În logica piromanului care dă foc la casă, Putin disperat va încerca să aprindă cât de multe focare de conflict poate, în întreaga lume.
Întrebarea care se pune este dacă Putin poate să folosească trupele rusești din Transnistria și așa numita armată transnistreană, cifrată la 8 sau 10.000 de oameni, ca să atace Chișinăul. Răspunsul meu este că poate. Asta nu înseamnă că este și probabilă o astfel de acțiune, consideră istoricul Armand Goșu, într-un interviu acordat spotmedia.ro, în care am trecut în revistă ultimele evenimente de la Moscova, de după moartea lui Alexei Navalnîi, tensiunile pe care Rusia le alimentează în Transnistria și anunțul președintelui Macron, că ar putea trimite trupe în Ucraina.
Principalele idei din interviu:
- Pentru mine, cei care au adus un ultim omagiu lui Navalnîi sunt niște eroi. Văzându-i acolo, continui să cred că Rusia mai are un viitor în lumea civilizată.
- Pentru ca regimul Putin să se prăbușească trebuie îndeplinite mai multe condiții, fie să moară dictatorul, fie o lovitură de palat, fie o revoltă populară instrumentalizată de o facțiune a sistemului militarizat din Rusia.
- Văd că Bucureștiul, pe axa consacrată PSD-MAE-SIE, încearcă să potențeze rămășițele partidului oligarhului fugar Plahotniuc, să le urce în barca primarului Ivan Ceban, pentru a construi un partid de centru, alături de care PAS-ul prezidențial ar putea păstra – speră unii – orientarea pro-europeană a Moldovei. Cei care promovează acest plan au alte obiective, nu le pasă lor de orientarea pro-europeană a Moldovei, de modernizarea țării, de bunăstarea populației. Ei vor să ia banii de la Bruxelles, ca să-și umple buzunarele.
- Întrebarea care se pune este dacă Putin poate să folosească trupele rusești din Transnistria și așa numita armată transnistreană, cifrată la 8 sau 10.000 de oameni ca să atace Chișinăul. Răspunsul meu este că poate. Asta nu înseamnă că este și probabilă o astfel de acțiune. Dar, în logica piromanului care dă foc la casă, Putin disperat va încerca să aprindă cât de multe focare de conflict, poate în întreaga lume.
- Liderii și partidele suveraniste provin din zonele dacă nu controlate, cel puțin influențate de serviciile secrete, și nu mă refer doar la SRI. Cât mai controlează serviciile actuale pe oamenii inventați de ei acum 15 sau 20 de ani? Este greu de răspuns la această întrebare. Dar primul strat poate fi ușor vizualizat, e cel al vechii Securități ceaușiste și al începuturilor tulburi ale serviciilor care alergau după droguri și copiatoare de dolari pe la țărăniști în 1990-91.
- Pare că Franța de astăzi se întoarce la un joc diplomatic interbelic, de consolidare a prezenței în Europa Centrală și de Est, într-un moment în care hegemonul, adică America, dă semne că – la rândul ei – se întoarce la o politică mai veche, anume de izolare, adică se concentrează asupra problemelor interne.
Domnule profesor, vedem încă oameni mergând la cimitir, la mormântul lui Navalnîi, la câteva zile de la înmormântare. Ce înseamnă asta pentru Rusia, unde Putin și-a întărit dictatura? E un semn că se poate constitui o masă critică?
Adevărul este că nu știu ce înseamnă. Trebuie să mai treacă ceva vreme ca să înțeleg. Imaginile sunt tulburătoare, într-adevăr. Dar nu uitați că Navalnîi a candidat în 2013 la alegerile locale din Moscova, unde a obținut peste 27%, undeva aproape de 650.000 de voturi.
Deci notorietatea lui în Moscova este mai mare decât în restul țării, unde oamenii se informează de la televiziunile controlate integral de Kremlin, care sunt simple instrumente de propagandă sau de pe canalele Telegram, la rândul lor controlate de putere.
Pentru 1 martie, ziua înmormântării, am văzut cifra de 16.500 de participanți, la care ar trebui să adăugăm încă pe atât sâmbătă și la fel de mulți duminică. Cred că undeva la 45-50.000 de oameni au venit la mormântul lui Navalnîi, în cele trei zile.
