Exclusiv Cine a câștigat la negocierile Rusia - NATO. E războiul din Ucraina mai aproape sau mai departe? Interviu cu ministrul Bogdan Aurescu

<span style="color:#ff0000;font-size:100%;">Exclusiv</span> Cine a câștigat la negocierile Rusia - NATO. E războiul din Ucraina mai aproape sau mai departe? <span style="color:#ff0000;font-size:100%;">Interviu</span> cu ministrul Bogdan Aurescu

În acest moment, în parametrii actualei arhitecturi europene de securitate, Rusia este cea care trebuie să își definească, cu responsabilitate, conduita, nicio discuție de substanță nu se poate face sub presiune, sub amenințarea cu folosirea forței. Pretențiile Moscovei sunt mari, dar stoparea extinderii NATO spre est, cu alte cuvinte blocarea politicii NATO a „ușilor deschise”, nu poate face obiectul unei decizii a unui stat terț, spune ministrul Afacerilor Externe, Bogdan Aurescu, într-un dialog la cald cu Spotmedia.ro.

Principalele declarații:

  • Nu ne dorim în niciun caz o evoluție spre un conflict deschis. Dar trebuie să fim pregătiți și pentru această situație. Este clar că la nivel NATO vor exista reacții proporționale constând în consolidarea consistentă a posturii de descurajare și apărare pe Flancul Estic.
  • Stoparea extinderii NATO spre est, cu alte cuvinte blocarea politicii NATO a „ușilor deschise”, nu poate face obiectul unei decizii a unui stat terț. Alegerea alianțelor este o opțiune liberă a fiecărui stat, care nu poate fi influențată din exterior, un principiu la care a subscris și Moscova prin angajamentele din cadrul OSCE.
  • Este clar că nicio discuție de substanță nu se poate face sub presiune, sub amenințarea cu folosirea forței. Dezescaladarea ar fi un pas înainte care ar confirma și disponibilitatea reală de dialog a Moscovei.
  • Rusia este cea care trebuie să își definească, cu responsabilitate, conduita. Insist pe nevoia de dezescaladare concretă a situației de securitate, precum și pe faptul că amenințarea nejustificată cu forța și încercările de subminare a actualilor parametri ai arhitecturii de securitate europene rămân inacceptabile.
  • Folosirea forței și a amenințarii cu forța, anexarea ilegală a Peninsulei Crimeea, prezența trupelor ruse fără consimțământul statului-gazdă pe teritoriul unora dintre partenerii noștri estici sunt doar câteva dintre cele mai serioase îngrijorări care au fost în mod constant evidențiate atunci când ne referim la comportamentul Rusiei din 2014 până în prezent.
Care sunt concluziile acestei săptămâni de întâlniri, negocieri, dialog cu Rusia? Am văzut că, la nivelul declarațiilor oficiale, atât NATO, cât și Rusia au rămas pe pozițiile inițiale.

Ultimele săptămâni și mai ales cea care tocmai se încheie au fost dominate de situația îngrijorătoare din proximitatea Ucrainei, iar comunitatea internațională a investit timp, resurse și eforturi considerabile pentru a preveni escaladarea acestei situații.

Pregătirea discuțiilor în aceste formate a avut loc în cadru aliat, prin coordonări în Formatul București 9 (B9), și amintesc de consultările convocate de Președintele Statelor Unite, Joe Biden, la care Președintele României, domnul Klaus Iohannis, a participat alături de ceilalți lideri din statele B9, pe 9 decembrie 2021, urmate de sesiunea de consultări telefonice, tot în acest format, cu consilierul pentru securitate naţională al Preşedintelui Statelor Unite, Jake Sullivan, la care am luat parte la 16 decembrie, precum și discuția pe care Secretarul de stat american Antony Blinken a avut-o cu oficialii statelor din formatul B9, în data de 3 ianuarie.

În toate aceste consultări au fost subliniate pozițiile exprimate anterior de oficialii americani și ai celor din statele B9, și anume unitatea aliată, respectul pentru valorile și principiile fundamentale ale Alianței, și angajamentul informării, coordonării și consultării aliaților în vederea adoptării unor demersuri adecvate și a unor abordări responsabile, care să ducă la dezescaladarea situației complexe de securitate de la granița Ucrainei.  

Totodată, reuniunea extraordinară a miniștrilor de externe din statele membre ale NATO, la care am participat la 7 ianuarie, a permis pregătirea și reiterarea pozițiilor principiale aliate.

Cel mai relevant rezultat al săptămânii care a trecut constă în faptul că a existat un dialog consistent între SUA și Rusia și, respectiv, între NATO și Rusia în cadrul Consiliului NATO-Rusia. Mai mult, acest dialog a avut loc și la nivelul OSCE, cu prilejul primei reuniuni a Consiliului Permanent al Organizației din acest an, sub Președinția în Exercițiu a Poloniei.

Dialogul, care a avut ca scop principal dezescaladarea situației de securitate, a fost abordat de aliați în toate aceste secvențe pornind de la principii ferme, respectiv menținerea și respectarea actualei arhitecturi de securitate europene, precum și reafirmarea valorilor și fundamentelor dreptului internațional și ale NATO.

Acest dialog a făcut parte din abordarea duală a NATO în ceea ce privește Rusia, care, din perspectiva României, trebuie să conțină atât măsuri ferme și credibile de descurajare, cât și, pe această bază, dialog, însă fără afectarea principiilor, valorilor și angajamentelor care reprezintă fundamentul Alianței.

De asemenea, Aliații și-au manifestat propriile preocupări de securitate prin raportare la conduita Rusiei din ultimii ani și din această perioadă. Așadar, a fost o săptămână a dialogului și, în mod realist, ar fi fost dificil să așteptăm altceva. În plus, diferențele de viziune sunt dificil de armonizat.

În discuțiile cu SUA și NATO au fost promovate unele idei și propuneri, inclusiv continuarea întâlnirilor Consiliului NATO-Rusia. 

Deocamdată, Rusia nu a răspuns, însă așteptăm să vedem concluziile la care va ajunge partea rusă. În acest moment, în răspuns la disponibilitatea de dialog deschis și de găsire de soluții de detensionare din partea Vestului, în parametrii actualei arhitecturi europene de securitate, Rusia este cea care trebuie să își definească, cu responsabilitate, conduita.

În același timp, este clar că nicio discuție de substanță nu se poate face sub presiune, sub amenințarea cu folosirea forței. Dezescaladarea ar fi un pas înainte care ar confirma și disponibilitatea reală de dialog a Moscovei.

Este foarte important să rămânem concentrați pe identificarea celei mai potrivite metode de a prezerva securitatea europeană.

În contextul acestor discuții, Rusia a trimis câteva elicoptere la granița cu Ucraina. Și tot în context, avem situația din Kazahstan, unde tot Rusia a avut o poziție de forță. Cât de validă, realistă este o invazie a Ucrainei și cât este o poziționare, o forțare a negocierilor?

Ceea ce este important în această perioadă este să facem tot ce ține de domeniul diplomației pentru a evita scenariul confruntării militare, respectiv dezechilibrarea în favoarea unui singur actor a parametrilor arhitecturii de securitate europeană. Acesta este scopul dialogului în care toți aliații ne-am angajat.

Unitatea mesajelor transmise de statele care fac parte din UE și din NATO care se manifestă în acest context exprimă foarte clar principiile și valorile comune, paralel cu continuarea pregătirii măsurilor ferme și credibile de descurajare a Rusiei, inclusiv noi sancțiuni, care să fie adoptate în cazul continuării abordării agresive, de escaladare suplimentară, din partea Rusiei, concomitent cu consolidarea rezilienței Ucrainei și a celorlalți parteneri din Vecinătatea Estică.

Insist pe nevoia de dezescaladare concretă a situației de securitate, precum și pe faptul că amenințarea nejustificată cu forța și încercările de subminare a actualilor parametri ai arhitecturii de securitate europene rămân inacceptabile.

Kievul nu a participat la aceste discuții. Ar fi trebuit să fie? Întrebarea mai amplă e, de fapt, despre participarea statelor UE la aceste negocieri – sunt nemulțumiri că UE a fost ignorată la aceste negocieri. Care poate fi rolul UE și vorbim despre un rol unitar? Pentru că Moscova încearcă mereu să impună narațiunea dezbinării UE și nu se adresează UE, ci fiecărui stat în parte, speculând chiar divergențele dintre statele UE. 

În primul rând aș dori să menționez că a existat un schimb activ de vederi și evaluări cu Ucraina chiar înaintea Consiliului NATO-Rusia din 12 ianuarie 2022, printr-o reuniune a Comisiei NATO-Ucraina, dar și contacte directe, permanent. Mai mult, Înaltul Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate Josep Borrell a efectuat la începutul lunii ianuarie o vizită în Ucraina. Așadar, Ucraina a fost consultată aprofundat și constant pe toate aceste teme.

