Toate luptele pe care le vedem în regiune sunt consecințele negocierilor care se derulează cu Federația Rusă, consideră Dan Dungaciu, directorul Institutului de Științe Politice și Relaţii Internaţionale al Academiei Române (ISPRI), un exemplu fiind situația de la frontiera Belarus-Polonia, iar ”presiunea este mare, și fizică, și morală pentru că și noi, aici în Europa, cam una spunem, alta fumăm”.
”Zidul a ajuns o strategie diplomatică și de politică externă validată. Donald Trump a ’murit’, trăiască zidul lui Donald Trump! Toată lumea face ziduri, sunt legitime, devin justificabile, nimeni nu te mai ceartă dacă construiești ziduri. Astea sunt consecințele morale ale acestei povești”, mai spune Dan Dungaciu, în prima parte a dialogului purtat pentru cititorii Spotmedia.ro, pe care v-o prezentăm în formatul idei principale+declarații complete și detalii în format audio:
”Nu știm cum să finalizăm tehnic procesul de extindere”
- Suntem în logici diferite. Una este logica din spațiul euro-atlantic și alta este logica din afara lui. Să începem cu ce se întâmplă în afara spațiului euro-atlantic.
- Pâlnia mare de la care ar trebui să plecăm este că asistăm în această perioadă la un proces istoric, care e foarte interesant – sfârșitul ciclului de extindere euro-atlantică, extindere care a început în anii ’90 prin cele două instituții europene (cum le-a numit președintele Bush), Uniunea Europeană și NATO.
- Frontiera occidentală s-a dus spre Est, iar astăzi asistăm la stoparea acestui proces. De aici dificultățile noastre.
- Noi știm cum se derulează proiectul, tehnic vorbind, dar nu știm cum să îți construiești viziunea de viitor bazată pe ipoteza că nu te vei mai extinde. Nu știm cum să finalizăm tehnic procesul, în așa fel încât să îi satisfacă și pe cei care l-au inițiat (Occidentul), dar și pe cei cu care s-a derulat procesul (Federația Rusă).
- Toate tensiunile pe care le vedem acum pe frontiera euro-atlantică (mă refer la spațiul estic, nu la Balcanii de Vest, care sunt înconjurați de NATO și UE, n-au unde să se ducă) derivă din această indecizie – Cum să facem să oprim procesul și să formalizăm această oprire?
- Federația Rusă a înțeles că despre asta e vorba și transmite mesaje contondente, pentru că ea este la negociere. Ea își menține trupele în Ucraina și Belarus. Nu și le-a dus acolo ca să pregătească invazia în Ucraina, dar și-a redesenat harta militară a regiunii și și-a comasat trupe acolo pentru că 1 – pune presiune pe Occident (în perspectiva negocierii sfârșitului de ciclu) și 2 – pune presiune pe președintele Zelenski.
ADVERTISING
Presiune pe Occident, presiune pe președintele Ucrainei
- Presiunea pe Occident este pentru negocierea statutului teritoriului dintre NATO și Federația Rusă într-un mod favorabil Federației Ruse, asta înseamnă garanții (inclusiv formale, de construcție politică în regiune) că NATO și UE nu se vor mai extinde.
- A doua presiune e pusă pe președintele Zelensky. Dl Zelensky, practic, n-a livrat nimic în termeni de prosperitate, apropiere de UE, finanțări sau rezolvarea conflictului din Donbas – teme majore în campania electorală. Nu mai vorbesc de lupta împotriva corupției.
- Imaginați-vă următorul scenariu: Se întâmplă un conflict în Donbas. Ce va face Ucraina? Va intra cu trupele? Dacă se va întâmpla așa ceva, revenim la scenariul georgian din 2008.
- Rusia vede că nici America, nici Germania, nici Franța nu pun presiuni pe dl Zelenski să îndeplinească condițiile acordului de la Minsk, mai cu seamă formula Steinmeier. Rusia îl presează să facă exact asta.
Ascultă declarațiile în format audio, inclusiv detaliile despre momentul când președintele Saakasvili ”și-a mușcat cravata” aflând de intervenția rusă în Georgia, dar și despre ”formula Steinmeier”:
ADVERTISING
În Belarus, Federația Rusă a jucat pe greșeala UE
- Chestiunea Belarusului este de alt tip. Federația Rusă a jucat aici pe greșeala UE. UE a făcut o greșeală așa cum a făcut în Parteneritul Estic. Parteneriatul Estic este, poate, cea mai eronată politică, care putea fi imaginată la Bruxelles apropo de spațiul estic(...).
- Europenii s-au retras și au lăsat aceste țări într-o situație și mai proastă decât erau înainte de lansarea politicii europene de vecinătate.
- Cam așa s-a întâmplat și în Belarus. Nu a fost o revoluție orange.
- Revoluția a eșuat. Ce au făcut europenii? Au plecat acasă. Au recunoscut că mai mult nu se poate face.
