Iulian Fota: Să te joci cu țara mi se pare mai contraproductiv ca oricând. Aș recomanda decidenților politici să se uite și la ce se întâmplă dincolo de granițele noastre

Iulian Fota: Să te joci cu țara mi se pare mai contraproductiv ca oricând. Aș recomanda decidenților politici să se uite și la ce se întâmplă dincolo de granițele noastre

Situația internațională este proastă și ne putem trezi cu destabilizări peste noapte, dovadă și premiera înregistrată la granița Poloniei cu Belarus, unde migranții sunt folosiți ca armă împotriva unei țări membre UE și NATO, de aceea, ”să te joci cu țara în interior mi se pare mai contraproductiv ca oricând”, spune Iulian Fota.

Imagini absolut incredibile de la frontiera Belarus-Polonia au fost date publicității luni – mii de migranți escortați de militari belaruși înarmați și cu câini de vânătoare se îndreptau către granița UE și NATO, fiind întâmpinați de peste 28.000 de mii de polițiști de frontieră, soldați și polițiști polonezi, relatează Digi24.

Autoritățile poloneze acuză regimul Lukașenko că încearcă să declanșeze astfel o confruntare majoră, iar reacțiile internaționale au fost pe măsura intensității evenimentelor.

Migrants stuck at Belarus-Poland border used as “political pawns”

Tensions are rising along the Belarus-Poland border as thousands of migrants and refugees try to make their way into the EU. The bloc has accused Belarus’s government of orchestrating a migrant crisis ⤵️

Publicată de Al Jazeera English pe Marţi, 9 noiembrie 2021

În timp ce migranții încercau să taie gardul de sârmă ghimpată dintre cele două țări, iar soldații polonezi trăgeau în ei cu gaze lacrimogene, președintele Poloniei, Andrej Duda, a convocat o ședință de urgență cu șefii structurilor de securitate.

Conform cotidianului german „Die Welt”, în ultimele săptămâni ar fi fost operate zeci de zboruri dinspre Orientul Mijlociu spre Minsk și circa 800-1.000 de imigranți ar intra zilnic în Belarus, îndreptându-se apoi spre granița cu Polonia.

Luna trecută, Franța a acuzat regimul Lukașenko de organizarea abilă a unui adevărat trafic cu ființe umane spre UE, iar șeful biroului pentru securitate națională din Polonia a declarat, luni seară, că se așteaptă ca atacurile de la graniță să se intensifice în orele următoare.

Asistăm la utilizarea imigranților sub formă de armă. Asta este o tactică hibridă, o tactică din manualul de operațiuni de zonă gri, care este utilizată cu succes. Această tentativă de a utiliza migrația ca armă împotriva unei țări trebuie studiată atent de toată lumea, pentru că nu știi când te poți confrunta cu așa ceva”, spune expertul în securitate națională Iulian Fota, fost consilier prezidențial și director general al Institutului Diplomatic Român, care a acceptat invitația noastră de a comenta pentru cititorii Spotmedia.ro această premieră și de a explica în ce fel este (sau poate fi) afectată România:

Iulian Fota
Foto: Iulian Fota

Migranții - Armă folosită în premieră împotriva unei țări din UE și NATO

”Pe de o parte, Polonia este supusă unei presiuni suplimentare, în momentul ăsta neexistând o soluție la îndemână. Asta creează un avantaj de partea atacatorului. Și chiar dacă au mai fost speculații în sensul ăsta atunci când Turcia adopta o atitudine ambiguă vizavi de chestiunea valului masiv de migranți din regiunea Siriei, eu cred că este, totuși, pentru prima dată când împotriva unei țări membre a Uniunii Europene se folosește această armă într-o formă bine organizată, clară, vizibilă pentru toată lumea.

Un alt aspect (și va fi foarte interesant să vedem ce va urma) este cum va influența această situație de la granița Belarus-Polonia relația Belarusului cu UE.

În opinia mea, șantajul Belarusului e vizibil, presiunea pusă de Belarus e o formă de șantaj, în primul rând, față de UE și față de Polonia, astfel încât cele două să ia act de nemulțumirile Belarus și eventual să fie mai indulgente în atitudinea față de Minsk.

Știm foarte bine că Minskul a fost supus unui șir de sancțiuni, unele dintre ele foarte dure, ca urmare a politicii nechibzuite făcute de președintele Lukașenko.

