Viktor Orban a jucat în campania electorală rolul celui care aduce pacea, în vreme ce Opoziția ar urma să bage Ungaria într-un război care nu e al ungurilor, ci al slavilor. Din primul moment al agresiunii ruse, Ucraina nu a fost prezentată de presa oficială de la Budapesta drept victimă, ci drept statul vasal care nu a stat în banca lui și a provocat, împreună cu Occidentul, ursul de la Moscova. A crezut electoratul maghiar povestea lui Orban?
Lansat în politică cu un discurs anticomunist și antirusesc, Viktor Orban s-a convertit radical, odată cu revenirea la putere, în 2010. A vrut să se alăture liderilor autoritari, Vladimir Putin și Recep Tayyip Erdogan, la care întreaga lume e atentă, remarca într-un dialog cu spotmedia.ro istoricul italian Stefano Bottoni, care predă istoria Europei de Est la Universitatea din Florența. Bottoni este autorul volumului Orbán: Un despota in Europa.
Din 2019, Bottoni este conferențiar la Universitatea din Florența, unde predă istoria Europei de Est și istorie universală. În limba română a publicat Lungul drum spre Occident: O istorie postbelică a Europei de Est (Editura Mega, Cluj-Napoca, 2021) și Moștenirea lui Stalin în România. Regiunea Autonomă Maghiară, 1952-1960, recent apărută la Editura Humanitas.
Sunteți la Budapesta, cum arată lucrurile, înaintea alegerilor?
Lucrurile arată în felul următor: Viktor Orban este pregătit pentru un alt mandat, deși, după toate probabilitățile, nu va avea o super-majoritate, de două treimi. Ultimele sondaje, și cele comandate de Opoziție, și cele comandate de Putere, arată un avantaj de la 2,3 procente până la 8,9 procente pentru Fidesz. Ținând cont de faptul că Ungaria are un sistem electoral mixt, proporțional și majoritar, duelurile în colegiile electorale vor fi decisive. Teoretic, este posibil ca o coaliție care primește un număr inferior de voturi populare să câștige alegerile, pentru că face mai bine în duelurile directe, într-un singur colegiu electoral. Asta este situația teoretică, pictată de sondajele electorale.
Tema războiului din Ucraina a predominat în ultimele săptămâni și în campania electorală de la Budapesta. În folosul cui?
Greu de spus. Când războiul a început, a fost un punct de cotitură pentru campania electorală. La sfârșitul lui februarie, campania era abia începută și a fost total răsturnată de război și de primirea primilor refugiați. În Ungaria au rămas foarte puțini refugiați, e mai degrabă țară de tranzit, dar a fost o problemă vizibilă.
Foarte vizibilă era poziția internațională a Ungariei și cea personală, a lui Viktor Orban, fostul aliat al lui Putin. Orban a fost șmecher, ca de obicei, a transformat o slăbiciune strategică, prăbușirea Grupului de la Vișegrad - Guvernul ultraconservator din Polonia a adoptat o poziție foarte dură, neprietenoasă față de Ungaria, acuzată în mod deschis de înțelegere cu inamicul – într-o poziție favorabilă. Viktor Orban s-a prezentat electoratului său drept omul păcii și a prezentat opoziția și pe contracanditatul său, liderul opoziției unificate, drept oameni ai războiului.
Astfel, conflictul a fost transformat pentru Ungaria într-o alegere între pace, garantată personal de Viktor Orban, și război. Pacea și gazul ieftin versus război. Opoziția a fost prezentată ca vrând să intre într-un război, care nu e războiul nostru, al ungurilor. Viktor Orban a spus clar, într-un interviu televizat că este un război al slavilor, ceva între slavi, iar pentru unguri este total indiferent dacă Ucriana mai este, nu este. Ungaria trebuie să stea în Europa Centrală și să facă afaceri cu Rusia, ca de obicei. Asta este poziția oficială și impresia mea, nu numai a mea, e că o parte considerabilă a electoratului maghiar a rezonat bine cu această poziție, a avut o reacție pozitivă la această abordare foarte cinică, minimală a războiului lui Putin împotriva Ucrainei.
