Nu trebuie să dăm vina pe cum și-a făcut sau nu și-a făcut treaba diplomația română, Klaus Iohannis e președinte de nouă ani și știe cum se negociază funcțiile înalte, spune eurodeputatul Dacian Cioloș, în interviul pentru spotmedia.ro.
Președintele Iohannis e președintele României de nouă ani deja. Și în stadiul acesta și pentru genul acesta de decizie, nu cred că avea nevoie de nu știu ce informări detaliate dintr-o parte sau din alta, pentru că nu mai suntem pe vremea anilor 80-90, când aveai nevoie de diplomați să-ți pregătească contacte la nivel european sau într-o astfel de alianță cum e NATO, aici ai contacte directe, explică Dacian Cioloș, cap de listă al partidului Reper pentru alegerile europene din iunie.
Sondajele cotează Reper sub pragul electoral, dar Dacian Cioloș spune că tocmai aici nu e votul util - să votezi cu alții, doar pentru că nu crezi că aceia care te-ar putea reprezenta au șanse, face parte și din strategia de manipulare a competitorilor.
Dacian Cioloș, tocmai am văzut o știre în Politico, un top în care România, în mod paradoxal, e considerată printre statele influente la nivelul Parlamentului European. Sunt menționați acolo, printre alți europarlamentari români, doi care sunt chiar din partidul dumneavoastră, Dragoș Pâslaru și Dragoș Tudorache. Întrebarea este cum se poate ca România să fie considerată influentă în afară și, cu toate acestea, să rateze un Schengen terestru, să rateze un termen pentru Schengen și să aibă și un președinte care să rateze, iată, mai multe funcții înalte europene sau să mute discuția despre România doar în registrul funcțiilor europene?
Nu sunt aceiași politicieni cei care ne reprezintă în Parlament European și cei care decid acasă. Schengen-ul, pentru că l-ați menționat, e de competența Consiliului Uniunii Europene, unde suntem reprezentați de Guvern și în Consiliul European, de președintele Iohannis. În Parlamentul European, noi, cel puțin, când am candidat în 2019, am promis și-am spus și atunci că avem o listă de oameni competenți, oameni cu experiență și la nivel european, și că vom valorifica această experiență și obiectivul nostru e să creștem influența României în Parlamentul European.
Am avut în prima jumătate a mandatului președinția celui de-al treilea grup politic. Și dacă v-ați uitat la analiza politică, ați văzut că și cel mai influent grup politic e grupul Renew, pe care l-am condus în prima jumătate a mandatului, pentru că joacă rolul de king maker, deci cel care influențează decizia finală.
Faptul că am avut o delegație puternică în Renew, am avut președinția acestui grup, ne-a permis și să obținem rapoarte importante pentru europarlamentarii noștri. Asta și pentru că aveau competențe. După ce eu am plecat de la președinția grupului, Dragoș Pâslaru a preluat o funcție de președinte al unei comisii parlamentare. Dragoș Tudorache fusese deja președintele unei comisii parlamentare speciale, creată la solicitarea mea la începutul mandatului, cea de inteligență artificială.
Apoi, el a preluat și raportul în Parlament, dar și ceilalți doi au fost foarte activi. Ramona Strugariu e foarte influentă pe toată zona de drepturi și libertăți cetățenești, pe libertatea presei, pe partea de luptă împotriva spălării banilor, Alin Mituța a avut și el câteva rapoarte importante, cel pe portofelul digital, care ne va permite să ne digitalizăm actul de identitate și să mai reducem din hărțogăraie și birocrație.
Acum, recent, a avut un raport prin care a obținut eliminarea definitivă a costurilor suplimentare de roaming pentru date și comunicații la nivel european.
Cum stă acum Renew? Pentru că în Franța, lucrurile nu arată foarte bine. Cum estimați că va fi rezultatul pentru alegeri și dacă va rămâne Renew pe această poziție a treia?