Al treilea plan interesant va fi să vedem cum va fi primită această chestiune și ce va genera în interiorul politicii poloneze și în relația cu Bruxelles.

Pe de o parte, știm că Polonia a avut o relație mai tensionată cu UE, cu Bruxelles, care în această chestiune (a utilizării migranților ca armă) și-a manifestat solidaritatea cu Polonia. Pe de altă parte, rămâne să vedem cum această atitudine cooperantă, de solidaritate a Bruxelles-ului, va influența această politică mai aspră a regimului de la Varșovia.

Și în interiorul Poloniei va fi interesant să vedem cum va fi influențat jocul dintre Putere și Opoziție, pentru că deja am văzut o parte din oamenii mai radicali ai partidului de guvernământ încercând să acuze de trădare tabăra cealaltă.

Dincolo de asta, la mijloc avem niște oameni prinși în prag de iarnă, care nu fac altceva decât să încerce să își caute o viață mai bună și trebuie găsită o soluție convenabilă și pentru ei.

Legătura cu cele 28 de acorduri semnate recent de Belarus cu Rusia

Rusia presează de mult timp Belarus pentru o integrare suplimentară, mai adâncită. Belarus a încercat să reziste. Chiar dacă are nevoie de sprijinul Rusiei, a încercat să NU intre sub orbita Moscovei mai mult decât este.

Problemele lui Lukașenko sunt totuși mari, nu le poate rezolva fără ajutorul Rusiei și cred că a cedat o parte din suveranitatea economică a țării (sau a continuat) acceptând aceste acorduri economice, în contrapartidă cu sprijinul pe care îl primește, sprijin de ordin moral, politic, militar, intelligence etc de la Moscova.

Și faptul că el cumpără armament din Rusia e parte tot din prețul pe care trebuie să îl plătească pentru a beneficia în continuare de sprijinul ei.

Ce s-a întâmplat acum pe frontiera cu Polonia e în contextul strângerii relațiilor dintre Belarus și Rusia. Mai devreme sau mai târziu, unii se vor întreba dacă nu cumva toată această agresiune hibridă pe granița Poloniei e venită de la Moscova și nu de la Minsk, dar nu văd o legătură directă între cele două momente.

NATO, despre atitudinea Belarus: ”Inacceptabilă”

Ca și Uniunea Europeană, și NATO își manifestă solidaritatea pentru că agresiunea față de Polonia este clară, este vizibilă.

Asistăm la un precedent, o situație nouă, dar bine conturată, de agresiune gri, hibridă, nemilitară împotriva unui stat membru al NATO și al UE, pentru că imigranții aceia sunt folosiți pe post de armă. Ei sunt ca un ciomag cu care Belarus încearcă să îi dea în cap Poloniei agresându-i frontiera, care e și frontieră a UE și a NATO.

Deci reacția NATO e absolut normală și firească. În continuare UE și NATO vor căuta soluții să ajute, fie oferind asistență (cum deja UE a făcut prin Frontex, pe zona de protejare a frontierei), fie încercând să abordeze chestiunea și din perspectiva transportului internațional aerian (pentru că dacă nu poți acționa împotriva regimului de la Minsk, poate există niște pârghii împotriva companiei aeriene, pentru că oamenii care vin din Irak și Siria vin pe cale aeriană).

Știu că au fost discuții și cu statele de unde pleacă oamenii ăștia, să nu mai permită așa ceva. În continuare, UE și NATO vor încerca să ajute Polonia, pentru că nu e numai un atac la adresa ei, e și un afront, o lovitură dată UE și NATO.

Un alt subiect fierbinte

Aș mai semnala o evoluție de pe cealaltă parte a continentului asiatic. Cealaltă știre pe care eu am reținut-o și care mă îngrijorează este acea descoperire făcută de sateliții americani a acelor siluete de port-avion în deșertul Gobi, care ar arăta o pregătire pentru utilizarea/distrugerea unui port-avion și a formațiunii de protecție a lui.

Imagini din satelit arată cum China construiește în deșert replici ale unor nave de război americane, pe care le...

Publicată de Aplicatia Biziday pe Marţi, 9 noiembrie 2021

În momentul ăsta, prin ceea ce întâmplă la granița cu Belarus sau prin aceste informații, la care se adaugă și informațiile privind sporirea arsenalului nuclear chinez, toate ne arată că ambii mari contestatari ai Occidentului, Rusia și China, iau în calcul și strategii de ordin militar sau hibrid, pe lângă cele de ordin diplomatic folosite.

