Dacă se va ajunge într-o situație de renunță sau escaladează, Putin va alege escaladarea. Scenariul cel mai prost e că Occidentul își va pierde interesul - Interviu video cu Mark Galeotti

Dacă se va ajunge într-o situație de renunță sau escaladează, Putin va alege escaladarea. Scenariul cel mai prost e că Occidentul își va pierde interesul - <span style="color:#ff0000;font-size:100%;">Interviu video</span> cu Mark Galeotti

Un război convențional se duce pe front și altul în afara lui, iar lui Vladimir Putin îi convine cel mai mult un război de uzură, care să slăbească nu doar Ucraina, ci și atenția Occidentului. Vine criza alimentară, știm deja că sudul planetei va suferi direct din cauza blocadei pe care Rusia a impus-o porturilor ucrainene cheie, precum Odesa. Dar oamenii care vor suferi, ei pe cine vor da vina? Pe ruși sau pe sancțiunile Vestului?

Iar ucrainenii vor avea nevoie de ajutor pe termen lung, avertizează Mark Galeotti, specializat în politica și securitatea Rusiei, într-un interviu acordat spotmedia.ro.

Mark Galeotti a scris despre super-Mafia rusă - The Vory: Russia’s Super Mafia (2018) - , iar recent, Editura Humanitas i-a tradus două volume - Hai să vorbim despre Putin! Ce nu înțelege Occidentul - și O scurtă istorie a Rusiei. De la cneazul Rurik la Vladimir Putin.

Mark Galeotti a predat istorie la Robinson College, Cambridge și are un doctorat în științe politice la London School of Economics. A consiliat mai multe instituții, printre care Comitetul pentru Afaceri Externe al Camerei Comunelor (Marea Britanie), Adunarea Parlamentară a NATO, Interpolul și Comandamentul Suprem al Forțelor Aliate din Europa.

Principalele idei:

  • Cine îl protejează pe Putin? Sunt oameni care sunt mai implicați în războiul din Ucraina și care cred în rolul important al Rusiei în lume și cărora le convine Putin, nu pentru că și sunt susținătorii lui Putin, ci pentru că Putin face ceea ce ei vor. Pentru cei mai mulți însă, riscul de a nu-l susține pe Putin este prea mare și de aceea cu toții îl urmează. Asta duce la un sistem brutal.
  • Dacă aș fi răspuns acum trei luni, aș fi spus că nu există deloc posibilitatea de a folosi arme nucleare. Acum însă, aș spune că nu e total imposibil, dacă lucrurile nu merg deloc bine pentru Putin, ne putem aștepta la o mișcare dramatică.
  • Toate aceste mari silozuri de arme sunt atent monitorizate de serviciile de informații occidentale. Spioni, sateliți, informații care circulă prin rețele umane sau prin tehnologie, tot ce vă trece prin minte. Este aproape sigur că vom ști dacă se pregătesc să folosească arme nucleare tactice și atunci avem o șansă să încercăm să-i oprim, să interceptăm aceste rachete sau ceva de genul acesta.
  • Dacă se va ajunge într-o situație în care alegerile vor fi: renunță sau escaladează și mai mult situația, Putin, evident, va alege calea escaladării. Nu are de fapt cum să facă altceva.  Și acesta este unul dintre motivele majore pentru care dialogul trebuie să rămână deschis.
  • FSB a fost și este un pilon central în guvernarea lui Putin. Este o instituție care, ca oricare alta, are interesele ei proprii, și este clar că FSB și fostul său șef, acum conducătorul Consiliului de Securitate, Nikolai Patrușev, au fost mereu printre cei mai aprigi șoimi ai războiului și l-au încurajat pe Putin în direcția asta. I-au împuiat capul cu toate nonsensurile le care le-am auzit și noi și l-au făcut să creadă realmente că Ucraina era un stat pe marginea prăpastiei, căruia dacă-i dai un brânci se prăbușește cu siguranță. Adică i-au zis că ucrainenii nu se vor împotrivi invaziei rusești.
  • Scenariul cel mai prost e că Occidentul își va pierde interesul în această chestiune. Noi oferim ajutor masiv Ucrainei, dar primele pagini ale ziarelor sunt deja pline de știri despre inflație, prețul carburanților. Întrebarea este cât de departe este punctul în care lumea se va sătura. Asta știind că trimitem echipament militar și alte ajutoare de sute de milioane către Ucraina.
Mark Galeotti, veți vorbi la conferințele Humanitas de la Ateneu despre noul Putin. Ce e nou la acest Putin care a atacat Ucraina față de Putin cel frecventat de liderii occidentali, în trecut?