A fost îngropat la cimitirul Borisovskoe, de la capătul Moscovei. În centrul Capitalei, imediat după anunțarea morții lui, mii de oameni au venit cu flori la monumentul în memoria represiunii politice, de lângă Piața Lubianka. Mici altare cu fotografia lui Navalnîi, flori și lumânări au apărut pe tot cuprinsul Rusiei. E vorba de aproximativ 250, ceea ce este remarcabil în condițiile de represiune politică de astăzi.
Au fost oameni arestați pentru că au depus flori, cele mai multe locuri de comemorare au fost închise și demontate de autorități.
Poate să vă pară puțin, dar în condițiile din Rusia lui Putin este mult, este foarte mult, este un act de mare curaj, echivalează cu un act de disidență. Cei care au depus flori la monument sau au mers la cimitir înțeleg foarte bine că puteau să nu se mai întoarcă acasă, mulți erau pregătiți să petreacă noaptea la secția de poliție.
Ei mai știu că pot fi chemați la poliție peste o săptămână, o lună, un an. Așa s-a întâmplat cu majoritatea celor care au participat la proteste în ultimii ani. De la pandemie încoace, sub pretextul combaterii Covid-ului, Moscova este inundată de camere video pentru recunoaștere facială. Iar în zona cimitirului au fost instalate cu o zi înainte nenumărate camere video.
Pentru mine, cei care au adus un ultim omagiu lui Navalnîi sunt niște eroi. Văzându-i acolo, continui să cred că Rusia mai are un viitor în lumea civilizată.
Care sunt consecințele politice? Vor constitui toți aceștia o masă critică pentru a schimba ceva în Rusia?
Nu știu, e prea devreme de tras concluzii. Probabil că nu. Sunt încă puțini, iar 70% din populație urmează șeful, nacialnik-ul, în limba rusă.
E o majoritate apolitică, asta a fost miza cea mare a primelor două mandate ale lui Putin, să de-politizeze poporul rus. Și i-a reușit foarte bine. Serviciile secrete, mai ales FSB, a jucat un rol decisiv în această operațiune. Și, desigur, controlul mass media, presa transformându-se în instrument de propagandă.
Asta nu înseamnă că regimul lui Putin este solid. Din contră! Însă, pentru ca el să se prăbușească, trebuie îndeplinite mai multe condiții, fie să moară dictatorul, fie o lovitură de palat, fie o revoltă populară instrumentalizată de o facțiune a sistemului militarizat din Rusia. Doar atunci va începe caruselul schimbării.
Cu toate că multe voci, mai ales din afara Republicii Moldova, se așteptau ca Vladimir Putin să menționeze Republica Moldova în discursul recent, nu a făcut-o. O face însă ministrul Lavrov, cu insistență. Care este miza, ce poate însemna planul Rusiei de a destabiliza Republica Moldova?
Două la număr pot fi mizele:
- deschiderea unui nou front de luptă împotriva Ucrainei, în Transnistria, în coasta regiunii Odesa, care este o țintă a expansiunii rusești și unde sunt și depozite de muniție;
- destabilizarea Republicii Moldova într-o perioadă electorală, în acest an vor fi alegeri prezidențiale, anul viitor parlamentare.
Ambele obiective – speră Moscova – ar putea fi atinse cu resursele limitate de care dispune Putin. Accentul este pe război hibrid, la care Rusia se pricepe foarte bine și care va specula toate slăbiciunile Chișinăului, liderilor politici de acolo, sistemului de justiție încă nereformat, slăbiciunile sistemului de partide, care nu prea sunt partide politice în adevăratul înțeles al cuvântului, complicitățile mass media din Moldova etc.
Inclusiv directorul SIS a vorbit marți despre pericolul reprezentat de Transnistria și Găgăuzia, pe de o parte, dar și de coloana a 5-a, politicianul fugar Șor si ceilalți. Ce șanse are Maia Sandu să treacă cu bine peste acest referendum de aderare la UE? Ultimul sondaj confirmă poziția Maiei Sandu, dar pentru Parlament, o alianță Dodon+Șor ar putea obține majoritatea.
E prea devreme ca să vorbim de alianțe, deocamdată să confirme Maia Sandu poziția din sondaje la prezidențiale. În acest moment, nu cred că va avea adversar serios.
A introdus acest referendum, tocmai pentru că speră că el o va ajuta ceva mai mult, va mobiliza mai bine electoratul, inclusiv pe cel pro-european dar care este dezamăgit de prestația PAS, partidul doamnei Sandu.