În primul rând, eu sunt convins că va rămâne în viitoarea majoritate politică pro-europeană. Nici PPE-ul, nici SD nu prea au variante în afara Renew să facă majorități în linie și cu obiectivele lor politice, și cu viziunea lor politică. Chiar și de pe al patrulea loc tot ar putea face majoritate împreună cu PPE și cu SD. Însă mai vreau să vă spun că dincolo de sondajele pe care le vedem acum și de rezultatul în alegeri, mai e un alt factor care va influența dimensiunea grupurilor politice, vor fi deciziile delegațiilor naționale ale partidelor naționale de a face parte dintr-un grup politic sau altul.
Eu sunt convins că tabloul final nu va fi cel pe care îl știm acum. Eu știu deja că sunt câteva partide care vor pleca din grupurile politice în care se află acum în alte grupuri politice și pentru că au văzut diferitele orientări, de priorități politice, ideologice, de viziune, care nu mai corespund cu ce susțin ei acasă și atunci se vor muta la alte grupuri politice. Și asta va ajuta grupul Renew, din informațiile pe care le am, să rămână în continuare grupul influent care este și în momentul de față.
La fel de optimist sunteți și în ceea ce privește rezultatul alegerilor din România? Pentru că dacă ne uităm pe sondaje, REPER nu ajunge la prag.
Eu sunt convins că REPER va ajunge să treacă pragul. În urmă cu câteva săptămâni, tot așa ne spunea multă lume, că n-o să reușim să strângem semnăturile. 200.000 de semnături sunt multe, e un partid mic, n-o să reușiți să le strângeți. Iată că am strâns mai mult decât 200.000 și tot în aceeași logică, cu același tip de mobilizare.
Eu sunt convins că vom trece pragul, din sondaje pe care le-am văzut recent și nu făcute de noi, de partidul nostru, nu suntem departe de prag, chiar dacă am plecat acum o lună de la un nivel foarte scăzut. Deci, cu cât se aude de noi mai mult, cu atât mai mult găsim susținători.
Ideea asta cu pragul e cumva și un cerc vicios și unii, chiar competitori de-ai noștri, încearcă să alimenteze această idee: „nu votați cu ei, nu-i un vot util, oricum nu vor trece pragul". Păi, dacă e așa, atunci singurul vot util care e, cu PNL-PSD? Pentru că ei oricum vor guverna. Deci, în logica aceasta, dacă ne uităm doar la sondaje, nici n-are rost să mai mergem la vot, că știm din sondaje cine și ce rezultat va obține.
Asta s-a demonstrat la alegerile precedente. Multe din aceste sondaje sunt manipulate în funcție de cine le plătește și de metoda cu care sunt realizate, se încearcă orientarea rezultatului într-o anumită direcție, tocmai ca să creeze această falsă impresie că jocurile sunt făcute și în loc să-ți consideri tu votul ca fiind cel care va influența decizia finală, e impresia că votul tău e deja manipulat.
Eu sunt convins că, așa cum s-a întâmplat în 2019 și 2020, alegătorii noștri, cei care vor o Românie pro-europeană, cei care vor competență în politică, cei care vor o schimbare în bine, cei care vor de unde să aibă să aleagă diferite opțiuni, se vor uita atent la numele de pe listă, la profilul oamenilor de pe listă și la programul politic.
Ați candidat și pentru potențialul acesta de notorietate cap de listă, pentru a trage cumva partidul în sus?
Da, e drept, eu n-am vrut să mă mai implic în conducerea partidului atunci când colegii au decis să creeze un nou partid. N-a fost intenția mea când am plecat din USR să creez un nou partid. Au mai plecat și alți colegi și au decis constituirea acestui partid și atunci am spus bun, eu susțin ideea asta doar în măsura în care vă asumați conducerea. Și asta s-a și întâmplat. Nu e partidul meu, nu e partid pe persoană fizică. Nu eu influențez deciziile.
E un partid democratic, nu fac parte din conducere, dar într-adevăr am decis împreună cu colegii să candidez la aceste alegeri europarlamentare și să candidez cap de listă, pentru că am o anumită vizibilitate, am și un profil pro-european. Am fost comisar european pentru agricultură, am fost președintele celui de-al treilea grup politic din Parlamentul European și îmi pun numele în slujba acestui nou partid în care cred și cu oameni tineri, cu oameni și cu experiență politică și oameni cu experiență din societatea civilă sau mediu antreprenorial, să facem de fapt ceea ce noi am fi vrut să facem în USR și n-am reușit atunci și ne dorim să facem cu acest partid partid cu oameni competenți, care să rămână deschis.