E interesant. Și eu, la fel ca mulți alții, nu credeam că Putin va invada Ucraina și ne bazam pe ceea ce știam despre Putin de dinaintea epocii Covid. Cred că într-un fel acest nou Putin seamănă mult cu vechiul Putin, dar într-un fel mai exagerat. Este acum un om care știe că timpul nu mai este de partea lui, că este mai grăbit, din cauza vârstei pe care o are sau bănuielii că ar fi bolnav, nu știm, dar, oricum, un bărbat care în trecut evita să riște, acum riscă tot mai mult.

Totodată, un om care și-a micșorat din ce în ce mai tare cercul de oameni care îl înconjurau pare acum că nu mai ascultă de nimeni, decât de el însuși.

Vorbiți despre cercul de oameni din jurul lui. Ați scris despre sistemul de mafia din Rusia, despre vorî. Cum funcționează acest sistem, cine sunt acești vorî v zakone (n.r. hoți în lege)? Pe cine se bazează Putin, cine îi ține spatele?

Aici e o temă interesantă. Nu-mi place această denumire a Rusiei drept stat mafiot, poate pentru că implică gangsterii care controlează statul și e mult mai complex decât atât. Ce e evident e că Rusia este un stat cleptocratic: asta înseamnă că oamenii care au puterea o folosesc pentru a se îmbogăți. Și măcar moral e o diferență între aceștia și gangsterii, cel puțin gangsterii sunt onești în privința criminalității lor.

În multe feluri, apariția regimului Putin a fost apariția acestui stat cleptocratic și Putin a avut succes tocmai pentru că a permis multora să devină foarte, foarte bogați, atâta vreme cât îl susțin și se menține status quo-ul.

Acum suntem într-o etapă monarhică a regimului Putin, în care Putin nu mai e cel pragmatic, ci crede că este monarh de drept. Ce vedem e că oamenii din acest sistem - care nu are putiniști, nu cred că există oameni care să aibă o afinitate personală, emoțională, ideologică față de Putin – se tem din ce în ce mai tare să își înfrunte șeful și e ceea ce vedem acum. E clar că mulți oameni din sistem, chiar din vârful sistemului, sunt foarte nemulțumiți de cum merg lucrurile, oligarhii care suportă sancțiunile, dar ei știu mai ales că dacă îl critică pe Putin, riscă să fie aruncați în închisoare. Sunt cei din guvern, conștienți pe deplin de criză, Elvira Nabiulina, de la Bancă Centrală de Rusiei, care a spus că războiul afectează economia, dar ce pot să facă? Tot ce fac ei e să mențină sistemul funcțional, pentru că nu au nicio putere de influență asupra lui Putin. Putin nu îi ascultă, așa că ei au de ales: continuă să-l servească pe Putin sau se pun în situația de fi împinși în afară și dacă ești norocos, e doar atât, dacă nu ești norocos, ți se poate întâmpla ce e mai rău.

Cine îl protejează pe Putin? Sunt oameni care sunt mai implicați în războiul din Ucraina și care cred în rolul important al Rusiei în lume și cărora le convine Putin, nu pentru că ei sunt susținătorii lui Putin, ci pentru că Putin face ceea ce ei vor.