- S-au ridicat foarte mult așteptările celor care au ieșit în stradă. Pe ei i-am lăsat singuri.. Au vrut să treacă frontiera, și-au dat seama că la ei nu se poate.
- Lukașenko a căzut definitiv în mâna Moscovei.
Ascultă toate explicațiile și argumentele în format audio:
- Oamenii din Belarus au pornit spre Occident. Pe fondul acestei plecări, legitime, s-a interpus acțiunea de tip hibrid.
- Serviciile secrete din Belarus (probabil ajutate de serviciile secrete din Federația Rusă) au inventat formula excursiei în Belarus pe 1-2 săptămâni, cu viză scurtă de ședere, luai un taxi, te duceai la frontiera cu Polonia sau cu Lituania, stăteai acolo, îți expira viza, nu mai aveai ce să faci, presiune pe Polonia, presiune, presiune, presiune ...Adică o bombă demografică.
- Pentru prima dată e folosită într-o confruntare hibridă. Nu e prima dată când se transmit migranți prin UE, dar de data aceasta a fost explicit făcută. O chestiune foarte complicat de gestionat. Dna Merkel l-a sunat pe dl Lukașenko să încerce să rezolve problema. Iar Polonia vrea să discute cu Federația Rusă, nu cu dl Lukașenko.
- Presiunea este mare, și fizică, și morală pentru că și noi, aici în Europa, cam una spunem, alta fumăm. Zidul a ajuns o strategie diplomatică și de politică externă validată. Donald Trump a ”murit”, trăiască zidul lui Donald Trump!
- Toată lumea face ziduri, sunt legitime, devin justificabile, nimeni nu te mai ceartă dacă construiești ziduri. Astea sunt consecințele morale ale acestei povești.
ADVERTISING
Federația Rusă pune presiuni pe UE
- Federația Rusă pune presiuni pe UE, că ăsta e teritoriul ei de joacă, l-a luat în brațe pe Lukașenko, se va duce spre un tratat de uniune statală Rusia-Belarus, care începe să fie semnat pe bucăți (economic, militar ș.a.m.d.).
- Federația Rusă își asigură controlul pe Belarus, pe Ucraina încă negociază, R.Moldova nu contează decât ca element de exemplu bun pentru Ucraina (nu are valoare de întrebuințare în sine).
- Occidentul va ajunge și el, până la urmă, să negocieze statutul de frontieră, pentru că despre asta este vorba.
- Toate luptele pe care le vedem sunt consecințele acestei negocieri care se derulează.
Statele Unite sunt o prezență absentă
- În acest peisaj, Statele Unite sunt o prezență absentă. Sunt prezente pentru că nu poți să faci abstracție de America și America este pe teren. Este o prezență absentă pentru că Americii i-ar plăcea foarte mult să dea europenilor gestiunea problemelor de securitate a Europei, inclusiv a relației cu Federația Rusă, dacă europenii pot s-o ducă.
- Problema Americii este că Europa nu poate să facă asta. Deocamdată a demonstrat că nu poate. Ea vorbește mult de autonomia strategică, iar miniștrii NATO când se întâlnesc toți sunt de acord cu ce trebuie făcut, dar când se duc acasă, fiecare, la propriile guverne, și spun: ‘Trebuie să dăm 2% pentru Apărare sau 2.5%”, li se spune ’Ia, plecați acasă și lăsați-ne în pace, că n-o să dăm banii ăștia pentru Apărare‘.
- Europa se blochează ea însăși, din păcate. Americanii simt asta și, cu toată bunăvoința lor, își dau seama că Europa nu poate să facă ceea ce ea spune că poate să facă.
- De asta, americanii sunt și plecați strategic (spre Asia, spre Pacific), dar nici nu pot să plece de tot, pentru că nu pot să lase teritoriul ăsta în devălmășie. Și negociază și ei cu Federația Rusă, cu jumătate de gură. Întâlnirile dintre ruși și americani sunt fără precedent în momentul acesta și la toate nivelurile. Ei ar vrea să clarifice odată statutul Mării Negre și să nu îi mai încurce în perspectiva altor proiecte mari.
- Deci sunt negocieri la nivel Washington-Moscova (și toate declarațiile belicoase pe care le fac rușii trebuie citite și din această perspectivă) și sunt negocieri între europeni și Federația Rusă, pe un teritoriu care deocamdată nu e clarificat, respectiv teritoriul dintre UE /NATO și Federația Rusă.
- Cam asta este poza zilei.
”Care va fi valoarea de întrebuințare a României? Depinde și ce valoare de întrebuințare își dă (...) S-ar putea ca noile numiri de premier să aibă legătură cu poza aceasta”, spune Dan Dungaciu, în partea a doua a dialogului purtat pentru cititorii Spotmedia.ro, pe care vă invităm să o citiți în zilele următoare.