Cum răspunde România provocărilor venite dinspre Budapesta, care sunt condițiile pentru Republica Moldova și cum iese UE din criza Covid-19 - Interviu cu ministrul Aurescu

Cum răspunde România provocărilor venite dinspre Budapesta, care sunt condițiile pentru Republica Moldova și cum iese UE din criza Covid-19 - Interviu cu ministrul Aurescu

Criza sanitară fără precedent a prins Uniunea Europeană cu garda jos și astfel au apărut diferite narative ale dezbinării europene și au fost alimentate dezinformări, dar UE s-a repoziționat și iese întărită din criză. La București, crizei pandemice i se adaugă tensiunile cu Budapesta, într-un an simbolic pentru Ungaria, comemorarea a 100 de ani de la Trianon, iar România și-a manifestat îngrijorările pentru tenta pe care au luat-o unele discursuri politice din țara vecină.

Într-un interviu acordat SpotMedia.ro, ministrul Afacerilor Externe, Bogdan Aurescu, vorbește despre programul de investiții al guvernului maghiar în Transilvania și condițiile pe care le pune partea română. Și de la Chișinău se așteaptă răspunsuri în termeni de parcurs european, pentru ca ajutorul dat de România să fie continuat, dar semnalele din ultima vreme nu sunt încurajatoare.

2021 vine cu discounturi de până la 50% la principalele categorii de produse și servicii de care afacerea ta are nevoie. Obține oferta AICI!

Domnule ministru, ați vorbit, împreună cu omologul dumneavoastră ungar, venit cumva intempestiv la București la finalul lunii mai, despre detensionarea relațiilor dintre cele două state. Și suntem la capătul unor luni în care aceste încordări au depășit cadrul bilateral, să spun așa, și mă uit puțin și spre acțiunile întreprinse de Ungaria la Chișinău. Cum arată lucrurile astăzi? Ați fi preferat atunci ca vizita să aibă loc după 4 iunie, data încheierii Tratatului de la Trianon.

Din perspectiva României, întrevederea avută cu omologul meu ungar la București, la 26 mai 2020, și-a atins obiectivul de etapă de a transmite dorința fermă și clară a părții române pentru o revenire la o relație firească, de parteneriat real cu Ungaria, precum și așteptarea că oficialii de la Budapesta vor renunța la logica provocatoare în relația cu România.

Am reiterat, cu acea ocazie, interesul României pentru consolidarea relației bilaterale, printr-o abordare pragmatică și constructivă, în vederea identificării unor proiecte reciproc avantajoase, care să contribuie la prosperitatea ambelor state și la bunăstarea propriilor cetățeni.

Am comunicat omologului meu ungar că atitudinea prin care Budapesta se va raporta la România în perioada următoare, în special în contextul datei de 4 iunie 2020, atunci când s-a aniversat un secol de la semnarea Tratatului de la Trianon, va reprezenta un prim test cu privire la voința reală a Ungariei de a se angaja constructiv în relația bilaterală și de a depăși abordarea actuală.

Am auzit însă, chiar ulterior lui 4 iunie, discursuri care au generat îngrijorare în întreaga regiune. Partea română a transmis părții ungare, pe canale diplomatice, preocuparea sa.

Mizăm însă, în continuare, pe o atitudine responsabilă în direcția construirii unei relații de bună vecinătate, fondată pe o cooperare deschisă și onestă, în spirit european, în interesul comun al cetățenilor români și ungari.

Cât despre acțiunile altor state membre ale UE în sprijinul parcursului european al Republicii Moldova, România a privit întotdeauna cu o maximă deschidere aceste demersuri, mai ales atât timp cât acestea au la bază principiile directoare agreate la nivelul Uniunii Europene pentru relaționarea cu Republica Moldova, în special principiul condiționalității, care presupune sprijin european în schimbul reformelor europene implementate de autoritățile din Republica Moldova.

Deși rolul și demersurile României – ca cel mai constant, consecvent și sincer susținător al parcursului european al Republicii Moldova – sunt recunoscute drept naturale, atât la Bruxelles, cât și la Chișinău, România nu poate avea și nici nu își dorește să aibă o exclusivitate în acest proces.

Așa cum locul firesc, natural al Republicii Moldova se află în familia europeană, consider că și eforturile de încurajare și de stimulare a Chișinăului pentru accelerarea acestui parcurs trebuie să fie pe deplin împărtășite de ceilalți membri ai acestei familii.