Pentru cei mai mulți însă, riscul de a nu-l susține pe Putin este prea mare și de aceea cu toții îl urmează. Asta duce la un sistem brutal.

Dacă ne gândim la ce s-a întâmplat în România, în alte state est-europene în 1989, statul părea foarte puternic și totuși s-a dezmembrat foarte rapid.

A ținut totuși decenii.

Sistemul lui Putin nu va mai ține decenii, pentru că Putin nu mai are decenii în față. Acesta este sistemul Putin: dacă Putin moare mâine, sistemul trebuie să se schimbe, nu mai poate să continue.

Spuneți că sistemul trebuie să se schimbe. Realist, cine îl poate înlocui pe Putin și cât de diferti de Putin va fi?

Acum, aș spune că nimeni nu îl poate înlocui pe Putin. Acum trei luni, exista o singură persoană despre care credeam că poate și aceasta este ministrul Apărării, Șoigu, pentru că e militar, e destul de naționalist, dar și destul de pragmatic pentru a fi fost acceptat de tehnocrați și, aproape unic în politica rusă, a fost capabil să urce fără să-și facă dușmani. Toți ceilalți au măcar pe cineva care să-i urască. Nu îl putem exclude de tot, dar nu mai e în mod evident succesorul.

Să presupunem că Putin moare mâine dimineață. Ne vom afla în situația unor conflicte de interese. Constituțional, prim-ministrul preia președinția până se organizează alegeri, în trei luni. Vom vedea mai mulți dorindu-și să fie președinte sau am putea ajunge la un președinte figurativ, îl putem vedea chiar pe Dmitri Medvedev întorcându-se: dacă se va căuta un președinte slab, atunci Medvedev este acela.

Aproape oricine e conștient că situația actuală este dezastruoasă pentru Rusia și nu poate fi prezervată.

Când Stalin a murit, a durat câteva zile doar până când sistemul s-a reinventat.

Nu aș fi surprins să văd că, dacă Putin moare mâine, ne-ar fi ascuns asta o vreme, din același motiv, să nu se întâmple nimic, până când nu lămuresc lucrurile între ei.

Mă întorc puțin la cum se comportă liderii occidentali. Președintele Macron e cel care recomandă dialogul, să nu tăiem toate legăturile, negocierile cu Putin. Mai poate cineva negocia orice cu Putin?

Putin nu e nebun. Face lucruri nebunești, dar e totuși rațional. Nu are același control, nu e la fel de echilibrat ca în trecut, dar nu este nebun. Dialogul este întotdeauna important. Cred că trebuie să continuăm dialogul. Se spune că vorbind cu Putin, îl legitimăm: ei bine, este președintele unei puteri nucleare, nu are nevoie de legitimare.

Macron a vorbit cu Putin în sens larg și pentru a arăta că lucrurile pe care acesta le pretinde nu sunt adevărate: ideea că Ucraina e condusă de neonaziști, de exemplu. Nu a avut succes, Putin nu a deviat de la linia lui, dar totuși e important să încercăm.

Cele mai multe războaie se încheie cu acorduri de pace și asta înseamnă un fel de dialog. Câtă vreme  și ucrainenii sunt dispuși, până la un punct, să discute cu rușii, atunci noi nu ar trebuie să facem altfel. Asta nu înseamnă că trebuie să ne bazăm doar pe dialog sau doar pe partea militară, trebuie să le echilibrăm. Presiunea pe economia rusă va face ca Putin, poate, să vrea să negocieze, într-o zi, dar dacă nu vorbim cu Putin, acesta e un râzboi care nu se mai termină.

Puterea nucleară e cea de care Rusia a avut nevoie, pentru a fi o mare putere,  să se măsoare cu SUA. Cât de posibil e ca Putin să folosească arme chimice sau nucleare, tactice?