A fost o idee intrarea în alianța aceasta de dreapta?
Da, noi ne-am arătat disponibili de la început, nu fuziune, dar să intrăm într-o alianță, într-un proiect politic larg. Eu chiar și pentru alegerile prezidențiale, anul trecut, am propus deja să avem o competiție internă între partidele de pe dreapta, centru-dreapta, ca să avem un candidat susținut de toți. N-au dorit colegii de la USR, au preferat să facă alianța aceasta cu forța dreptei, PMP-ul, să se ducă practic mai spre conservatori, cumva mai spre dreapta. Oricum, noi acum la alegerile europarlamentare mergem singuri, până la urmă poate ieși bine, pentru că evităm și tot felul de discuții, cum a fost și cu USR PLUS, că n-am îndrăznit să mergem singuri și că am avut nevoie de trenul USR. Și atunci USR-ul a insistat ca eu să fiu cap de listă și a fost chiar o condiție pentru alianța care s-a făcut atunci.
Așa că acum vom merge singuri, vom dovedi ce putem singuri și pentru alegerile parlamentare, chiar și pentru prezidențiale, mai avem timp să discutăm dacă va exista deschidere și din partea lor și mai ales dacă vor recunoaște democrația, pentru că în momentul de față lasă cumva sentimentul că doar ei sunt alternativa. Noi credem în democrație, noi credem în diversitate, noi credem în dreptul oamenilor de a avea de unde să aleagă.
Una e chestiunea votului util, de ce să dăm votul unora care pe sondaje stau prost? Am discutat asta, alta e chestiunea bazei administrative. Cum puteți să spargeți monopolul în țară?
Noi avem două categorii de alegeri. Acum, pe 9 iunie, sunt alegerile europarlamentare și alegerile locale. La alegerile europarlamentare se votează o listă națională. Și aici provocarea noastră este să căutăm să fim cât mai vizibili în aceste zile. Și, cum spun, am reușit în săptămânile trecute, cât am adunat semnăturile, pentru că am fost foarte prezenți în stradă și pe social media și ne-a crescut foarte mult vizibilitatea. Asta ne-a și permis să adunăm semnături noi. Practic, în ultimele 10 zile am strâns mai mult de jumătate din semnături. De fapt, chiar cred că două treimi din semnăturile de care am avut nevoie, pentru că a mers vizibilitatea în progresie geometrică.
Avem oameni care au experiență în politică la nivel național, oameni care vin cu aer proaspăt din societatea civilă și vrem să continuăm cu aceeași abordare pe social media și prezență directă în țară, în contacte cu oamenii la alegerile locale. Și acolo căutăm fie să prezentăm candidați, nu peste tot, nu în toate orașele și comunele, dar în orașele mari, fie să fim noi prezenți cu candidați la primărie, fie să facem alianțe când avem candidați mai buni decât ai noștri și care ne reprezintă și pe noi, și ideile noastre. La București, de exemplu, îl susținem pe Nicușor Dan, la Brașov îl susținem pe Allen Coliban.
Dragoș Tudorache nu mai candidează, regretați absența lui de pe listă, pentru că e unul dintre europarlamentarii despre care s-a vorbit în ultima vreme cel mai des în afara României?
Da, despre Dragoș s-a vorbit foarte mult, pentru că a fost raportor pe legislația privind inteligența artificială, Europa e prima regiune din lume care are o astfel de legislație. Dar Dragoș e prezent în partid, e prezent în campanie și ne ajută în în campanie, va fi prezent și în campania efectivă pe teren, chiar dacă nu e pe listă. El a decis să continue într-o altă direcție, să nu mai continue în politică, în Parlamentul European, ci să continue, cel mai probabil în Comisia Europeană. El a fost și înainte funcționar în Comisia Europeană și acum, cu experiența cu care vine, ar putea să fie foarte util acolo.