Ne bucurăm de fiecare dată când alte state membre UE ni se alătură în acest demers, extrem de important nu doar pentru Republica Moldova și pentru România, ci și pentru Uniunea Europeană în ansamblul său și încurajăm acțiunea concertată, în linie cu principiile directoare agreate la nivelul UE, pe care le-am menționat mai devreme.

O temă majoră, pe care ați menționat-o, este cea legată de programul de investiții al guvernului maghiar în Transilvania.  Poziția MAE e exprimată, dar totuși programul acesta continuă. Ce urmează?

Cu ocazia aceleiași vizite menționate anterior, i-am transmis foarte clar omologului meu necesitatea încheierii unui tratat bilateral privind derularea programului economic pe teritoriul României, care să țină cont de următorii parametri: implicarea autorităților române, caracterul transparent și nediscriminatoriu, implementarea în conformitate cu legislația română și cu dreptul UE în materie de concurență și ajutor de stat.

Am solicitat ministrului de Externe ungar transmiterea unui proiect de acord care să respecte aceste elemente și care să stea la baza negocierilor noastre. Sper ca partea ungară să transmită cât mai curând acest proiect, așa cum s-a angajat.

În perspectiva negocierilor pe marginea acordului, partea română trebuie să își pregătească un mandat de negociere care, formal, trebuie să fie aprobat în conformitate cu Legea nr. 590/2003 privind tratatele.

În mod evident, responsabilitatea MAE de a stabili elementele principale de negociere este partajată cu alte autorități care au responsabilități în domeniu, așa cum sunt și aspectele care țin de aplicarea pe teritoriul României.

Am menționat Republica Moldova. România a alocat peste 3,5 milioane de euro pentru lupta contra pandemiei la Chișinău. A trimis și o echipă medicală. Totuși, reacția puterii de la Chișinău e mai degrabă zeflemitoare, să spunem. Cine vă e partener de dialog la Chișinău și cum rămâne cu problemele de democrație internă, pe de o parte, și de influență a Moscovei, pe de altă parte?

În primul rând, așa cum bine știți, România are o relație specială cu Republica Moldova, bazată pe comunitatea de istorie, limbă și cultură, precum și pe un Parteneriat Strategic bilateral pentru integrarea europeană a Republicii Moldova, de la semnarea căruia s-au împlinit recent zece ani.

Doresc și cu această ocazie să asigur cetățenii Republicii Moldova că România va continua să fie un partener predictibil, pe al cărui sprijin consistent și total dezinteresat vor putea să se bazeze și în viitor. Caracterul privilegiat al relației noastre bilaterale este unul durabil și merge dincolo de diversele contexte de moment, în care unele sau altele dintre forțele politice se regăsesc în poziții de decizie la Chișinău.

Desigur, ne-am fi dorit să celebrăm împlinirea celor zece ani de Parteneriat Strategic în alte condiții.

Așa cum știți, contextul politic de la Chișinău rezultat în urma evenimentelor din noiembrie 2019 a impus o reevaluare a coordonatelor cooperării bilaterale.

Ne confruntăm, desigur, și cu o atitudine a autorităților actuale din Republica Moldova lipsită de elemente constructive pentru relația bilaterală, fiind evidentă o tendință de retorică negativă, regretabilă, față de care ministerul pe care îl conduc a reacționat ferm și prompt.

În acest moment, din perspectiva României, orice sprijin oferit Republicii Moldova este condiționat strict de menținerea de către autoritățile de la Chișinău a parcursului european, de ducerea la îndeplinire în totalitate și cât mai rapid a reformelor agreate prin Acordul de Asociere și prin Acordul de Liber Schimb Aprofundat și Cuprinzător cu Uniunea Europeană, de asigurarea independenței justiției și a unui stat de drept funcțional, în beneficiul tuturor cetățenilor Republicii Moldova, precum și de respectarea deplină a valorilor și principiilor democratice.

România își dorește ca cetățenii Republicii Moldova să se bucure pe deplin de bunăstare, de securitate, de toate drepturile democratice, iar credința mea profundă este că numai continuarea parcursului european al Republicii Moldova poate asigura acest lucru.

Subliniez în mod special că monitorizăm foarte atent și cu maximă exigență acțiunile actualului Guvern din Republica Moldova în ceea ce privește îndeplinirea acestor condiții și, din păcate, până în acest moment nu au fost progrese notabile.