Tocmai am încheiat reuniunea informală a miniștrilor de externe din statele membre ale UE în format Gymnich, organizată de Președinția franceză a Consiliului UE,  în perioada 13-14 ianuarie 2022, la Brest, în Franța, unde am discutat și la nivelul statelor membre UE situația de securitate în Vecinătatea Estică. Am reiterat și în acest format accentul pe necesitatea complementarității dintre NATO și UE și coordonarii aprofundate între ele în adoptarea unor măsuri ferme și credibile de descurajare, precum și necesitatea de consolidare a rezilienței Ucrainei și a celorlalți parteneri din Vecinătatea Estică.

Ceea ce aș semnala, în context, este unitatea și solidaritatea existente în cadrul NATO și UE, precum și similitudinea pozițiilor celor două organizații în situația de securitate îngrijorătoare de față, atât aliații, cât și partenerii europeni exprimând în mod consecvent sprijinul pentru suveranitatea și integritatea teritorială a Ucrainei, în cadrul frontierelor sale recunoscute internațional.

Oficial, Vladimir Putin vrea să obțină niște garanții ferme de la NATO – să nu se apropie, practic, prea mult de granițele Rusiei, prin lărgirea spre Est. Ce poate obține și în ce condiții? Și ce pot obține SUA, NATO și UE, în cel mai bun scenariu? Care e cel mai pesimist? 

De la început am spus că dialogul cu Rusia trebuie să aibă loc pe baza unor repere clare, cum sunt dezescaladarea sau reciprocitatea, adică discutarea și a preocupărilor celeilalte părți, adică ale NATO, nu doar ale Rusiei. De altfel, toate întâlnirile cu Rusia, în special Consiliul NATO-Rusia, au fost utilizate pentru a transmite și îngrijorările noastre, ale Aliaților. Folosirea forței și a amenințarii cu forța, anexarea ilegală a Peninsulei Crimeea, prezența trupelor ruse fără consimțământul statului-gazdă pe teritoriul unora dintre partenerii noștri estici sunt doar câteva dintre cele mai serioase îngrijorări care au fost în mod constant evidențiate atunci când ne referim la comportamentul Rusiei din 2014 până în prezent.

În același timp, dacă ne uităm cu atenție la cererile și așteptările Rusiei, este evident că multe dintre aspectele propuse nu pot fi acceptate, așa cum am afirmat și au subliniat aliații în numeroase rânduri. Stoparea extinderii NATO spre est, cu alte cuvinte blocarea politicii NATO a „ușilor deschise”, nu poate face obiectul unei decizii a unui stat terț. Alegerea alianțelor este o opțiune liberă a fiecărui stat, care nu poate fi influențată din exterior, un principiu la care a subscris și Moscova prin angajamentele din cadrul OSCE. La fel, solicitarea de a nu amplasa echipamente militare și trupe pe teritoriile statelor aliate care au aderat la Alianță după 1997 sau de retragere a celor existente vizează însuși fundamentul existenței Alianței, adică apărarea colectivă, și nu reprezintă, prin urmare, obiect de negociere.

De aceea, dacă este să vorbim de scenarii, cred că cel mai bun scenariu este în prezent cel al dialogului și al diplomației care să dea rezultate - un dialog care trebuie derulat însă în ambele sensuri. Ideea de reciprocitate este esențială, la fel ca și nevoia unei disponibilități reale pentru dialog eficient și înțelegere reciprocă care să producă rezultate în direcția detensionarii situației de securitate.

Ce înseamnă pentru România un eventual război în Ucraina?

Este un moment regional complicat, asistăm la o deteriorare a mediului de securitate în regiune, un moment de provocare în care principiile securității europene și sistemul internațional bazat pe norme sunt testate. 

Un eventual război în Ucraina, care ar reprezenta, de fapt, un atac al Rusiei împotriva acestui stat, este o perspectivă pe care comunitatea occidentală din care și România face parte încearcă să o evite prin discuții în diferite formate, inclusiv cele la care m-am referit anterior - dialogul bilateral strategic SUA-Rusia, Consiliul NATO-Rusia, discuțiile în cadrul OSCE. În mod consecvent am fost foarte implicați încă înainte de criza actuală în încercarea de a găsi o soluție multilaterală pentru conflictele prelungite din regiune, inclusiv pentru cel din estul Ucrainei. Amintesc punctual inițiativa pe care am avut-o începând în octombrie 2020 şi care s-a materializat în 2021, de a aduce pe agenda Consiliului Afaceri Externe conflictele prelungite din regiunea extinsă a Mării Negre.