Și, apoi, împins de victoria din toamnă de la prezidențiale, PAS-ul va înregistra un rezultat bun și la parlamentarele de anul viitor. Nu va mai reuși să obțină majoritatea, dar se vor cristaliza alte variante de alianță.
Văd că Bucureștiul, pe axa consacrată PSD-MAE-SIE, încearcă să potențeze rămășițele partidului oligarhului fugar Plahotniuc, să le urce în barca primarului Ivan Ceban, pentru a construi un partid de centru, alături de care PAS-ul prezidențial ar putea păstra – speră unii – orientarea pro-europeană a Moldovei.
Și nu este un plan bun acesta?
Nu cred. Cei care promovează acest plan au alte obiective, lor nu le pasă de orientarea pro-europeană a Moldovei, de modernizarea țării, de bunăstarea populației. Ei vor să ia banii de la Bruxelles, ca să-și umple buzunarele.
Adresarea Transnistriei către Rusia, pentru ajutor și protecție, pare încă pe agendă, ca presiune – Lavrov, Peskov au vorbit despre. Cât de aproape e amenințarea militară? La ce să fim atenți?
Acolo Rusia a declanșat război hibrid, însă Moldova nu e amenințată militar de Rusia. Cât despre Transnistria, acolo sunt trupe rusești. Am văzut și eu declarații, să le zicem, interesante, făcute de oameni politici din România potrivit cărora Rusia poate ocupa militar Transnistria în două - trei zile.... N-au de ce s-o ocupe, ea se află sub controlul militar al Rusiei.
Structurile militarizate ale Transnistriei sunt sub comanda unor agenți FSB și GRU. Mai mult, acolo sunt două unități rusești, una cu statut legal, așa-numitele căști albastre, alta ilegal, care păzește depozitele de muniție. În total, undeva la 1.700-1.800 militari ruși. De fapt, majoritatea sunt localnici din Transnistria, cu pașapoarte rusești, poate și românești, care servesc în armata rusă.
Dar Rusia poate să ocupe militar Republica Moldova?
Acum, nu. Nu reușește să se descurce în Ucraina, n-are cum să ocupe militar Moldova, partea din dreapta Nistrului. Dar, desfășoară – asta se întâmplă deja – operațiuni hibride împotriva Chișinăului. Cu destul de mare succes.
Întrebarea care se pune este dacă Putin poate să folosească trupele rusești din Transnistria și așa numita armată transnistreană, cifrată la 8 sau 10.000 de oameni, ca să atace Chișinăul. Răspunsul meu este că poate. Asta nu înseamnă că este și probabilă o astfel de acțiune. Dar, în logica piromanului care dă foc la casă, Putin disperat va încerca să aprindă cât de multe focare de conflict poate, în întreaga lume.
Sigur că armata ucraineană ar putea rezolva problema în trei zile și ocupa militar Transnistria, dar pentru asta trebuie să-și detașeze de pe front câteva mii de soldați. Putem presupune că nu este în interesul elitei de la Tiraspol să-l urmeze pe Putin, dar nici în cazul ei, cum nici în cazul oligarhilor ruși, nu aveam de-a face cu elite obișnuite.
Vorbim de oameni care provin din serviciile secrete rusești, care sunt controlați la rândul lor, și care sunt nu doar lăsați, chiar ajutați de Kremlin să facă averi de miliarde, de care se folosesc în astfel de momente tot serviciile secrete rusești pentru diverse operațiuni.
În ce privește holdingul transnistrean Sherif, temerea mea este că prin el au fost corupți, iar acum pot fi șantajați, politicieni nu doar din Republica Moldova și Ucraina, ci și din alte țări occidentale.
Propaganda rusă insistă pentru reapropierea Moldovei de Rusia; în paralel, Medvedev vine cu propuneri de împărțire a Ucrainei. Cât de mult sunt acestea încercări de a crește suportul românilor pentru suveraniști și cât de mult perdea de fum în contextul războiului?
Asta o să vedem la alegeri. Cred că este un segment limitat, mai ales în zona militarizată, pensionarii din armată, Interne, serviciile secrete, foarte sensibili la acest tip de mesaje. Ei reprezintă nucleul dur. Asta au învățat în școlile militare, vor împărtăși până la moarte valorile naționaliste. Nu vei putea să-i schimbi.