Așa cum România a mai transmis și cu alte ocazii, inclusiv la vizita pe care am făcut-o la Chișinău la 30 aprilie, până în momentul în care vom observa acțiuni concrete din partea autorităților de la Chișinău pentru îndeplinirea acestor condiții, sprijinul nostru va fi direcționat exclusiv către cetățenii Republicii Moldova.

Această abordare a României, dar și angajamentul nostru continuu față de Republica Moldova au fost reconfirmate prin acțiuni concrete, semnificative, în contextul generat de pandemia de COVID-19, acțiuni întreprinse în beneficiul direct și imediat al cetățenilor Republicii Moldova.

Ați menționat deja o parte a acestui ajutor.

Într-adevăr, România a trimis la 30 aprilie o echipă de 52 persoane, dintre care 41 de doctori și asistente medicale, pentru a susține, timp de 15 zile, eforturile personalului medical din Republica Moldova în lupta cu pandemia COVID-19, precum și un ajutor umanitar în valoare de aproximativ 3,5 milioane de euro, constând în echipamente medicale, medicamente și dezinfectanți.

Trebuie, însă, subliniat că asistența acordată de România a fost mult mai largă: am acționat continuu pentru facilitarea eforturilor de repatriere a numeroși cetățeni ai Republicii Moldova, precum și a unui militar al Republicii Moldova din Misiunea de instruire a UE din Mali și am luat măsuri pentru asigurarea fluidizării transporturilor de mărfuri spre și dinspre Republica Moldova.

A existat, totodată, și o componentă de sprijin pe plan internațional, România sprijinind pachetele de asistență financiară adoptate la nivelul UE în beneficiul statelor din Parteneriatul Estic, deci inclusiv în beneficiul direct al cetățenilor din Republica Moldova, în contextul pandemiei de COVID-19.

Cu prilejul vizitei mele din 30 aprilie, când am însoțit misiunea medicală a României pentru sprijinirea combaterii pandemiei de COVID-19, am avut întrevederi cu ministrul afacerilor externe și integrării europene al Republicii Moldova, Oleg Țulea și cu prim-ministrul Republicii Moldova, Ion Chicu.

În cadrul acestor întrevederi, am punctat ferm importanța ca autoritățile din Republica Moldova să intensifice consecvent și credibil reformele necesare apropierii de UE și respectarea pe deplin a principiilor democratice și ale statului de drept.

Am comunicat direct, clar și ferm faptul că sprijinul României va fi pe mai departe condiționat de continuarea acestor reforme esențiale pentru Republica Moldova și am evidențiat astfel importanța realizării de către Chișinău a reformelor asumate prin Acordul de Asociere și prin Acordul de Liber Schimb cu Uniunea Europeană.

De asemenea, am avut o serie de întrevederi cu reprezentanți ai mediului politic din Republica Moldova, respectiv președintele Partidului Acțiune și Solidaritate, Maia Sandu, președintele Partidului Platforma Demnitate și Adevăr, Andrei Năstase, președintele Partidului Democrat, Pavel Filip, și cu președintele Grupului parlamentar Pro-Moldova, Andrian Candu, precum și alți deputați din Opoziție.

Am dat și în acest context asigurări privind sprijinirea de către România a orientării pro-europene a Republicii Moldova, respectiv principiilor democratice și ale statului de drept și acțiunea în interesul cetățenilor din Republica Moldova, în vederea asigurării prosperității și bunăstării acestora, aspecte care ar trebui să fie mai presus decât luptele politice.

De la începutul crizei pandemice, Uniunea Europeană s-a văzut pusă în fața unui narativ al lipsei de solidaritate. A reușit UE să recupereze acest deficit? Sunt statele Uniunii în același cerc concentric astăzi sau diferențele dintre ele s-au acutizat?

Pentru a înțelege evoluția crizei și a narativului negativ care i-a fost asociat, este important să menționăm  că vorbim în primul rând despre o criză sanitară care a afectat treptat toate statele membre UE.

Știți desigur că în domeniul politicilor de sănătate competențele aparțin exclusiv statelor membre, obiectivul asumat de Comisia Europeană fiind cel de coordonare și sprijin punctual.