Ăsta este lucrul îngrijorător: În continuare suntem departe de a spera că în relațiile Occidentului cu cei doi mari competitori și contestatari (China și Rusia) lucrurile se vor întâmpla în continuare numai pe zona economică și diplomatică, și nu vor avea și o componentă de ordin militar sau hibrid neconvențional. Asta arată în continuare un nivel ridicat de agresivitate a acestor două state în raport cu Occidentul.

Iar în ceea ce privește Rusia, situația e paradoxală, pentru că în ultima perioadă Rusia a angajat un dialog consistent cu SUA, pe mai multe planuri. John Kerry a fost la Moscova, șeful CIA a fost la Moscova, dna Nuland a fost la Moscova.

În momentul ăsta, SUA au cu rușii un dialog destul de consistent pe chestiuni grave, importante – mediu, stabilitate strategică, dezarmare armament nuclear ș.a.m.d. – și în ciuda acestui dialog (inclusiv între șefii de stat major ai celor două armate am văzut contacte sporite în ultimele săptămâni) avem totuși o reacție foarte violentă a Belarusului împotriva Poloniei.

Evident că unii se întreabă: Belarus a rupt lanțul și a tăbărât pe Polonia de unul singur? Sau pe o parte Rusia angajează dialog cu Occidentul și pe partea cealaltă, prin intermediul brațului său înarmat (Belarus), testează în continuare tenacitatea Occidentului și posibilele formule de răspuns?

Ce face România?

Mesajul pentru noi este același în ultimii ani: Lucrurile continuă să se degradeze în sistemul internațional.

În continuare, situația internațională este proastă și ne putem trezi cu degradări, cu destabilizări, peste noapte. Ne putem trezi peste noapte prinși în niște crize, chiar dacă nu sunt în proximitatea noastră geografică, apropo de situația din Belarus.

Să te joci cu țara în interior (și povestea asta nu se mai oprește) mi se pare mai contraproductiv ca oricând.

Mergem inclusiv până la lucruri care în niciun caz nu își au rostul acum: Modificarea Constituției?!

Anii buni, liniștiți, în care trebuia să remodelăm și să așezăm țara au trecut, s-au oprit de ceva timp. În niciun caz acum nu e momentul pentru a destabiliza intern țara sau pentru a o prinde într-un program de reorganizare care cere timp, și efort, și majoritate politică, lucruri care sunt din ce în ce mai greu de obținut.

Eu aș recomanda decidenților politici să se uite și la ce se întâmplă dincolo de granițele noastre, pentru că niciuna din evoluțiile importante în momentul ăsta nu ne este favorabilă.

Majoritatea evoluțiilor importante din sistemul internațional (ca să nu zic toate) ne sunt defavorabile nouă ca țară, deci disponibilitatea noastră pentru joaca cu țara ar trebui să fie minimă. Și ar trebui să guvernăm în interior foarte atent vizavi de ceea ce se întâmplă afară, lucru pe care alții îl practică.

Aici aș da exemplu o idee foarte interesantă a Casei Albe – conceptul de formulare a politicilor externe care se numește ”Foreign Policy for Middle Class”.

Statele Unite își concep politica externă plecând de la ideea consolidării clasei lor mijlocii ca o formă de garantare a viitorului SUA. Deci guvernezi, îți pui la punct politica externă și o administrezi, cu ochii pe ce se întâmplă afară (și, repet, pentru România evoluțiile sunt foarte îngrijorătoare), dar generate toate astea de nevoile tale interne.

Or, dacă americanii își pun problema ameliorării clasei lor de mijloc, cum s-o pune problema asta la noi? Și cum ar putea să intervină politica externă în sprijinirea societății românești să traverseze cât mai bine vremurile astea complicate și proaste?

Doctrina lui Titulescu, ”Dați-mi o bună politică internă, ca să pot face o bună politică externă”, e mai valabilă și mai importantă ca oricând. Aș face-o lectură obligatorie pentru clasa politică.

Nu distrugeți calitatea politicii interne, pentru că asta, inevitabil, se va răsfrânge și asupra politicii externe.


În fiecare zi scriem pentru tine. Dacă te simți informat corect și ești mulțumit, dă-ne un like. 👇