Nu cred că e foarte posibil. Iarăși, dacă aș fi răspuns acum trei luni, aș fi spus că nu există deloc posibilitatea de a folosi arme nucleare. Acum însă, aș spune că nu e total imposibil, dacă lucrurile nu merg deloc bine pentru putin, ne putem aștepta la o mișcare dramatică.

Nu văd nicio justificare bună pentru a folosi arme chimice.

Cu armele nucleare tactice e altceva, dar Rusia nu a făcut măcar exerciții pentru a le testa din 1990.  Are între  800 și  2.000 de focoase, dar astea sunt repartizate în țară. Pentru a folosi armele tactice, trebuie să ia unul dintre aceste focoase, să-l recondiționeze, să-l mute unde e sistemul de aruncare a rachetelor și asta trebuie făcut de tehnicieni care nu nicio experiență, ar face-o după instrucții de manual. Asta ia timp.

Principalul este că toate aceste mari silozuri de arme sunt atent monitorizate de serviciile de informații occidentale. Spioni, sateliți, informații care circulă prin rețele umane sau prin tehnologie, tot ce vă trece prin minte. Este aproape sigur că vom ști dacă se pregătesc să folosească arme nucleare tactice și atunci avem o șansă să încercăm să-i oprim, să interceptăm aceste rachete sau ceva de genul acesta.

Este posibil să nu fie folosite împotriva unor ținte militare, să fie doar o armă a terorii care să forțeze Ucraina și Occidentul să accepte anumite concesii. Este posibil să vedem, de asemenea, teste nucleare, să-i vedem pe ruși cum lansează o armă nucleară prin ocean pe undeva, doar în încercarea de a ne speria.

Aceste lucruri le consider totuși ca fiind printre ultimele la care Putin se va gândi, și asta din motivele practice expuse, dar și din trei alte motive importante.

Mai întâi, ar schimba fundamental felul în care Occidentul i-ar răspunde. Am ajunge la concluzia că omul este într-adevăr extrem de periculos pentru toți și atunci Occidentul ar fi mult mai dispus să ia măsuri active pentru a-l înlătura.

În al doilea rând, chiar în interiorul Rusiei această perspectivă sperie pe foarte multă lume, inclusiv pe cei din elita armatei. Și atunci aceștia ar ajunge ei înșiși la concluzia că Putin este mult prea periculos.

În al treilea rând, să nu uităm de China, țară care dorește să mențină folosirea armele nucleare drept tabu. Au și ei motivele lor: dacă vor să intre în Taiwan, nu ar vrea să fie amenințați de un atac nuclear american sau chiar de un răspuns cu arme tactice nucleare din partea taiwanezilor. Apoi, ei au totuși interese economice foarte serioase și investiții în Ucraina. Până la acest război, Ucraina era principalul exportator de porumb către China. Sunt multe astfel de rațiuni pentru care chinezii sunt interesați foarte mult de ce se întâmplă în Ucraina.

Evident, nu cunosc motivațiile exacte ale lui Putin, dar cred ca e extrem de improbabil. Pe de altă parte, dacă se va ajunge într-o situație în care alegerile vor fi: renunță sau escaladează și mai mult situația, Putin, evident, va alege calea escaladării. Nu are de fapt cum să facă altceva.  Și acesta este unul dintre motivele majore pentru care dialogul trebuie să rămână deschis.

Vedem, în aceste zile, cum preoții ortodocși ruși sunt foarte activi în a susține războiul Rusiei, există o carte despre ortodoxia nucleară rusească. Care este rolul Bisericii acolo?

Da, am citit cartea, este foarte bună. Într-adevăr, Biserica Ortodoxă Rusă a fost, tradițional, de-a lungul istoriei, în anturajul țarului. Ideologia spunea că Moscova era a treia și ultima Romă și că rușii au o datorie sacră de a păstra viu acest leagăn al adevăratei ortodoxii.