Să știți că sunt multe pârghii prin care poți să susții interesele României în instituții europene. Și eu mi-am pus problema în urmă cu până acum trei, patru luni dacă să continui cu un nou mandat în Parlamentul European sau să merg în alte direcții, tot pe proiecte de reprezentare a intereselor României la nivel european, de a ajuta Republica Moldova în negocierile de aderare sau alte proiecte de acest gen. Deci, evident că eu mi-aș fi dorit ca Dragoș să fie în Parlamentul European. Pe de altă parte, văzând pârghiile pe care le ai în Parlamentul European, dar și limitările la un anumit profil de competențe, eu nu îmi fac deloc probleme că competența lui Dragoș Tudorache e pierdută, dimpotrivă.
Pentru că vorbim de funcții europene. Ați văzut că e din nou în cărți domnul președinte Iohannis, de data asta pentru Comisia Europeană. Dar azi a apărut și știrea privindu-l pe prim-ministrul spaniol, care și-ar dori, spun surse, președinția Consiliului European. Toată această discuție, care reduce aproape alegerile europene la top job-urile din UE, nu dă cumva senzația greșită că Uniunea Europeană e un fel de club elitist în care se împart înalte funcții între statele puternice și cam atât?
Acum depinde cine o alimentează și cine întrețin această dezbatere. Eu nu sunt printre cei care întrețin această dezbatere. Eu tot timpul când am fost întrebat, am spus că după alegeri vom decide cum vor fi împărțite aceste funcții înalte și de rezultatul alegerilor va depinde foarte mult numele persoanei. Și spun asta nu doar pentru a nu alimenta genul acesta de discuții care nu sunt utile și sănătoase, chiar și pentru încrederea în Uniunea Europeană, dar și pentru că în 2019 am fost implicat în aceste negocieri la vârf, am făcut parte din echipa de patru negociatori ai familiei politice Renew pe aceste așa-zise top jobs și știu cum s-au purtat discuțiile atunci.
Vor tot exista speculații veți mai vedea și alte nume și e foarte probabil ca numele final care va fi nominalizat nici să nu apară în discuții.
Ursula von der Leyen nu candidează la alegerile europarlamentare, nu e pe nicio listă, câtă vreme și PPE-ul și alte grupuri politice n-au susținut până la capăt ideea listelor transnaționale, a listelor europene. Noi n-avem cu adevărat cap de listă european care să fie pe listele pe care le votează alegătorii europeni și nu poți să spui că are legitimitatea votului alegătorilor. Ursula von de Leyen nu va avea legitimitatea alegătorilor. Și domnul Siegfried Mureșan și domnul Rareș Bogdan și alții sunt pe listă cu PSD-ul. Ei spun că o au pe Von der Leyen în față și că dacă îi votează cineva pe ei, o votează și pe Von der Leyen. Nu. În primul rând, von der Leyen nu e pe listă și în al doilea rând, PNL-ul e pe listă cu PSD-ul.
Acel candidat al Consiliului la președinția Comisiei va trebui să vină în Parlamentul European și acolo va fi luat la întrebări pe obiective politice, vom vedea că dacă profilul lui corespunde cu niște criterii pe care le stabilim în Parlament și apoi vom vedea programul politic, ce obiective își propune și dacă va reuși să integreze un program politic care să reprezinte obiectivele partidelor din majoritate.
De aceea e devreme de povestit și dacă Klaus Iohannis va fi sau nu. Klaus Iohannis e acum pe o listă, și foarte bine că e pe o listă, cu vreo șapte-opt candidați. Lista respectivă, care tot circulă prin presă, va mai fi ajustată până după alegeri.
Președintele Iohannis a enunțat un singur argument în favoarea candidaturii lui la NATO, de pildă, și anume cel geografic. Faptul că România face parte din acest bazin sud-est european ar îndreptăți un sud-est european la o funcție înaltă, pentru că Estul este sub-reprezentat. Ați simțit acest lucru în toată activitatea în instituțiile europene, că există o sub-reprezentare a Estului, că există o Europă cu două viteze?
