclus, dar în momentul de față ceea ce vrea să transmită Putin este că este dispus și că îi convine această mână întinsă, la negocieri, oferită de președintele Trump, însă vrea să arate rușilor, în primul rând, că pacea o va aduce el, în condițiile în care este interesat el și, evident, la momentul la care el o va considera oportună.
Deși, sigur că efectele economice nu le mai poate ascunde, rușii o duc tot mai rău, izolarea externă a produs efecte puternice. Oligarhii sunt și ei extrem de nemulțumiți și de stresați de situația prin care trec, pentru că activele lor sunt în continuare blocate.
Deci, lucrurile nu sunt nici pe departe atât de clare și aflate sub control total, în ceea ce îl privește pe Putin. Dar, evident că asta nu înseamnă că trebuie să-i subestimăm potențialul pe care îl are. Și din acest punct de vedere cred că răspunsul Europei este corect.
Leadership-ul franco-britanic în ceea ce privește răspunsul pentru Moscova, la tot ceea ce se întâmplă în momentul de față, este unul cât se poate de corect .
Doar dacă ne uităm pe cifre, anul trecut statele membre ale Uniunii Europene au investit în securitate - și aici mă refer la înzestrarea capabilităților militare ale statelor membre - cu 30% mai mult. Statele membre ale Uniunii Europene, care sunt și în NATO, cele 23, se apropie de cifra de 2% din PIB-ul Uniunii Europene, ceea ce arată foarte clar că am învățat din această lecție, am învățat din mesajele extrem de dure și, practic, această trezire la o nouă realitate ne obligă să gândim mai mult pentru Europa. Evident, respectând toate angajamentele în cadrul Alianței Nord-Atlantice.
Mai mult decât oricând, Europa are nevoie acum de o structură militară complementară cu NATO.
Adică celebra armată europeană?
În momentul de față, avem nevoie de această discuție într-o manieră mult mai așezată și n-aș spune doar că e nevoie doar de o armată europeană. Cred că avem nevoie și de structuri de informații europene. Cred că avem nevoie și de un mecanism de protecție internă și mă refer aici la o poliție europeană, pentru că noi nu putem să tratăm atât de eficient și a pune presiunea necesară pe statele membre, până nu avem și instrumentele necesare pentru a face față războiului hibrid.
Războiul hibrid produce pagube uriașe. Democrația europeană suferă în momentul de față tocmai pentru că informațiile circulă greu, lucrurile nu sunt atât de bine armonizate.
Chiar dacă un cadru general oficial există, el nu este atât de eficient implementat, pentru că fiecare are reguli, interesele și prioritățile lui. Or, această criză majoră, fără precedent, de securitate, ne obligă să facem niște pași.
Dar este timp pentru Ucraina? Avem timp, o fereastră de timp suficient cât să ne înarmăm, să construim o Uniune Europeană mai puternică, poate nu federală, dar mai puternică, în condițiile în care curentul acesta așa-zis suveranist militează contra acestei unități europene?
Am văzut câteva exemple în Europa de discurs electoral extrem de agresiv la adresa Uniunii Europene, dar în momentul în care au câștigat alegerile, au înțeles că singura soluție pentru fiecare stat, cu excepția lui Viktor Orban, ca toată lumea să se plieze pe noua realitate economică și de securitate.
Pentru că aici vreau să fiu cât se poate de explicit. Dacă ne uităm în tratatul Uniunii Europene, vom vedea că articolul trei, dacă nu mă înșel, spune limpede și clar: Uniunea Europeană este uniune economică și monetară. Dar iată că războiul declanșat de Putin ca răspuns al apropierii Ucrainei de Uniunea Europeană a schimbat complet, în 3 ani de zile, profilul Uniunii Europene.
Practic, avem o Uniune care s-a transformat dintr-o uniune economică într-o uniune geostrategică și Uniunea Europeană este obligată, în clipa de față, ca în următorii 5 ani de zile să-și schimbe complet profilul și să răspundă acestei urgențe ce ține de securitate.
Pentru că întotdeauna Uniunea Europeană a reușit în cei 80 de ani de pace de când îi avem pe continent, după cel de-al 2-lea război mondial, să înregistreze succes după succes, aplicând două decizii majore: mai multă integrare sau extindere.
La toate crizele majore a răspuns astfel. Or, acum, pentru că extinderea este spre est, primind state noi, ridică această mare provocare din partea Rusiei, pentru a o depăși, trebuie să răspundem acestei provocări prin înzestrare, prin crearea de noi capabilități prin care să răspundem amenințărilor Rusiei.
Dacă ne uităm la cifre, pentru că îmi place foarte mult să analizăm lucrurile și ceva mai practic, sigur, fără a neglija capabilitățile nucleare ale Federației Ruse, dar dacă ne uităm la cifre, totuși, anul trecut, statele membre ale Uniunii Europene au cheltuit și au investit în apărare peste 326 de miliarde de euro. Bugetul Federației Ruse este de 120 de miliarde de dolari.
Deci noi avem resurse mult mai mari decât Federația Rusă și evident că în următorii ani, pentru a fi în siguranță, pentru a ne apăra aliații, pentru că și Ucraina, și Republica Moldova sunt expuse în fața pericolului rusesc, trebuie să investim în industria de apărare pentru că, de fapt, acesta este cel mai puternic argument de descurajare a Federației Ruse.