Dacă Viktor Orban s-a repoziționat rapid, înainte de război tema electorală era referendumul LGBT, cum arată Opoziția? A reușit să folosească tema războiului, să arate că alegerea e între Putin și Europa?
Referendumul nu a dispărut total din campania electorală, a devenit o temă secundară, mai este de văzut dacă voturile contra Fidesz vor fi mai multe decât cele pentru Fidesz, dacă electoratul Opoziției a fost compact pentru respingerea acestui referendum. Eu cred că nu, sunt niște nișe în Opoziția de dreapta, este și un partid proxy al Fidesz, Patria noastră, micuț, creat și finanțat de partidul de guvernare, care este creditat cu 3, 4 procente la nivel național. E important pentru că a luat un potențial electorat de la Jobik, care s-a alăturat Opoziției reunificate de centru-stânga. Jobik a făcut o campanie electorală foarte perfidă, nu a susținut Opoziția într-o măsură convingătoare.
Cred că referendumul este o temă secundară. Războiul a devenit, inevitabil, tema principală, alături de securitatea colectivă și individuală. Viktor Orban s-a repoziționat ca om al păcii și rămâne de văzut în ce măsură alegătorii din Ungaria vor acorda sprijin acestei piruete a lui Orban.
În general, când narațiunea e cea a securității naționale amenințate, electoratul tinde să se încoloneze în spatele liderului.
Da și este perfect posibil ca alegerile să arate Ungaria, o țară amenințată, plină de frică și care trebuie protejată.
Trecutul Ungariei și relațiile cu Rusia și Uniunea Sovietică din secolul al XX-lea ar fi putut să sprijine o altă narațiune. Al Doilea Război Mondial și Revoluția Maghiară din 1956, înăbușită cu forță și mare violență de către sovietici, nu au fost total uitate de populația maghiară, în special de cei mai în vârstă. Dar știm și că persoanele mai în vârstă, mai ales din mediul rural, sunt parte din electoratul care îl sprijină pe Viktor Orban.
Este o contradicție internă, între memoria colectivă sau individuală și ceea ce se vede în media. Radioul maghiar, televiziunea maghiară, sistemul media maghiar arată o poveste în care ucrainenii nu sunt eroi, ci de blamat. Sunt cei care au provocat războiul, cu americanii, cu Occidentul: Occidentul e de vină, a provocat Rusia, a provocat un război pe care noi, cei din Ungaria, nu trebuie să-l continuă. Noi vrem pacea. Acesta este raționamentul: noi nu am provocat pe nimeni și vrem să fim lăsați în pace.
Cât e mâna Rusiei, imixtiunea ei directă în alegeri și cât e narațiunea controlată de Viktor Orban?
Am petrecut mult timp în Italia în februarie și martie, la Florența, și am văzut la televiziunile italiene că imixtiunea Rusiei e evidenă. În Ungaria nu e necesară o imixtiune externă, pentru că sistemul intern deja face acest lucru, deja îndeplinește sarcinile și are un instructaj precis.
Din primul moment al acestui război, Ucraina nu a fost prezentată ca o victimă. A fost prezentată ca un stat care nu și-a respectat poziția de stat vasal. Trebuie să stai la locul tău, dacă nu vrei, suferi consecințele, pentru că știm cum se comportă ursul roșu când este provocat. Această narațiune a fost primită foarte bine de o parte semnificativă a populației maghiare.
Am simțit-o pe pielea mea, în conversațiile cu prietenii, cu rudele, cu persoane apropiate, care îmi spun, absolut nereflectat, aceste narațiuni.
Expuși la astfel de povești, oamenii le preiau la un moment dat.
Și ajung să o facă fără nicio constrângere.
După cum arată lucrurile acum, este probabil ca Viktor Orban să continue să conducă Ungaria. Va continua cu o mână mai forte decât până acum? Cu cât un lider rămâne mai mult în funcție, cu atât tendința spre un regim și mai autoritar e mai mare. În cartea dumneavoastră îl numiți despot pe Orban.
Această denumire a fost foarte contestată la vremea respectivă, în 2019, am avut dezbateri cu editorii despre asta. Și eu personal îl găseam un cuvânt poate prea greu. Cred că acum este absolut adecvat, ca o descriere generală a fenomenului Orban. Nu știm ce se va întâmpla, Orban ne-a obișnuit cu piruete, cu schimbări de poziție, poate că după alegeri, după acest război tactic politic, va încerca să refacă Grupul Vișegrad, sau altceva în Europa Centrală, nu știm nici pentru Balcani ce vrea, are o legătură foarte strânsă, cu liderul din Serbia, președintele Vucic.