Da, am simțit și chiar a fost un element pe care eu l-am introdus în discuție în 2019, când s-a discutat despre top job-uri. Din păcate, la momentul respectiv România nu prea avea oameni politici cu profil european din familiile politice, pentru că eu eram deja președinte de grup de la noi, nu prea mai aveam pe cine să mai propunem. Am avut discuții despre candidați din Bulgaria, care până la urmă n-au fost reținuți, pentru că n-au avut nici ei susținere acasă. A fost propus și un candidat pentru președinția Parlamentului European din est, dar pe care nu l-am putut susține pentru că avea un profil prea apropiat de Rusia lui Putin.
Și ăsta e unul din motivele pentru care, după ce a trecut toată această discuție, eu am readus în discuție ideea susținerii Laurei Codruța Kovesi la conducerea Parchetului European, pentru că ea era deja pe lista scurtă. Deci testul de competență îl trecuse, urma o decizie politică. Și am folosit și acest argument în discuțiile politice pe care le-am avut, direcție și indirecte, cu oameni care puteau să decidă la momentul respectiv.
Deci, criteriul geografic e unul dintre criterii, e o condiție aș spune necesară, dar nu suficientă.
Adică un echilibru geografic va fi, n-o să poată să fie președintele și al Consiliului, și al Comisiei doar din nord sau doar din vest sau tot doar din sud sau doar din est. Va exista un echilibru și geografic, și un echilibru de gen. Sigur, ținându-se cont și de profilul fiecărei poziții, dar se va lua în considerare un tablou mai larg și președinția Băncii Europene de Investiții, care e importantă, și cea a Băncii Centrale Europene, probabil și a NATO, pentru că e clar că viitorul secretar general NATO va fi dintr-un stat membru din Uniunea Europeană.
Pentru că ați menționat NATO. Totuși, cum arată să ai susținere unică de la Ungaria? Pentru că premierul Rutte are de partea lui state occidentale clasice, democrații consolidate, iar România a rămas cu Ungaria, pentru că din câte am văzut iarăși pe surse, în Bloomberg, și Turcia va trece de partea lui Rutte.
E o întrebare retorică, aproape. Adică una e să ai și susținerea Ungariei printre cele 30 sau câte sunt, alta e să ai aproape doar susținerea Ungariei. Nici n-are rost să mai discutăm lucrul acesta.
Din câte știu, întotdeauna decizia s-a luat în unanimitate, adică s-au purtat discuții până când s-a ajuns la o înțelegere cu toate statele membre pentru un secretar general. Pentru că e o poziție unde secretarul general joacă un rol de mediator practic politic, pentru că șeful militar al NATO e un militar și de obicei e american. Și atunci șeful politic, moderatorul politic, e un european și cu atât mai mult e important ca secretarul general să fie în cele din urmă acceptat de toate statele membre, pentru că sunt de multe ori medieri dificile care trebuiesc făcute și coordonate de secretarul general.
De asta fără susținerea marilor jucători, care sunt și marii contributori la procesul decizional, dar și la finanțarea NATO, e greu să să obții această poziție. Eu, sincer, mă așteptam ca președintele Iohannis, atunci când și-a prezentat candidatura, să fi avut deja în spate niște angajamente, niște promisiuni.
Măcar Estul pe care se presupune că l-ar reprezenta.
Și nu doar estul, dar și dintre cei mari, pentru că noi avem diplomatic și politic relații strategice și cu Statele Unite, și cu Franța, și cu Germania. Deci, mă așteptam să fi fost genul acesta de discuții, pentru că eu nu cred că președintele Iohannis nu știe cum funcționează lucrurile, cum să iau deciziile. Noi avem și un secretar general adjunct acum, care are pretenția să vină președinte în România. Avem un președinte care vrea să fie secretar general NATO. Ne-am tot lăudat cu procentul din PIB alocat cheltuielilor cu înzestrarea armatei, ca să vedem apoi, după cifrele reale, că lucrurile nu stau deloc așa și că suntem chiar sub media NATO cu banii investiți efectiv în înzestrarea armatei.
Credeți, și încheiem astfel subiectul, că președintele Iohannis a fost prost informat și că nu a avut în dosar toate informațiile de la ambasade, de la diplomații români sau s-a aruncat în acest joc doar pentru a negocia o altă funcție?