Pe undeva, această tradiție a fost restaurată în timpul lui Putin. În multe aspecte se poate specula și spune că biserica rusă este un alt braț înarmat al statului rus, sau cel puțin un partener strâns legat de acesta. Adică este un fel de înțelegere, noi îl sprijinim pe Putin și drept răsplată primim tot felul de privilegii și beneficii, scutiri de taxe, de exemplu.

Putin a încercat să mute greutatea conflictului militar pe o latură nu doar naționalistă, ci de-a dreptul a unei ciocniri civilizaționale. Patriarhul Kirill este în mod clar un susținător al acestei teorii, îl vedem cum pe de o parte spune că nu dorește război, dar pe de altă parte vedem mereu preoți ortodocși care sfințesc tancurile. Bine măcar că a spus, prin 2020, că ar să nu se mai binecuvânteze arme nucleare.

Biserica Ortodoxă Rusă este folosită din plin, politic, economic și ideologic, de către Kremlin. Primește în schimb beneficii, dar nu se poate desprinde de putere. Mai nou au apărut tensiuni puternice, din această cauză, în interiorul bisericii. Recent, a apărut o scrisoare deschisă, semnată de mulți diaconi și preoți, denunțând războiul. Avem, apoi, mișcări schismatice din partea episcopiilor din afara Rusiei. Sunt lucruri la care trebuie să te aștepți când te pui cu totul în slujba Kremlinului.

Ați menționat, în treacăt, starea de sănătate a lui Putin. Acum câteva zile, un ziar italian scria chiar că Putin ar suferi de cancer și că ar fi fost operat din această cauză. Este ceva adevărat aici, sau suntem din nou în zona războiului informațional?

Este foarte interesant cum ucrainenii au tot propagat aceste informații. Le convine de minune să încurajeze orice urmă de neîncredere și orice diviziune posibilă pe care o văd în Rusia. Trebuie spus că ucrainenii duc un război informațional foarte eficient, la fel ca și cel de pe teren.

Eu cred sincer că este ceva în neregulă cu Putin, din punct de vedere medical. Doar uitându-ne la aparițiile lui din acest an, nu avem cum să nu observăm figura umflată nefiresc, tremurul mâinilor, plus că sunt si imagini care-l arată cum se sprijină de masă ca să nu cadă. Și caracterul său pare a fi afectat. Putin a vrut tot timpul să se prezinte ca tipul care controlează totul, șeful atotputernic. Iar acum vedem un om care își pierde cumpătul și vorbește cu multă patimă și ură.

Pe de altă parte, în aceste circumstanțe, toată lumea are tendința să devină doctor amator și să-și dea cu părerea și să pună diagnostice. Adevărul e că nu știm nimic, iar niște fragmente de pe la televizor nu sunt elocvente. Am vorbit cu oameni din cercurile guvernamentale, care privesc cu mai multă seriozitate treaba asta, și nici ei nu sunt pe deplini siguri de ceva. În orice caz, lumea nu prea crede că ar fi ceva atât de rapid care să devină fatal sau măcar să-l pună în incapacitate de a mai continua.

Sănătatea lui Putin a fost dintotdeauna subiect tabu în Rusia. Am aflat cu greu că ar fi avut ceva probleme la spate. Dispărea pentru câteva săptămâni, și lumea presupunea că e din cauza unei crize de dureri.

Zvonurile tind să umple spațiul, atunci când trăiești în vacuum informațional. Toată lumea pretinde că ar avea tot felul de informații secrete. E clar Parkinson, spun unii, alții vorbesc de efectul steroizilor, deci e cancer, ba chiar cancer de sânge.

Nu ar trebuie să ne punem încrederea în zvonuri, deși este clar că există un sâmbure de adevăr. Pe termen lung, efectul va fi destabilizator în Rusia. Nu știm peste cât timp va fi, dar, inevitabil, oamenii vor începe să se gândească la o Rusie de după Putin.