Din punctul lor de vedere, dacă România se poate folosi de agresiunea Rusiei împotriva Ucrainei ca să-și crească teritoriul, e foarte bine. Școală rusească, ei gândesc într-o paradigmă realistă, teritoriu, populație, nu înțeleg ce e cu democrația, calitatea vieții etc. Acești oameni ar mai pune umărul la o dictatură, au o cultură precară, ei sunt cu pumnul.
Cât despre liderii și partidele suveraniste, provin din zonele dacă nu controlate, cel puțin influențate de serviciile secrete, și nu mă refer doar la SRI. Cât mai controlează serviciile actuale pe oamenii inventați de ei acum 15 sau 20 de ani? Este greu de răspuns la această întrebare. Dar primul strat poate fi ușor vizualizat, e cel al vechii Securități ceaușiste și al începuturilor tulburi ale serviciilor care alergau după droguri și copiatoare de dolari pe la țărăniști în 1990-91.
Acela e pământul fertil, cernoziomul în care au crescut plantele politice care au înflorit astăzi, dar care au miros rusesc.
Trump pare a avea calea larg deschisă către Casa Alba, iar mult-aşteptatul ajutor pentru Ucraina este blocat în Congresul SUA. Cum va fi vara pentru Ucraina foarte slăbită de război, mai poate rezista ea? Ce ne facem dacă Rusia chiar ajunge la Dunăre?
Ucraina va mai rezista, cel puțin un an, chiar și fără ajutor american. Vor veni europenii, care se vor mișca mai greu, dar se vor mobiliza. Nici Rusia nu o duce mult mai bine, chiar dacă propaganda ei ne asigură că ar fi o chestiune de zile... ca să ocupe Kievul și să ajungă la Dunăre.
Cât despre Dunăre, în etapa actuală a războiului, este puțin probabil să ajungă acolo Rusia. Pericolul cel mare era în februarie, martie, aprilie 2022, când establishment-ul de la București dormea... de se auzea până la Londra și Washington cum sforăie. După ce au pierdut controlul Insulei Șerpilor și crucișătorul Moskva, adică după aprilie 2022, șansele ca rușii să desfășoare cu succes o operațiune de desant la Odesa sunt destul de mici.
Președintele Macron pare a ridica tonul la Rusia, poziționându-se ca liderul Europei în materie de politică externă. Cât de mare e posibilitatea ca statele UE chiar să trimită trupe în Ucraina? E necesară, mai ales?
Necesar ar fi să trimită arme și muniție. Nu cred că multe din armatele statelor din Europa de Vest au militari suficient de bine pregătiți ca să poată face față armatei ruse în teatrele de operațiuni din Ucraina. Cu siguranță, armata franceză se numără printre acestea.
Pare că Franța de astăzi se întoarce la un joc diplomatic interbelic, de consolidare a prezenței în Europa Centrală și de Est, într-un moment în care hegemonul, adică America, dă semne că – la rândul ei – se întoarce la o politică mai veche, anume de izolare, adică se concentrează asupra problemelor interne. Cum natura are oroare de vid, locul lăsat liber de SUA va fi repede umplut, inițial părea să fie vorba de un binom, franco-german, dar după bâlbâielile cancelarului Olaf Scholz, Franța pare să fi rămas singură, iar Macron joacă rol de protagonist în această piesă.
Relațiile dintre Moscova și Paris în ultimul deceniu și jumătate sunt destul de complicate. Franța s-a ciocnit cu Rusia în Africa, unde mercenarii Wagner au preluat controlul asupra unor state și asupra unor afaceri prospere. În relațiile cu Moscova și Kiev, Macron a încercat să medieze.
Prima întâlnire Putin-Zelenski în formatul Normandia s-a desfășurat la Paris, în decembrie 2019. La începutul anului 2022, Macron a făcut naveta între Moscova și Kiev, încercând să detensioneze situația. Fără succes, însă!
După începerea agresiunii rusești, din toamna 2022, Parisul a început să lucreze mai strâns cu Varșovia pe dosarele Estului. Vedem că se implică mai serios în Moldova. Acum câteva săptămâni, Macron a uimit cancelariile occidentale propunând trimiterea de trupe în Ucraina.
Deci nu e întâmplătoare mobilizarea diplomatică a Franței în acest moment. Franța vrea să redevină ce a fost cândva.
Profită de faptul că SUA dau semne de oboseală și revin la izolaționism, establishment-ul de la Washington a rămas fără busolă, într-un moment de criză dramatică, care anunță un război mondial.