Președintele Iohannis e președintele României de nouă ani deja. Și în stadiul acesta și pentru genul acesta de decizie nu cred că avea nevoie de nu știu ce informări detaliate dintr-o parte sau din alta, pentru că nu mai suntem pe vremea anilor 80-90, când aveai nevoie de diplomați să-ți pregătească contacte la nivel european sau într-o astfel de alianță cum e NATO, aici ai contacte directe.
Când am fost prim-ministru, am negociat pentru eliminarea vizelor cu Canada. Apropo de ce poate sau nu poate să facă un lider politic român folosind pârghii internaționale. Eu atunci când am lansat acel proces de obținere a deciziei privind eliminarea vizelor pentru România pentru Canada, când urma să fie ratificat acordul comercial între Uniunea Europeană și Canada, am avut discuții nenumărate cu premierul Trudeau, trei întâlniri fizice și mai multe discuții telefonice.
Personal, nu cred că trebuie să dăm vina pe cum și-a făcut sau nu și-a făcut treaba diplomația română.
Ați ascultat de bună seamă discursul lui Emanuel Macron la Sorbona. Un discurs de două ore, un discurs tradițional european, am putea spune, în care sunt câteva teme. Prima este aceea a apărării comune europene, să nu ne bazăm doar pe NATO. Sunt două întrebări aici, dacă trebuie într-adevăr Europa să se pregătească și pentru o epocă Trump în Statele Unite, dacă asta înseamnă armata europeană sau nu. Și doi, dacă Europa va trebui să treacă la o economie de război.
Dacă trebuie să ne pregătim sau nu, ne-o spune chiar Trump cu subiect și predicat. Să nu ne așteptăm ca Statele Unite cu el la președinție să asigure protecția, securitatea Uniunii Europene. Deci, e evident deja, după comportamentul lui din mandatul precedent, e foarte clar cum joacă și cât de impredictibil e Trump ca posibil partener sau ca președinte al unei țări, partener strategic al Uniunii Europene.
NATO rămâne principalul instrument prin care noi să ne asigurăm apărarea, dar e clar că ne trebuie un instrument european, complementar cu ce face NATO, un instrument european care să ne ajute să ne dezvoltăm industria de apărare, să ne coordonăm înzestrarea armatei și să facem mai funcțională cooperarea între armatele naționale. Pentru că eu nu văd pe termen scurt și mediu o armată europeană în adevăratul sens al cuvântului. Armată europeană înseamnă să ai generali europeni, să ai soldați europeni. Nu, armatele vor rămâne ale statelor membre, care sunt și suverane, dar e vorba de inter-operabilitate, e vorba de capacitatea de a pune împreună militari și capacități militare de la armatele naționale, care în termen de câteva zile, câteva săptămâni să poată să acționeze împreună.
Uniunea Europeană cheltuie 200 și ceva de miliarde de euro pe înzestrarea armatei, 80% din banii ăștia se duc în industria militară americană și eventual coreeană și în alte părți din lume și abia 20% în industria militară din Uniunea Europeană. Deci, noi trebuie să ne dezvoltăm și noi capacități în Uniunea Europeană.
Dacă noi am fi semnat contractul sau am fi finalizat contractul acela pentru corvete, pe care l-am dus aproape până la capăt în 2016 și dacă Dragnea nu l-ar fi aruncat în aer fără să fi pus nimic în loc, dacă noi am fi dus până la capăt contractul cu Rheinmetall pe care la fel l-am negociat în 2016, ca să putem construi transportoare în România, acuma le face în Ucraina, direct, sau în în Polonia și în țările baltice, și România ar fi avut acum capacități de industrie de apărare pe care să le pună la comun cu alte state membre, mai ales din vest, dar și din nord. Asta înseamnă, dacă vreți, termenul generic de armată europeană, nu o armată în adevăratul sens al cuvântului.
Asta nu înseamnă că trebuie să avem o industrie de război, pentru că noi nu suntem în război, noi suntem încă într-o fază de detterance, de descurajare. Deci toată dotarea militară nu e să atacăm pe cineva, pentru că noi n-avem obiective de extindere teritorială cum are Rusia, care atacă țări suverane și independente ca să le cucerească teritoriu.