Este unul dintre motivele pentru care cooperarea la nivelul Uniunii a demarat mai lent, dar a crescut apoi în intensitate și amploare, aș zice chiar și sofisticare, în condițiile în care, la început, acțiunea guvernelor europene era concentrată pe dezvoltarea instrumentelor necesare asigurării unei intervenții rapide la nivel național.

Este contextul în care crizei sanitare i s-au asociat o serie de narative fabricate, în principal teorii ale conspirației, destinate să alimenteze temerile cetățenilor și neîncrederea acestora în autoritățile publice.

Vorbim despre operațiuni complexe de influențare, cu un caracter evident de intenționalitate, realizate de actori statali și non-statali, care au avut ca obiectiv crearea unei imagini deformate a realității.

Acestor acțiuni li s-a adăugat fenomenul circulării unor informații eronate, fără suport științific, favorizat de utilizarea intensă a platformelor digitale ca principale mijloace de informare pe perioada izolării/distanțării sociale.

Am asistat în această perioadă la manifestarea fenomenului denumit de specialiști infodemie, pentru combaterea căruia Uniunea Europeană a făcut foarte rapid pași concreți.

Pandemia de COVID-19 înseamnă o provocare medicală și socială majoră, fără precedent pentru UE. Această situație a testat capacitatea de reacție a Uniunii și a statelor membre, precum și adaptabilitatea și reziliența societăților europene la o realitate necunoscută, complexă și în evoluție foarte rapidă.

Într-o primă etapă, toate sistemele de sănătate s-au confruntat cu dificultăți în contextul pandemiei, deși în măsură diferită.

Ca urmare, statele membre au reacționat individual rapid, dat fiind că se impuneau măsuri urgente pentru a limita răspândirea virusului.

În același timp, însă, dialogul la nivelul UE a continuat pentru identificarea modalităților optime și de implementare pentru sprijinul reciproc. Astfel, au fost trimise echipamente medicale de către unele state europene în alte state europene, iar pacienți ai unui stat membru au fost tratați în alte state membre, pentru a da doar câteva exemple care au remodelat substanțial – în mod pozitiv – narativul inițial privind reacția Uniunii Europene și a statelor membre la situația de criză.

România a fost parte a acestui efort și a dovedit astfel angajamentul său pentru solidaritatea europeană și principiile și valorile ce definesc Uniunea. Echipe de medici și asistenți români s-au deplasat în Italia și, așa cum am precizat deja, în Republica Moldova, pentru a sprijini eforturile de combatere a epidemiei.

Romania acordă, de asemenea, asistență umanitară Ucrainei. Nu în ultimul rând, țara noastră a fost primul stat membru care gestionează rezerva strategică – rescEU – de echipamente medicale pentru întreaga Uniune. Echipamente esențiale au fost livrate în zonele cele mai afectate, inclusiv în vecinătatea UE, transporturi fiind efectuate în Italia, Spania, Muntenegru, R. Macedonia de Nord.

Referitor la răspunsul Uniunii în plan medical, social și economic, au fost utilizate pe scară amplă instrumentele existente la nivel european, asigurându-se un cadru coordonat de acțiune.

Acest lucru s-a realizat prin adaptarea și flexibilizarea unor instrumente, cum ar fi regulile de utilizare a fondurilor europene, regulile de ajutor de stat) sau crearea unora noi la nivel european, cum este Instrumentul temporar de reducere a riscului de șomaj.

Măsurile luate în plan social și economic sunt expresia solidarității. Planul de relansare economică la nivel european și viitorul buget european 2021-2027, care se află în negocieri în acest moment, vor contribui la relansarea economică efectivă la nivelul UE.

În același timp, însă, criza a avut un impact major asupra modului în care concepem viitorul Uniunii.

Cred că principala lecție ce trebuie reținută este că Europa nu poate fi una a cercurilor concentrice, cu unele state la centru și altele cu rol oarecum marginal, nu putem funcționa cu două viteze.

Europa trebuie să fie una unită și solidară, iar mecanismele sale decizionale trebuie să fie adaptate și consolidate. În aceste condiții, inclusiv dezbaterea privind viitorul Europei trebuie să se bazeze pe unitate, pe solidaritate și pe evitarea oricărei diviziuni sau fragmentări între statele membre. Este importantă luarea în considerare a nevoilor specifice ale fiecărui stat membru, în funcție de impactul generat de criza COVID-19.