Nu ne dorim în niciun caz o evoluție spre un conflict deschis. Dar trebuie să fim pregătiți și pentru această situație. Este clar că la nivel NATO vor exista reacții proporționale constând în consolidarea consistentă a posturii de descurajare și apărare pe Flancul Estic. Doresc să subliniez în mod special că ultimele consultări la nivel euroatlantic au relevat în mod clar unitatea și determinarea aliată de a avea un răspuns adecvat la provocările Rusiei. România este un stat membru al NATO cu toate garanțiile de securitate pe care acest statut îl presupune, iar în contextul evoluțiilor curente de securitate din Vecinătatea Estică a Alianței, ne menținem susținut poziția de continuare a eforturilor pentru consolidarea posturii aliate de descurajare și apărare în mod coerent și cuprinzător pe întreg Flancul Estic, inclusiv și în special în regiunea Mării Negre.

În același timp, așa cum a rezultat și din discuțiile de la reuniunea informală a miniștrilor de externe europeni de la Brest de joi și vineri, la nivelul UE vor fi adoptate sancțiuni de impact substanțial asupra Rusiei dacă acest stat va ataca Ucraina.

Republica Moldova este inclusă de Rusia în zona gri pe care vrea s-o controleze. Cum o face deja de 30 de ani, prin prezență armată sau, recent, prin constrângerile legare de prețul gazelor naturale. Pot România și/sau UE ajuta și cum?

Uniunea Europeană are o cu totul altă optică decât "viziunea" desuetă a zonelor gri sau a sferelor de influență. UE vede Vecinătatea Estică, unde se află și Republica Moldova, prin prisma Parteneriatului Estic, care conține o ofertă substanțială de dialog și cooperare. Este lăsat la alegerea suverană a fiecărui partener nivelul de ambiție și de angajare în relația cu Uniunea. Iar R. Moldova a exprimat opțiuni clare în acest sens – cel mai recent prin votul covârșitor la alegerile din 11 iulie 2021, un vot pentru Europa, pentru reforme, pentru o viață demnă, mai bună și mai prosperă în familia europeană.

România și Uniunea Europeană în ansamblu fac deja foarte multe pentru a veni în ajutorul Republicii Moldova. Nu mai reamintesc acum în detaliu sprijinul politic, dar și concret sau tehnic acordat de România și de UE Chișinăului la momentul crizei gazelor din octombrie, sunt lucruri bine-cunoscute. Semnalez însă asistența financiară de 60 milioane de euro acordată recent de UE tocmai pentru a ajuta Republica Moldova să depășească, pe termen scurt, dificultățile legate de plata importurilor de gaze. În ceea ce ne privește, avem mai multe paliere pe care colaborăm îndeaproape cu autoritățile de la Chișinău, pentru consolidarea securității energetice a Republicii Moldova.

 Pe de o parte, avem proiectele de interconectare: gazoductul Iași-Chișinău este funcțional, iar în octombrie a fost utilizat pentru a face unele prime livrări către Republica Moldova. Avem apoi pe agenda noastră de lucru concret liniile de interconectare electrică, dintre care mai avansat este cel al liniei Isaccea-Vulcănești-Chișinău. Pe de altă parte, avem în vedere o abordare mai cuprinzătoare, care să includă crearea de capacități de înmagazinare de gaze pentru Republica Moldova, trecerea la livrări regulate de gaz prin gazoductul Iași-Chișinău sau măsuri pentru consolidarea transparenței și competitivității pe piața energetică a Republicii Moldova. Un element important în acest tablou este implementarea deplină de către Republica Moldova a Pachetului III Energie al UE.

Pe un plan mai larg, Comisia Europeană a anunțat în iunie 2021 un Plan de redresare economică pentru R. Moldova însumând 600 mil. euro, cu măsuri menite să sprijine dezvoltarea durabilă a Republicii Moldova și integrarea sa în Piața Unică. La rândul nostru, avem în pregătire un nou pachet de asistență nerambursabilă pentru Republica Moldova. Este vorba de un Acord care să înlocuiască vechiul Acord de asistență nerambursabilă de 100 mil. euro, care a ieșit din vigoare în primăvara anului trecut. Apropiata ședință comună a Guvernelor României și Republicii Moldova va aduce mai multe vești bune privind sprijinul nostru.

Poziția României de susținere pentru reformarea profundă, pentru modernizarea Republicii Moldova, este fermă și susținută, în cadrul parteneriatului strategic bilateral comun, privind parcursul european ireversibil al Republicii Moldova.


În fiecare zi scriem pentru tine. Dacă te simți informat corect și ești mulțumit, dă-ne un like. 👇