Asta a fost și doctrina NATO până la un punct. Și iată că Rusia n-a fost chiar descurajată până la final.
Nu a fost descurajată pe teritoriul unei țări care nu e membră NATO. Da, Rusia n-a îndrăznit până acum să atace și nici nu cred că va îndrăzni să atace un stat membru NATO. Dar asta nu înseamnă că nu trebuie să ne pregătim, pentru că vedem care e și tactica lui Putin. E complet dezinhibat. Cum spunea și Macron și alți lideri politici, el n-are deloc inhibiții să amenințe pe toată lumea în toate direcțiile, chiar dacă nu lansează bomba nucleară. Atunci trebuie un răspuns cam de aceeași natură.
Pe de altă parte, vedem că Putin e impredictibil, așa că trebuie să ne pregătim, dar nu, nu se pune problema să ajungem noi la industrie de război. Noi, apropo de industrie și de economie în general, noi trebuie să ajungem să ne redefinim o economie care să fie competitivă, care să fie în fază cu noile tehnologii, apropo de Dragoș Tudorache, cu inteligență artificială, care va schimba complet fața economiei în lume. O economie decarbonată, care să nu mai depindă de resurse energetice fosile, nu doar ca să nu emitem carbon în atmosferă, ci și pentru că acele surse fosile de energie nu vin din Uniunea Europeană, ca să ne asigure nouă nevoia de producție de energie. Gazul venea din Rusia, petrolul venea din Orientul Mijlociu și din alte zone de conflict sau cu potențial conflict.
Deci nu economie de război, dar o economie competitivă și redefinită.
Putin nu va ataca Uniunea Europeană și o țară NATO, dar vedem că în continuare funcționează foarte bine propaganda rusă și că în general dictaturile au acest avantaj în a manipula și în a folosi rețelele sociale și datele. Cum ar trebui să contracarăm?
Aici riscul e real, e tot mai clar faptul că aceste mișcări extremiste, radicale sunt în mare parte alimentate de Rusia sau de alte astfel de forțe care caută să folosească transparența din democrații, manipulând informația. Deci, în primul rând, nu mai trebuie să fim naivi și să recunoaștem că există informații manipulate, că există astfel de interferențe ale unor puteri politice care sunt competitori ai Uniunii Europene, nu sunt neapărat adversari sau dușmani, dar sunt competitori ai Uniunii Europene și care au interesul să destabilizeze politic Uniunea Europeană.
Să scoatem în afara legii, de pildă, un partid care promovează, propaganda rusă?
Dacă legea respectivă e foarte clară, precis definită, ca să nu permită alte tipuri de abuzuri, da. E ce am făcut în cele din urmă, cumva cu platformele media și platformele de distribuire a informațiilor, prin acel Digital service act prin care dăm posibilitatea ca mediator pe aceste platforme de comunicare, să închidă anumite site-uri acolo unde e foarte clar că finanțarea vine dintr-o anumită direcție. Sau e foarte clar că mod sistematic acolo se dau informații care nu sunt verificate sau informații vădit false, cu obiectivul de a manipula. Și când ai date certe și clare și când ai criterii foarte clare pentru a lua astfel de decizii, atunci când ai argumente, da, trebuie luate astfel de decizii.
Nouă ne ne-a luat cred că un an și jumătate, doi ani să discutăm în Parlament European o astfel de propunere legislativă, tocmai ca să ne asigurăm că nu se pot face abuzuri, în sensul invers, de a închide în mod arbitrar anumite platforme care își fac treaba corect. Și cred că am găsit un echilibru bun. A meritat să discutăm doi ani ca să evităm abuzul, dar să avem un instrument care să ne permită să luăm astfel de măsuri.
Ați fost obiectul unui fake news, Raportul Matic. Ce ați votat până la urmă? Ați votat ca bărbații să poată naște?