Uniunea are nevoie de un sistem cât mai bun de reacție la crize, o coordonare rapidă la nivel european, capacitatea de a produce cât mai repede, autonom, echipamente medicale de urgență, un sistem medical robust, investiții în cercetare în domeniul medical/farmaceutic.

O parte din aceste lecții învățate va putea fi transpusă, pe termen scurt, în noi acțiuni concrete. Altele, precum cele din domenii unde Uniunea nu are competență de reglementare, vor face cu siguranță obiectul unor discuții aprofundate.

Astfel, pentru a combate această criză și pentru a reduce impactul socioeconomic, România va continua să susțină la nivel european necesitatea de a lucra împreună cu statele membre și cu instituțiile europene, de a dota Uniunea cu mecanismele și cu instrumentele necesare care să permită un răspuns coordonat și coerent în fața acestei crize.

Vom continua să fim pe deplin angajați în construcția europeană și să ne aducem contribuția la consolidarea Uniunii, în beneficiul cetățenilor.

Trăgând linie, cred ca UE a demonstrat prin măsurile adoptate consolidarea cooperării și implicit a exercitării unei solidarități de fapt, nu numai între statele membre, ci și cu statele din imediata vecinătate a Uniunii.

Ca în orice criză, apar teorii ale conspirații și fake news. Care e strategia României de contracarare a acestora? Faceți analize, la nivelul MAE? Dacă anul trecut vorbeam despre strategiile de dezinformare ale Rusiei, cum arată lucrurile astăzi?

În primul rând, am fost, pe parcursul ultimilor ani, și rămânem în continuare puternic implicați în discuțiile și exercițiile de cooperare în domeniul combaterii dezinformării, organizate la nivelul Uniunii Europene și al NATO.

România a contribuit semnificativ, conceptual, decizional și politic, la nivelul Uniunii Europene, în ceea ce privește conectarea domeniului combaterii dezinformării la contracararea amenințărilor hibride și consolidarea rezilienței. Acesta a fost un proiect emblematic al președinției române a Consiliului Uniunii Europene, reflectat în stabilirea unui grup de lucru transversal, la nivelul Uniunii, care să gestioneze de o manieră integrată cele trei domenii de referință.

Campaniile de dezinformare online sunt adesea parte a războiului hibrid și de multe ori sunt folosite în conjuncție cu atacuri cibernetice. Așa cum se menționează în Planul de acțiune al Uniunii Europene împotriva dezinformării, evoluțiile recente arată că actorii statali sau non-statali folosesc tot mai mult strategii de dezinformare pentru a influența dezbaterile sociale, pentru a crea diviziuni la nivelul societății și pentru a interfera în luarea deciziilor democratice.

Unul dintre dezideratele Uniunii Europene este creșterea rezilienței societale și statale împotriva dezinformării. România a avut o poziție constantă în favoarea unei cooperări aprofundate între statele membre, instituțiile Uniunii, societatea civilă, mediul academic și sectorul privat.

Am susținut, și în cazul dezinformării, o abordare a eforturilor de combatere a acestui fenomen care să respecte pe deplin valorile comune, drepturile fundamentale ale cetățenilor și principiile democratice. Date fiind nivelul tehnologic actual și gradul ridicat de complexitate și perfecționare a tehnicilor de dezinformare online, este necesară utilizarea unor instrumente la fel de sofisticate în activitatea de detectare și combatere a acestui fenomen.

De aceea, la scară internațională, suntem angajați în eforturi conjugate pentru creșterea rezilienței la nivelul instituțiilor, cetățenilor, mass-mediei, societății civile și platformelor sociale, o abordare integrată la nivelul societății în întregul său, din dorința de a contracara, cât mai eficient, efectele unor astfel de operațiuni.

În al doilea rând, pe plan național, a fost adoptat recent și se află în dezbaterea Parlamentului proiectul Strategiei Naționale de Apărare a Țării pentru perioada 2020-2024. Adoptarea documentului va permite o operaționalizare eficientă și în domeniul comunicării strategice și în cel al combaterii dezinformării, prin dezvoltarea unor instrumente capabile să conducă la consolidarea rezilienței societale.

Ministerul Afacerilor Externe va avea un rol în cadrul dialogului inter-ministerial care se derulează în acest domeniu, și care are ca obiectiv pregătirea unei Strategii Naționale de comunicare strategică și de combatere a dezinformării.