Care este rolul FSB în acest război?

FSB a fost și este un pilon central în guvernarea lui Putin. Este o instituție care, ca oricare alta, are interesele ei proprii, și este clar că FSB și fostul său șef, acum conducătorul Consiliului de Securitate, Nikolai Patrușev, au fost mereu printre cei mai aprigi șoimi ai războiului și l-au încurajat pe Putin în direcția asta. I-au împuiat capul cu toate nonsensurile le care le-am auzit și noi și l-au făcut să creadă realmente că Ucraina era un stat pe marginea prăpastiei, căruia dacă-i dai un brânci se prăbușește cu siguranță. Adică i-au zis că ucrainenii nu se vor împotrivi invaziei rusești.

Este adevărat că aceste lucruri i-au fost spune de către mulți dintre apropiați, dar e clar că a avut și informări venite direct din partea FSB.

Este și un efect al faptului că Putin a creat un astfel de sistem în care nimeni nu are curajul să-i spună șefului adevărului. A spus foarte clar ce voia să audă, așa că lumea i-a spus doar ce îi plăcea lui, în loc să-i spună ce avea nevoie să afle.

Nu sunt sigur însă că influența FSB mai este acum la fel de dominantă. Sunt informații despre arestarea unui adjunct al directorului FSB, nu sunt toate confirmate, dar, oricum, se pare că mai sunt și alți actori care se manifestă acum în sistemul de putere rusesc. Șefii armatei, conducătorii marilor unităților economice, unii prieteni de-ai lui Putin și alții.

Ce e clar e că factorul decisiv în politica rusească se rezumă la cine poate să-l convingă pe șeful suprem. FSB are ceva experiență pe partea asta, este chiar fostul loc de muncă a lui Putin, cei de acolo vorbesc fără dificultate pe limba lui, gândesc la fel ca el.

Credeți că războiul se îndreaptă către o fază de uzură? Care e cel mai prost scenariu pentru Ucraina?

Nu cred că mai depinde de strategia rușilor, ci este o logică naturală a războiului aici, dată de realitatea de pe câmpul de luptă. Rușii și-au obținut coridorul terestru către Crimeea, par că și-au redus ambițiile la controlul regiunii Donbass, deși este greu de prezis dacă ofensiva lor în Estul Ucrainei le va asigura asta. Pare greu de crezut, după cum arată lucrurile acum, ei mai fac progrese, dar foarte mici, și deja nu prea mai au rezerve pentru anul acesta.

Cel mai prost scenariu, dintre cele probabile care se întrevăd acum pentru Ucraina, și eu cred că asta se va întâmpla, este împotmolirea ofensivei, transformarea ei într-un soi de blocaj pe termen lung. Niciuna dintre părți nu va fi suficient de puternică să o învingă pe cealaltă, dar fiecare va rămâne suficient de puternică pentru a nu fi înfrântă.

Așadar scenariul cel mai prost pentru ucraineni nu e că războiul va continua, asta e clar că se va întâmpla oricum în următoarele luni sau chiar ani. Scenariul cel mai prost e că Occidentul își va pierde interesul în această chestiune. Vor apărea alte crize, lumea își va muta privirea. Va fi un dezastru pentru ucraineni, care, deși își vor menține dorința de a rezista, nu se știe câte pierderi își mai pot permite. Au nevoie de sprijin militar constant, în plus economia lor suferă deja foarte mult, PIB-ul va fi redus la jumătate la finalul anului.

Ucrainenii vor avea nevoie de mult ajutor și de acum înainte. Fără a primi acest ajutor, le va fi foarte greu să mai poată continua lupta.

Problemele economice devin deja tema predominantă în Occident, să luăm numai campania electorală din Franța, unde puterea de cumpărare a fost subiectul central, nu războiul.