E la mintea cocoșului și pentru cineva care își folosește minim inteligența, oricât am fi de evoluați, noi știm că nu pot să nască decât femeile. Însă da, sunt anumite țări în lume unde tu, ca persoană, ca individ, ai dreptul să te declari un gen care să nu corespundă cu sexul tău. Și atunci ai anumite situații în care femei care nasc și sunt femei biologic, sunt anumite state membre, nu România, care le recunoaște și un alt gen. Și propunerea aceea din Parlamentul European avea în vedere un sprijin medical pentru toate femeile, chiar și cele defavorizate. Sunt femei care sunt defavorizate nu din punctul ăsta de vedere al genului pe care și îl recunosc, dar din punct de vedere al situației materiale, al sărăcie, al lipsei la acces la servicii medicale. Și despre asta era vorba acolo.
Asta preciza articolul respectiv pe care în mod tendențios l-a interpretat europarlamentarul Terheș și l-a folosit apoi ca pârghie de manipulare. Acolo se prevedea că toate femeile care nasc biologic, indiferent de minoritatea căreia îi aparțin, inclusiv o minoritate sexuală, să aibă dreptul la servicii medicale, pentru că nici măcar nu-i vorba doar de viața lor și de sănătatea lor ca viitoare mame, e vorba de dreptul de a se naște al unui copil, apropo de familie și de sănătatea copilului și a fătului. Despre asta era vorba. Da, vedeți că la noi minciunile prind foarte ușor.
Deci suntem în situația în care nu cel care răspândește minciuna nu e cel care trebuie să demonstreze că ceea ce spune el e adevărat, ci celui care e acuzat i se cere să vină și să demonstreze.
E important să blocăm pe cât posibil în fașă astfel de minciuni. Sigur că nu putem doar prin legislație. Eu nu sunt pentru prea multă reglementare sau legislație, pentru că supra-reglementarea, dincolo de birocrație, poate să afecteze alte tipuri de drepturi, drepturi la libera exprimare ș.a.m.d. Avem nevoie și de educație. Avem nevoie de educație nu doar la școală, ci de educare în sens larg. Și avem nevoie, mai ales să încurajăm cât mai mulți oameni să gândească cu mintea lor și să își formeze o opinie pe baza propriilor analize și nu pe baza a ceea ce se servește pe nemestecate sau mestecat de alții. O astfel de persoană nu va cădea în această capcană.
Credeți că e validă acea teză că tinerii din România într-adevăr ar avea ca opțiune platformele extremiste? S-a discutat și s-a tot discutat acel sondaj.
Eu observ că foarte mulți tineri când se implică în politică sau când își dau votul merg mai degrabă spre partide anti-sistem, nu neapărat spre partide extremiste, ci anti-sistem. Am discuții cu mulți tineri și le spun: decideți cu cine votați, dar gândiți-vă că votând un partid antisistem, care e și partid extremist și anti-european sau eurosceptic, partidul respectiv riscă să vă ia dreptul de a circula liber în Uniunea Europeană, de a putea să mergeți într-un weekend cu trenul sau cu un avion low-cost dintr-un capăt în celălalt al Europei, fără să aveți control la frontiere, să puteți să studiați într-un alt stat membru și să fiți deschiși spre lume.
Candidați la prezidențiale?
Da, e în intenția mea să îmi pregătesc o candidatură la prezidențiale. De asta vă și spuneam că am propus și altor potențiali candidați de pe partea dreaptă să încercăm să ne gândim cumva la o coordonare, pentru că eu intenționez să candidez, dar să și prezint un program credibil pentru viitorul președinte al României.
Din punct de vedere foarte pragmatic, trebuie să mergem etapă cu etapă. Eu acum îmi asum o candidatură, pentru că, din punctul meu de vedere, un viitor președinte al României trebuie să aibă și un profil european foarte solid.
Tocmai am văzut că, iată, am văzut și în această discuție, cât de multe subiecte care ne vizează direct în țară, de fapt, sunt discutate și decise la nivel european, unde România e reprezentată și de președintele României și cât de legate sunt deciziile europene de viața noastră din țară sau de la nivel local și atunci trebuie să trecem cu bine peste aceste alegeri europene și apoi discutăm și de alegerile prezidențiale. Dar da, am această intenție.
Transcriptul interviului a fost realizat cu aplicația Vatis Tech