Rațiunea de asumare a unui rol activ în coagularea acestei strategii derivă din necesitatea de a cupla permanent politicile și demersurile interne la realitățile de pe plan extern. Aliniată Strategiei Naționale de Apărare a Țării, aceasta va defini politica publică în domeniul comunicării strategice instituționale și modul de coordonare a activității agențiilor guvernamentale specializate angrenate în consolidarea capacității guvernamentale de comunicare strategică. Documentul va încorpora evoluțiile conceptelor și acțiunilor relevante întreprinse la nivelul UE și NATO și, deși competențele în combaterea dezinformării sunt exclusiv naționale, coordonarea pe care ne-o dorim cu partenerii României va permite să utilizăm toate resursele de care dispunem pentru combaterea dezinformării și, în general, a amenințărilor asimetrice.

În ceea ce privește criza sanitară, un context propice pentru propagarea diferitelor tipuri de știri false, aceasta a fost dublată de o infodemie despre care vorbeam mai devreme și care continuă și în acest moment.

La inițiativa Organizației Mondiale a Sănătăţii, a fost înființat un grup inter-departamental pentru comunicare strategică, din care face parte şi MAE. Mandatul acestuia este atât furnizarea eficientă, în timp real a informațiilor și monitorizarea mediului de comunicare pentru a combate știrile false și campaniile de dezinformare.

Așa cum am spus-o în repetate rânduri, MAE a avut și are în continuare o abordare proactivă a  comunicării, mai ales în contextul fenomenului în creștere al dezinformării și propagandei, informând cu regularitate și cu acuratețe cetățenii români din țară și din străinătate cu privire la datele și evoluțiile relevante din aria  sa activitate.

De aceea, am intensificat comunicarea, astfel încât pozițiile oficiale referitoare la obiectivele și interesele noastre de politică externă sau informațiile care privesc în mod direct cetățenii români să fie transmise mai rapid, mai eficient și să fie mai accesibile.

Totodată, Serviciul European de Acțiune Externă și Comisia Europeană au comunicat viitoarele acțiuni pentru combaterea dezinformării și pentru consolidarea și creșterii rezilienței societăților europene la fenomenul dezinformării, accentuând importanța cooperării, transparenței, libertății de exprimare și creșterea gradului de conștientizare a cetățenilor.

Cred că provocările comunicării vin să confirme aceeași lecție pe care trebuie să o învățăm cu toții: este momentul să fim solidari şi mult mai bine coordonaţi, nu doar în ceea ce priveşte comunicarea către cetăţenii români a eforturilor întreprinse și a recomandărilor oficiale, ci şi a valorilor europene şi transatlantice.

A modificat această experiență a pandemiei relațiile geopolitice, pe de o parte, și mecanismele de cooperare în UE, pe de altă parte? În ce fel? Un eventual val doi sau o prelungire a pandemiei ne va prinde mai pregătiți?

Criza sanitară a demonstrat încă o dată importanţa solidarității și cooperării internaționale și a parteneriatelor. Răspunsul eficient la această criză globală poate fi găsit doar în cadru multilateral.

În fața unui pericol care nu ține seama de frontiere, de nivelul de dezvoltare sau de calitatea și adecvarea sistemului sanitar, vom reuși doar dacă toți actorii, guvernele, organizaţiile neguvernamentale, societatea civilă, sectorul privat, cercetătorii, medicii, asistenții medicali, cetățenii, participă și se implică.

Avem nevoie de cooperare internaţională eficientă pentru a ne asigura că soluțiile la care se va ajunge vor fi accesibile tuturor. Iar parteneriatele pentru dezvoltare devin esențiale în acest efort comun pentru că oferă accesul la teste de diagnostic, tratamente și mijloace de prevenție și la vaccinuri la preţuri accesibile.

Susținem ferm un răspuns multilateral la pandemie, iar lansarea Acceleratorului de acces la instrumentele de combatere a COVID-19 de către Organizația Mondială a Sănătății este un exemplu al efortului comun de care este nevoie.

Acesta pune la dispoziție mijloace de acțiune și resurse pentru a putea colabora în cadrul acestor parteneriate, având ca scop dezvoltarea, producerea și distribuirea echitabilă a vaccinurilor, a testelor de diagnostic și a tratamentelor împotriva COVID-19.

