Este exact ceea ce a sperat Kremlinul de la începutul acestui război, și anume ca atacul împotriva Ucrainei să ducă la un nesfârșit șir de cereri teritoriale, din partea Poloniei, Ungariei și României.
Istoricul Cosmin Popa, specializat în istoria URSS și a Rusiei, precum și în istoria Europei Centrale și de Sud-Est, pune în context și explică, într-un dialog cu spotmedia.ro, miza declarațiilor revizioniste făcute sincron de politicieni revizioniști de la București și Budapesta.
„Noi nu vom fi suverani cu adevărat decât după ce vom reîntregi statul român în graniţele lui fireşti. Basarabia nu poate fi uitată, ea trebuie să vină acasă. Bucovina de Nord nu poate fi uitată, sudul Basarabiei nu poate fi uitat, ţinutul Herţa, Transcarpatia, tot ce a fost şi este al naţiunii române trebuie să se întoarcă în graniţele aceluiaşi stat”, a spus senatorul AUR Claudiu Târziu.
Cosmin Popa, ați văzut ultimele declarații venite din zona AUR, de la Claudiu Târziu, făcute la Iași, declarații revizioniste, cum că România va trebui să se reunească cu Basarabia, dar și cu provincii care aparțin acum Ucrainei. Cum interpretați aceste declarații?
Le-ați caracterizat de la început ca fiind declarații revizioniste. Problema este că în aceeași măsură sunt și declarații putiniste. Toată această vorbărie patriotardă legată de teritoriile pe care România, într-un fel sau altul, ar trebui să le revendice de la țările care le au în prezent în componență, nu face decât să servească propaganda rusă, putinistă.
Este exact ceea ce a sperat Kremlinul de la începutul acestui război, și anume că atacul său împotriva Ucrainei va duce la un nesfârșit șir de cereri teritoriale, din partea Poloniei, Ungariei și României.
Rusia doar a sperat sau e mai mult decât atât? Joacă AUR cu Rusia doar ca un idiot util?
Eu nu cred în idioțenia, fie și utilă, a acestor lucruri de la AUR sau de la alte mișcări.
De exemplu, cazul europarlamentarei letone de zilele acestea arată că maniera în care Kremlinul instrumentalizează diverși politicieni europeni este una foarte directă.
Nu este nici sofisticată, nici complicată din punct de vedere al resorturilor, este o manieră foarte directă, aș spune primitivă, și anume: politicieni din partide pro-ruse care promovează în țările de origine sau pe plan european o agendă pro-rusă.
Mecanismul este foarte clar. Toate aceste internaționale ale partidelor extremiste, de stânga sau de dreapta, organizate de Kremlin în ultimii 15 ani arată că Rusia a păstrat aceeași manieră de a acționa, pe care o avea în epoca sovietică, numai că i-a schimbat oarecum sensul ideologic, pentru că acum nu-şi mai promovează revoluția mondială, ci revoluția conservatoare. Din punctul ăsta de vedere, lucrurile sunt să destul de simple.
Dacă mă întrebați dacă există vreo legătură între AUR și interesele rusești, nu aș putea să vă spun organizational, structural. Ceea ce pot să constat este că, declarativ, propagandistic, AUR se înscrie perfect în agenda Rusiei.
În același timp au fost declarații revizioniste, aproape sincron așadar, făcute și în Ungaria. Bine, nu e prima dată când lideri ai extremei drepte maghiare fac declarații în acest sens. Nici Viktor Orban nu e departe de narativul rusesc. Am putea suspecta o coordonare?
Sigur că da, așa cum se întâmplă și în Slovacia, unde agenda este una care susține ideea solidarității panslave, pentru că, nu-i așa?, dată fiind prietenia dintre Fico și Orban, e foarte complicat să ai o retorică anti-maghiară la Bratislava sau o retorică anti-slovacă la Budapesta.
Este un curent pe care Kremlinul l-a organizat din timp. Sigur că el beneficiază și de anumite frământări de natură culturală și mentală, care se petrec în societățile europene, însă ceea ce pot să constat cu certitudine este faptul că peste toate fenomenele naturale, sociale și economice, se așterne totuși ca un văl acest narativ pro-rus, pe care-l vedem și într-o parte a acestor mișcări agricole ale fermierilor, iar din punct de vedere, mai paradoxal de fapt mai puțin la noi și mai mult în Germania, Franța.
Trebuie să ținem cont de faptul că aceste două agriculturi puternic finanțate, germană și franceză, au pierdut o piață importantă în Rusia, odată cu introducerea sancțiunilor de către partea rusă în ceea ce privește produsele agricole europene.
Ceea ce se încearcă aici nu este nimic altceva decât crearea unei impresii că Europa de Est continuă să fie un focar de instabilitate, în care fiecare dintre țările de aici nu face nimic altceva decât să aștepte un moment pentru a recupera sau a ocupa teritorii de la vecini. Și asta este ceea mișcă foarte mult imaginarul politic, care este unul care vine mai degrabă din premodernitate decât din actualitate.
A apăsat Rusia mai tare pedala acum, odată cu desfășurările din Statele Unite ale Americii, unde finanțarea pentru Ucraina este sub semnul întrebării?
Sigur că da, este unul dintre planurile pe care Rusia acționează permanent, planul propagandistic pe care îl urmează nu doar în țările vecine Ucrainei. Scopul cel mai important este acela de a submina coerența de acțiune, unitatea în Europa și de a submina voința Ucrainei de a rezista, de a le crea ucrainenilor falsa impresie că înfrângerea în război este un fapt predeterminat și să mai arate altceva ucrainenilor, și anume că Occidentul, în pofida promisiunilor, în pofida declarațiilor, nu este capabil să se mobilizeze pentru a apăra Ucraina.
De fapt, asta este cea mai importantă pistă în acest război, care cu siguranță nu privește doar Ucraina, ci și toate celelalte țări care, într-o formă sau alta, mai directă sau mai puțin directă, se află sub protecția acestui sistem de apărare colectivă occidentală, și anume să le submineze încrederea în acest sistem.
În același context, cum am putea interpreta declarațiile din ultima vreme, care sunt din ce în ce mai dese dinspre Germania, de pildă, că va urma cu siguranță o extindere a războiului? Sunt declarații care, de fapt, pregătesc terenul pentru un viitor narativ de pace, e o presiune pe Ucraina să încheie pacea?
Cred că apelul la ideea generalizării războiului este de natură să determine Ucraina să încheie o pace pe care nu dorește.
Și mai e ceva, ca să închei o pace, trebuie să ai cu cine să o închei. Or, Rusia, în momentul de față, nu e un interlocutor pentru tratative de pace. Incidentul legat de doborârea avionului de curând, despre care s-a afirmat că transporta prizonieri ucraineni, arată că aici nu avem de-a face cu nicio pregătire din partea Rusiei de pace. Avem de-a face cu o campanie permanentă de instigare a țărilor europene împotriva împotriva Ucrainei.
Ucraina nu poate fi învinuită că nu încheie pacea. Sigur, Ucraina poate fi învinuită că nu capitulează, dacă despre asta vorbim. Dar ceea ce se cere în momentul de față Ucrainei, în termenii pe care îi propune Rusia, nu este încheierea unei păci, ci se cere capitularea Ucrainei.
Cum capitularea Ucrainei în urma unor astfel de presiuni, în urma incapacității țărilor occidentale de a se organiza pentru a acorda acestei țări sprijin consistent, înseamnă și dezmembrarea sistemului de securitate euroatlantic. Aici, cauzalitatea este clară și directă. Nu există semne de întrebare.
Transcriptul interviului a fost realizat cu aplicația Vatis Tech