Dacă și Vucic va câștiga alegerile, vom avea două țări din zona Europa de Est și Balcani cu ambiții și cu frustrările lor. Vucic are problemele lui cu Bosnia-Herțegovina și cu Kosovo. Rusia are și interese în spațiul balcanic, iar Ungaria este percepută ca un pivot al acestei strategii.
Nu știm ce se va întâmpla pe plan intern, depinde și de forța Opoziției, de câți parlamentari va avea. Dacă Opoziția pierde alegerile cu un decalaj de 8-9 puncte, adică vreo 120 de parlamentari Fidesz și 80 la Opoziție, atunci singura “victorie” pentru Opoziție ar mai fi doar că Fidesz nu are chiar două treimi din parlament, dar Constituția este deja Constituția lui Orban, totul a fost modificat, aranjat de către Fidesz pentru scopurile sale. Nu a mai rămas nimic de modificat, Orban poate pur și simplu continua să acționeze fără limite.
Dacă decalajul va fi foarte mic, doar câteva scaune, atunci mai multe lucruri devin posibile. Inclusiv tulburări interne în Fidesz, deși acesta este un partid de tip bolșevic, cu o disciplină internă foarte strictă. Nu e ca în Italia sau România, unde jumătate din parlamentari pleacă și revin. În Ungaria nu există tradiția și nici nu ar avea rost, nu s-a întâmplat nici în 2002, când Orban a pierdut alegerile, iar centrul-stânga avea majoritate de numai 5 parlamentari. Acești 5 parlamentari au stat la baza acelei guvernări, care a durat 4 ani, fără probleme, cu această majoritate parlamentară foarte mică.
Semnalul politic ar fi important. Diferența aceasta va influența spațiul de acțiune al lui Viktor Orban după alegeri.
Ați amintit de Grupul de la Vișegrad. Este pentru prima dată, după mulți ani, când Ungaria se desparte de Polonia. Au mers umăr la umăr, copiii teribili ai Uniunii Europene, singurele țări care au riscat realmente articolul 7. Mai este posibil un MaghiarExit, să meargă așadar Viktor Orban mai departe? Acum face notă discordantă cu restul Uniunii, este singur.
Răspunsul paradoxal la această întrebare foarte provocatoare este: totul e posibil. Nu ar fi rațional însă.
Războiul lui Putin împotriva Ucrainei, așa cum a avut loc din februarie până acum, este și el cumva rațional, chiar dacă evident nu din punct de vedere economic. La fel, pentru Ungaria nu ar fi rațional, deoarece din punct de vedere economic nu are alternativă la integrarea strânsă cu piețele europene. Ungaria este o țară care exportă mult, mai mult de o treime din PIB vine din exporturi, iar 80% din exporturi merg pe piața europeană.
Asta este deci situația, economia din Ungaria depinde în mare măsură de marile companii, multinaționale germane, austriece, din Țările de Jos, din Franța și din alte țări care au investit în Ungaria din 1990 până astăzi și continuă să investească.
Din acest punct de vedere, cred că un HUExit, sau MaghiarExit, ar fi o tragedie, nu numai pentru Ungaria, pentru societatea maghiară, dar și pentru Fidesz.
Mai depinde și de ce fel de Europă vom construi după războiul dintre Ucraina și Rusia. Va fi ea mai unită, cu anvergură militară, cu o capacitate politică și diplomatică unitară, sau nu?
Nu știm aceste lucruri, eu cred că jocul lui Orban este să fie capabil să navigheze într-o Europă slabă, care tolerează aceste diversiuni, aceste acțiuni din Ungaria sau Polonia. Și să poată face alianțe tactice, cu țări precum Polonia, Cehia sau Slovenia, când este necesar. Cred că este un joc mare, un joc al supraviețuirii, dar a fost un joc convenabil pentru el atât timp cât a fost la putere. Cât timp are puterea, Orban va putea continua acest joc fără probleme.