În același timp, în contextul apariției unor critici la adresa sa, considerăm că pentru eficientizarea Organizației Mondiale a Sănătății este necesară o evaluare independentă a activității acesteia în context COVID-19, care să evidențieze bune practici și să sprijine identificarea provocărilor, evaluarea dificultăților și a cauzelor acestora pentru evitarea lor în viitor.

La nivelul UE, criza a testat profund atât capacitatea de reacție a Uniunii și a statelor membre, cât și limitele societății și ale fiecăruia dintre noi în a ne adapta la o nouă realitate. Deși, cum spuneam mai devreme, capacitatea de reacție a instituțiilor europene a fost mai lentă la început, ulterior, răspunsul Uniunii a devenit unul amplu, cu utilizarea instrumentarului furnizat de toate politicile europene. 

Și la nivel european criza a dovedit încă o dată că nu putem da răspunsuri singuri. Am amintit deja efortul de negociere a Strategiei coordonate de relansare economică la nivel UE, susținute de un buget european revizuit.

În același timp, NATO a avut un rol important încă de la începutul crizei, prin acordarea de suport eforturilor civile de combatere a efectelor pandemiei, demonstrând solidaritatea și unitatea Alianței. România a fost primul stat membru NATO care a accesat Capacitatea de Transport Strategic a Alianței, pentru transportul de echipamente medicale din Coreea de Sud.

Criza actuală reprezintă o lecție pentru contestatarii multilateralismului, iar România va continua să acționeze pentru consolidarea instrumentelor acestuia.

În general, măsurile adoptate la nivel global până în acest moment al crizei ne arată, cred eu, că atât la nivelul instituțiilor multilaterale, precum și al fiecărui stat în parte, am reușit să acumulăm o serie de bune practici și de lecții, proceduri, soluții-cadru, să tragem o serie de concluzii și să creăm o primă ”plasă de siguranță” astfel încât un eventual val doi să ne prindă mai pregăti și mai bine puși la punct.

Domnule ministru, pandemia a dus la unele măsuri extraordinare, printre care închiderea frontierelor, instaurarea stării de urgență în cele mai multe state occidentale. Există un pericol real al ascensiunii naționalismelor, pe acest fond?

Tendințele de exacerbare a naționalismelor de diverse facturi se află într-o ascensiune relativ constantă în statele membre ale Uniunii Europene, de ani buni, după criza economică din 2008.

Tendința s-a manifestat și la alegerile europene din mai 2019, când mișcările eurosceptice și eurofobe au atins scoruri electorale preocupante în multe țări, chiar dacă nu la nivelul prezis de analiști. Pandemia a constituit un excelent combustibil pentru flacăra acestor mișcări suveranist-populiste.

Măsurile de prevenție adoptate într-o primă etapă, necoordonat, de țările europene pentru combaterea pandemiei au dat apă la moară discursului izolaționist. Soluțiile păreau a fi identificate doar la nivel național, în timp ce amenințările veneau din exterior.

Așadar, răspunsul la întrebarea dumneavoastră nu poate fi decât afirmativ: orice criză este un factor favorizant pentru discursurile simplificatoare, ale căror resorturi sunt replierea identitară și identificarea unor inamici din afară, fără a propune soluții reale și sustenabile.

Din fericire, Uniunea Europeană a reacționat, iar măsurile luate pe multiple planuri, de la cel fiscal, al politicilor de sănătate, al cercetării, la cel al transporturilor, al repatrierii cetățenilor europeni din țări terțe, al acțiunii externe și asistenței umanitare, au ilustrat valoarea adăugată a răspunsului coordonat la nivel european și importanța sa practică pentru cetățeni.

Pandemia constituie și un revelator al solidarității europene: evident, împreună suntem mult mai puternici decât pe cont propriu.

Pentru România, ca stat membru al UE și NATO, care s-a dezvoltat considerabil ca efect al integrării europene și euroatlantice, orice deteriorare a coeziunii europene și degradare a parteneriatului transatlantic constituie o amenințare la adresa intereselor sale naționale.

Patriotismul, pentru un cetățean român al zilelor noastre, nu poate fi conceput prin excluderea dimensiunii sale europene și euroatlantice sau în opoziție cu ea. Și mă bucură că acest fapt este reconfirmat prin încrederea largă de care proiectul european și relația de Parteneriat Strategic cu SUA se bucură în rândul cetățenilor români.


În fiecare zi scriem pentru tine. Dacă te simți informat corect și ești mulțumit, 👇 dă-ne un like. 💖