La fel e și în Marea Britanie. Noi oferim ajutor masiv Ucrainei, dar primele pagini ale ziarelor sunt deja pline de știri despre inflație, prețul carburanților. Întrebarea este cât de departe este punctul în care lumea se va sătura. Asta știind că trimitem echipament militar și alte ajutoare de sute de milioane către Ucraina.

Vorbeam, acum o vreo lună, cu un secretar de stat de la Praga, responsabil de situația refugiaților, și îmi spunea încă de pe atunci că el unul se miră cum de nu a apărut încă fenomenul de respingere al acestora de către societate, dar e clar că va veni și asta.

Mai avem și alegerile parțiale din SUA, din noiembrie, și vom vedea cât de slăbită va ieși administrația curentă.

Lucruri care joacă deja în favoarea lui Putin, la fel cum a folosit criza refugiaților din Belarus, anul trecut.

Sunt multe probleme care cresc acum. Vine criza alimentară, știm deja că sudul planetei, cel puțin, va suferi direct din cauza războiului și al blocadei pe care Rusia a impus-o porturilor ucrainene cheie, precum Odessa. Dar oamenii care vor suferi, ei pe cine vor da vina? Pe ruși sau pe sancțiunile Vestului?

Daca mergeți în Africa subecuatorială și-i întrebați pe oamenii de acolo de ce cred ei că au crescut atât de mult prețurile la alimente, vă vor spune că e vina Occidentului.

Nu vreau să spun că toate lucrurile arată bine pentru Putin. Prin septembrie Rusia va fi lovită puternic de criza economică, până la toamnă cred că se mai pot descurca să o amâne. Atunci va lovi cel mai rău.

Va fi practic situația în care soarta războiului va depinde de care parte pierde cel mai mult, nu de care parte câștigă.

Va fi și război informațional pe această temă.

În acest moment există două mari războaie care se petrec simultan. Avem un război clasic, de secol XX, care se desfășoară în Ucraina, dar mai avem și un război modern, de secol XXI, unul care se duce pe plan economic, informațional, politic și cultural, între Occident și Rusia. Ele se duc în paralel, pentru moment, dar oricare dintre ele va fi câștigat de acea parte care va reuși să nu cedeze prima. S-ar putea întâmpla, cum spuneam, ca Occidentul să-și piardă interesul, dar la fel de bine, dacă, spre exemplu, Ucraina bombardează teritoriul Rusiei cu armament primit din Vest, și asta ar putea determina țările din Vest să nu mai fie la fel de doritoare să continue să ajute Ucraina. Există spațiu larg pentru multe scenarii care ar putea diviza cele două părți în viitor.

Rusia ține lumea în șah cu șantajul nuclear, iar între timp oamenii sunt răpiți, femeile violate, copii uciși. Putem asimila Rusia unei organizații teroriste?

Nu, cel puțin în ceea ce privește armele nucleare, care sunt de obicei văzute ca forță de descurajare. Chiar dacă Rusia nu ar avea arme nucleare, ce am putea face? S-ar pregăti forțele NATO să atace Sankt Petersburg?

E clar că utilizarea armelor nucleare este ultimul resort. Dar trebuie să înțelegem că utilizarea lor efectivă are limitările ei. Argentina a ocupat Insulele Falkland fără să-i pese prea mult că Marea Britanie era putere nucleară, pentru că argentinienii știau că nu se vor trezi cu bombe nucleare peste Buenos Aires. Nici Saddam Hussein nu a fost convins să iasă din Kuwait doar pentru că ceilalți aveau arme nucleare.

Eu cred că ne gândim prea mult la dimensiunea nucleară a problemei. Și aceasta joacă pe post de alibi pentru cei din Occident care spun: dar ce putem noi să facem, nu știți că Rusia are arme nucleare? Iar răspunsul pentru aceștia este: exact ce am face dacă nu ar avea, eu nu cred că ar fi o diferență prea mare.