Știți că acesta este și contra-argumentul, cel puțin al platformelor, să le zicem suveraniste-extremiste din România: de ce înarmare, când înarmarea duce la război, nu la pace? E un argument sofistic, desigur.
Ei au preluat mesajele lui Dodon. În 1991, când Republica Moldova și-a obținut independența, s-a discutat foarte clar că această desprindere înseamnă desprinderea de URSS și un proces de apropiere de România.
Îmi aduc aminte că atunci imnul de stat al Republicii Moldova era „Deșteaptă-te, române”, iar limba română era trecută în Declarația de Independență ca limbă oficială.
Ulterior, după ce Rusia a trecut prin puciul de la Moscova și prin toate răsturnările de situație, și-a dat seama că pierde Republica Moldova și atunci s-a implicat puternic în a schimba profilul Republicii Moldova și cu celebra constituția adoptată în 1994, au introdus acel articol privind neutralitatea.
Toți propagandiștii de la Chișinău, din ’91 până în prezent, când vrei să vezi dacă susțin interesele Republicii Moldova sau pe cele ale Federației Ruse, invocă această nevoie de neutralitate față de oricine, tocmai pentru că Rusia este cea care trebuie să dicteze interesele de securitate.
Or, nu este nicio diferență între așa-zișii promotori ai unor teze exclusiv în interesul Federației Ruse și cei care au fost până de curând în spatele lui Dodon sau al altor actori politici. Am încercat să exemplific cât se poate de clar de ce acest discurs este unul complet antinațional. Este în dezinteresul României. O Românie puternică înseamnă și o Românie capabilă să se apere.
Odată cu neutralizarea lui Călin Georgescu a renunțat Moscova la a mai interveni în procesul electoral de la București? Sau cu cine joacă acum Rusia la București? Care sunt oamenii „cu Moscova în suflet”?
Da, Rusia joacă acum și se va implica, din punctul meu de vedere, fără discuții, în a interveni acolo unde poate. Evident, măsuri s-au luat, dar magnitudinea cu care s-a intervenit în alegerile de anul trecut a depășit orice așteptare și de aceea trebuie să fim extrem de prudenți în fiecare zi.
Pentru că digitalizarea și avansul tehnologic ne-au adus multe avantaje, dar iată că și acest dezavantaj pe care nu-l poți anticipa și care poate crea surprize.
Rusia își dorește lideri politici care blamează Uniunea Europeană și, evident, fac ochi dulci Moscovei și iată exact candidații pe care îi vedem acum, în bătălie, că duc această luptă. L-am văzut pe Simion, acum câteva săptămâni, spunând că nu Rusia a intervenit în alegerile din România, ci Bruxelles-ul și Washington-ul.
Un asemenea discurs de menajare a Kremlinului este evident pe placul Federației Ruse, în condițiile în care, legat de alegerile de anul trecut, Putin personal s-a pronunțat, când a spus că cei de la București vor să renumere voturile, iar înainte de decizia de excludere a lui Georgescu, Peskov a intervenit, Medvedev a intervenit, chiar și serviciul de spionaj al Rusiei a intervenit cu un comunicat public fără precedent.
Deci, practic, „și-au asumat atentatul”, ca să spun așa.
Și-au asumat interesul evident față de ceea ce se întâmplă în România și asta a fost cât se poate de clar. Rusia este extrem de interesată de ce se va întâmpla în mai în România.
Vă așteptați să facă un gest major în așteptarea acestui summit NATO de la Haga? Să joace și Rusia cumva, pentru că și Vladimir Putin știe, cu siguranță, că până la acest summit, cumva tabla de șah trebuie rearanjată, adică ordinea mondială.
Noi avem nevoie de un răspuns foarte clar din partea cetățenilor în ceea ce privește aceste alegeri, pentru că Washington-ul a luat o pauză în ceea ce privește România, dar interesele Statelor Unite sunt destul de puternice legat de România. Sunt destul de puternice.
În zadar au așteptat extremiștii de la București, cărora doar Putin le-a luat apărarea, să existe o poziție agresivă împotriva României. Chiar dacă s-a greșit flagrant, s-au încălcat o serie de reguli care nu pot fi justificate, însă incapacitatea decidenților de a gestiona o asemenea criză fără precedent și-a spus cuvântul și asta ne costă foarte mult.
Însă răspunsul nostru trebuie să fie extrem de corect și avem nevoie de un președinte care să reprezinte o garanție pentru actuala administrație de la Washington care - sunt absolut convins, indiferent de celelalte teme unde avem viziuni complet diferite - pe chestiunile de securitate, lucrurile nu se vor schimba fundamental.
Adică nu se vor retrage americanii?
Nu văd cum și de ce, în momentul de față. Că va exista poate o perspectivă, peste 5-10 ani, e o altă discuție, dar în momentul de față interesele Statelor Unite sunt atât de puternice și faptul că nu am avut o abordare brutală, în stilul președintelui Trump, referitor la ceea ce s-a întâmplat, arată foarte clar că lucrurile sunt privite cu seriozitate și tratate ca atare în ceea ce privește România.
Și asta trebuie să ne să ne bucure, pe de o parte, dar, în același timp, cetățenii români trebuie să dea un răspuns pe măsura așteptărilor, pentru că altfel un lider și pro-rus la București complică lucrurile foarte mult în ceea ce ne privește și în ceea ce privește securitatea noastră.
Și de noi depinde foarte mult și securitatea Republicii Moldova.