Aproape jumătate din capitalele provinciale afgane au căzut în mâna talibanilor în numai opt zile, iar oficialii europeni nu mai au putere decât să avertizeze: ne-am întors în urmă cu 20 de ani și ne așteaptă cel mai mare val de migrație din istorie.
Pe măsură ce mișcarea musulmană sunnită și fundamentalistă talibană capturează bucată cu bucată Afganistanul în contextul retragerii trupelor din Vest, liderii europeni privesc ce se întâmplă șocați, temători și lipsiți de putere, observă jurnaliștii POLITICO.
Ambasadele vestice se închid rând pe rând și oamenii sunt îndemnați să părăsească de urgență țara.
După ce decenii la rând au investit în eforturile americane de a stabiliza situația din Afganistan, trimițând mii de trupe și ajutoare de miliarde de euro, oficialii europeni se declară uimiți cât de repede a reușit grupul islamist să distrugă forțele guvernamentale în toată țara.
”Ne temeam că, în 20 de săptămâni, riscam să ne întoarcem înapoi cu 20 de ani. Dar au fost suficiente 20 de zile ca să se întâmple asta”
Generalul italian Claudio Graziano, președintele Comitetului Militar al Uniunii Europene
Deși Europa urmărește o miză serioasă în conflictul din Afganistan, oficialii europeni recunosc că sunt lipsiți de putere în acest perimetru.
Și nici nu există vreun semn că liderii europeni ar pune la cale o nouă intervenție în zonă după ce președintele american Joe Biden a decis să retragă trupele americane, mișcare urmată la indigo de europeni.
Influență pe hârtie
UE este reprezentată de un detașat special, Tomas Niklasson, la discuțiile din Qatar menite să asigure o stabilitate politică de durată în Afganistan.
Pe hârtie, blocul comunitar pare a avea o anumită influență în zonă, datorită contribuțiilor sale financiare și a capacității sale de a garanta recunoașterea internațională celor care preiau conducerea țării. În realitate, însă, lucrurile stau diferit.
Joi seara, șeful diplomației europene, Josep Borrel, a încercat să joace cartea finală într-o declarație prin care le cerea talibanilor să ajungă la o înțelegere și să respecte drepturile omului. Acesta chiar a avertizat că, dacă preiau puterea cu forța, talibanii nu vor fi recunoscuți internațional, vor fi izolați și nu vor primi sprijin.
Dar talibanii nici nu se sinchisesc să stea de vorbă sau să se conformeze dorințelor europenilor când cuceresc fără milă și controlează cea mai mare parte din țară.
”Nu văd să avem prea multe pârghii. Talibanii par dispuși să ne pună în fața faptului împlinit”, afirmă un diplomat european.
Un război care a costat mult
Cea mai mare contribuție de-a lungul timpului a venit din SUA, atât financiară, cât și ca trupe detașate. Statele Unite au pierdut mai mult de 2.000 de soldați pe acest câmp de luptă.
Dar și țările membre UE au mobilizat resurse substanțiale în Afganistan.
Încă din 2002, UE a investit peste 4 miliarde de euro în ajutoare aici, ceea ce transformă Afganistanul în cel mai mare beneficiar al fondului de asistență UE în întreaga lume.
Multe națiuni europene au contribuit și cu trupe în cadrul misiunilor conduse de americani în Afganistan. Germania, de exemplu, a mobilizat peste 140.000 de trupe în această țară în ultimii 20 de ani. Peste 59 de soldați germani și-au pierdut viața în Afganistan iar operațiunile forțelor militare de luptă ale Germaniei (Bundeswehr) în zonă au costat aproximativ 12,5 miliarde de euro.
Acum europenii privesc cum se risipesc ca un fum eforturile lor.
Temeri legate de migrație
Una dintre cele mai mari temeri ale oficialilor europeni în acest conflict este că instalarea unui guvern taliban ar putea genera nu nou val de migrație în masă, majoritatea afganilor solicitând azil în Europa.
De fapt, afganii au ocupat locul 1 în topul naționalităților refugiate în Uniunea Europeană în 2019 și 2020.
Niels Annen, secretar de stat în MAE German, susține că ”ar fi naiv să credem că avansul talibanilor și violența din acest război nu vor avea consecințe în ceea ce privește migrația”.
”Oamenii din Afganistan vor trebui să migreze în număr mult mai mare decât în alți ani. Vom simți și noi aceste efecte în Germania, chiar dacă nu se va întâmpla asta în următoarele săptămâni”, a afirmat Annen pentru jurnaliștii Funke.
Ceea ce accentuează aceste îngrijorări este decizia șase țări UE (Germania, Austria, Belgia, Țările de Jos și Danemarca) de a cere continuarea deportărilor afganilor care nu au primit azil în Europa, în ciuda atrocităților din Afganistan.
Scrisoarea semnată de miniștrii acestor țări a fost aspru criticată de activiștii pentru drepturile omului care spun că acesta este un semnal crud la adresa afganilor, că nu ar trebui să ceară azil în Europa.
Ulterior, cel puțin două dintre țările semnatare s-au răzgândit și au pus capăt deportărilor.
Turcia și China, suspectate că ar avea interese geopolitice în zonă
Oficialii urmăresc îndeaproape și rolul pe care îl joacă în această criză rivalii geopolitici Turcia și China.
O poză recentă surprinsă la întâlnirea dintre ministrul chinez de externe Wang Yi și un conducător taliban Mullah Abdul Ghani Baradar a sporit îngrijorarea printre diplomații europeni.
Aceștia se tem că Beijingul ar putea obține influență în această regiune strategică, în cazul în care ar cădea guvernul central de la Kabul susținut de americani.
Alți oficiali, mai optimiști, spun că, de fapt, China își dorește stabilitate și nu ar avea niciun interes să permită Afganistanului să devină o nouă amenințare teroristă.
Oficialii europeni urmăresc îndeaproape și mișcările turcilor.
Ankara s-a oferit să detașeze trupe la Kabul după retragerea trupelor NATO și a întreținut discuții pe acest subiect cu SUA timp de câteva săptămâni.
Turcia a impus însă anumite condiții pentru o astfel de detașare, care include posibilitatea de a obține o ”undă verde” din partea talibanilor, lucru greu de realizat prea curând.
Oficial, UE a avut doar cuvinte de laudă cu privire la această opțiune. Neoficial, unii diplomați se tem că, după ce își întărește influența în Siria și Libia, Turcia ar putea să se folosească de prezența în Afganistan pentru a-și spori influența în ceea ce privește fluxurile de imigranți în Europa.
Citește și:
