Sunt mai multe motive pentru care țările din centrul și estul Europei nu au un job de top. Unul ține de influență; pe de altă parte, atunci când se ivește oportunitatea de a avea un job de top nu se găsesc persoane.
Vă dau exemplul din 2019, când președinția Parlamentul European putea să meargă la un socialist român, însă nu s-a găsit un candidat care să fie potrivit, amintește eurodeputatul Alin Mituță (RENEW), într-un interviu acordat Spotmedia.ro.
Avem o agendă europeană complicată și o agendă internă complicată. Aș vrea să încep cu o temă care poate unește agendele: cu dosarul Roșia Montană. Cum decriptați ceea ce s-a întâmplat? Toată această poveste, cu anunțul că România va pierde procesul și șocul final că România nu l-a pierdut, ca și cum asta ar fi, de fapt, o veste proastă.
Să începem cu începutul. E clar o veste bună faptul că România a câștigat procesul. Era cumva neașteptat, pentru că da, toate datele și toate părerile erau că România ar putea să piardă. Însă ce s-a întâmplat ciudat este că Guvernul și însuși prim-ministrul Ciolacu au ieșit și au spus că România va pierde cu siguranță procesul, ceea ce am văzut că a dus la creșterea acțiunilor companiei Gold Corporation și asta duce cu gândul la faptul că au existat niște interese care au făcut ca această creștere să fie să aibă loc pentru anumite persoane, ca să poată să încaseze anumiți bani.
Deci prim-ministrul Ciolacu a mizat împotriva intereselor României într-un dosar foarte important și în care curtea se afla în pronunțare. Este destul de grav lucrul ăsta, pentru că înseamnă și o manipulare a bursei și de asta cred că e ceva ce trebuie lămurit.
A fost doar o eroare sau a fost un plan?
Eu cred că și ministrul Boloș și prim-ministrul Ciolacu aveau datele de la avocați și știau care e situația. Cu siguranță, avocații nu le-au spus că vor pierde procesul, pentru că nici avocații nu știau. Este o decizie care a fost luată de trei persoane, practic, de cei trei judecători.
Deci nu avea datele ca să spună că România va pierde procesul și oricum nu se face așa ceva, pentru că așa scazi și șansele României de a câștiga. Deci e o situație care trebuie clarificată, inclusiv de către autoritățile judecătorești.
Mă întreb dacă poate fi citită și într-o cheie a populismului, poate că premierul Ciolacu a vrut să scape de niște consecințe pe care le aștepta și se aștepta să fie negative și a vrut să găsească niște vinovați în preajmă, în așa fel încât dumnealui să se extragă din poveste.
E clar că are și o componentă electorală, adică probabil că domnul Ciolacu și-a imaginat că, folosind această temă a Roșiei Montane, o să poată să dea în Opoziție. Și a făcut lucrul ăsta. A dat și în partide, și în prim-ministrul Cioloș, în funcție în 2016. A dat în mai multe persoane care sunt în Opoziție, sperând că le va scădea acestora șansele electorale.
Deci da, a fost un calcul electoral și nu se face acest lucru din postura de prim-ministru, care are o responsabilitate serioasă și în dosar, dar și ca autoritate publică. Este o situație destul de neplăcută pentru un premier să își asume astfel de poziție.
Pentru că am ajuns la tema populismului, care pare a fi tema alegerilor europene care vin, pericolul cel mare, pare a fi consens, vine dinspre extremism și dinspre populism. Am văzut că și în Portugalia, o țară care are o traumă istorică privind extrema dreaptă, extrema dreaptă a obținut acum un scor foarte bun. Cum evaluați acest pericol, cât de real este și în ce măsură poate acest curent extremist să alimenteze într-atât de mult grupul suveranist din Parlamentul European, încât să modifice agenda Uniunii, pentru că asta este consecința?
Cred că sunt nuanțe aici. Este clar că viitorul Parlament European va fi mult mai la dreapta decât este acest Parlament, în momentul de față și asta va influența politicile europene, în special politica de mediu, acel “green deal”.
Deja vedem că PPE și partidele de dreapta merg către acest electorat, care e mult mai sceptic față de agenda de mediu și există, într-adevăr, riscul ca viitorul Parlament să dea înapoi pe anumite politici. Cred că este un risc destul de serios.
Pe de altă parte, așa cum arată lucrurile acum în sondaje, nu cred că se pune problema ca în viitorul Parlament să nu avem o majoritate pro-europeană. Cred că majoritatea pro-europeană va continua să existe.
Dar acest grup anti-european, suveranist, cum putem să-i spunem, va fi mult, mult mai numeros și va depinde foarte mult de relația dintre PPE și grupul conservator, pentru că vedem că între cele două grupuri, unul de dreapta și altul de extremă dreaptă, sunt anumite discuții.
Eu sper ca aceste discuții să nu meargă până acolo încât să se reconfigureze majoritatea în Parlamentul European. Oricum, cred că aritmetic ar fi destul de dificil să se întâmple lucrul ăsta. Speranța este că alianța care există și acum între PPE, socialiști și RENEW va continua. Pentru că e cea mai bună acum.
Problema pare că vine și dinspre RENEW, pentru că grupul a fost asociat cu președintele Macron. Situația din Franța și ascensiunea formațiunii conduse de Marine Le Pen în Franța periclitează cumva, prin ricoșeu, și grupul RENEW, care în momentul de față are chiar și o înaltă funcție europeană, pentru că negocierile au mers în direcția aceasta. Cum estimați că va fi procentul RENEW și cât de dependent este el de președintele Macron?
Dacă ne uităm la sondajele de acum, probabil că grupul RENEW va avea un pic mai puțini europarlamentari decât avem în momentul de față.
Acum avem 102, probabil vor fi mai puțini, dar lucrurile sunt balansate, pentru că, pe de o parte, în anumite țări vom avea mai puțini europarlamentari, dar în alte țări vom avea mai mulți, cum este în Polonia. În Polonia, RENEW acum doar un singur membru. Vom avea mult mai mulți în următorul parlament. În Portugalia, la fel, RENEW nu are europarlamentari, dar va avea din mandatul viitor.
Sunt și partide care încă nu sunt afiliate RENEW și care, foarte probabil, vor deveni membre ale RENEW. Mă aștept, așadar, să scadă un pic numărul europarlamentarilor din RENEW, dar el va rămâne în continuare un grup foarte relevant.
În Franța cred că situația nu e atât de tragică, pentru că, chiar dacă partidul suveranist al lui Le Pen e pe primul loc în sondaje, totuși și partidul lui Macron este destul de sus, deci mă aștept lucrurile să fie destul de echilibrate.
Și să păstreze o funcție europeană?
Asta rămâne de văzut. Eu sper că da. Pentru că, în condițiile în care va exista în continuare această alianță între RENEW, PPE și SND, atunci ar fi absolut logic să.
Întrebarea ne duce și în curtea noastră, la povestea autohtonă. Dacă RENEW își păstrează poate chiar președinția consiliului, către ce funcția europeană are acces președintele Iohannis, în momentul de față? Chiar dacă dumnealui vrea la NATO, oficial vorbind.
Este greu de spus. Președintele Consiliului European este o funcție dorită de grupul socialist. Și atunci cred că pentru domnul președinte Iohannis este un pic dificil să obțină președinția Consiliului, în condițiile în care PPE deja are și va avea președinția Comisiei, cel mai probabil cu Ursula von der Leyen.
PPE vrea să-și păstreze și președinția Parlamentui European, deci nu poate să aibă și președinția Consiliului, așa că e foarte improbabil.
Comisar pentru apărare?
Nu știu dacă își dorește dl. Iohannis să fie un simplu comisar european. Sigur, asta e pe masă, cred că e o posibilitate, dar funcția de comisar pentru apărare, în primul rând, nu e atât de importantă cum pare să fie. Ar fi și o funcție nouă, nou creată. Uniunea Europeană nu are competențe în materie de apărare, deci portofoliul comisarului pentru apărare ar fi destul de slab. Și atunci mă întreb dacă are rost să investească în așa ceva.
Președintele României a adus această problemă în registrul resentimentului estic față de Vest, pentru că esticii și sud-est europenii ar avea acces la mai puține funcții europene. Este o teză pe care am mai auzit-o de-a lungul timpului: Europa cercurilor concentrice, Europa cu două viteze. Cât de mult se simte, de la Bruxelles, diferența de nivel între Vest și Est în ceea ce privește reprezentarea politică și puterea propriu-zisă?
Este o realitate, faptul că țările din centrul și estul Europei nu au acum nicio funcție, niciun “top job”, cum se numește aici, în limbajul de la Bruxelles.
Sunt mai multe motive pentru care țările din centrul și estul Europei nu au un top job. Unul ține de influență - țările din estul Europei sunt puțin influente, din păcate, la nivel european. Sunt foarte puțin active, mă refer la nivel de guverne.
Pe de altă parte, atunci când se ivește oportunitatea de a avea un top job nu se găsesc persoane. Și o să vă dau exemplul din 2019, când președinția Parlamentului European putea să meargă la un socialist român, însă nu s-a găsit un candidat care să fie potrivit.
Și niciun socialist bulgar.
Da, dar atunci putea să fie un socialist român. Dintre toți socialiștii români nu s-a găsit unul care să fie potrivit pentru job, deci există și problema profilului candidaților pentru un post de anvergură.
Ați vorbit puțin despre unele vulnerabilități ale Uniunii Europene, cum ar fi aceea că n-are deocamdată putere de decizie în materie de apărare comună, în așa fel încât postul de comisar să capete rapid o importanță sporită. O altă problemă, pe care ați mai semnalat-o de-a lungul timpului și ați mai vorbit despre ea, este această regulă a unanimității din UE, care a dus cel puțin la câteva situații de blocaj. La Viktor Orban, de pildă, și tot ce a făcut el. Cum se poate modifica această regulă a unanimității și în ce domenii?
În primul rând, trebuie să înțelegem ce înseamnă această regulă a unanimității. De fapt, ne referim la regula unanimității de vot din Consiliu, pentru că nu vorbim despre Parlament, vorbim de Consiliul Uniunii Europene, care e un fel de Senat al Uniunii Europene, Parlamentul fiind un fel de Camera Deputaților.
Acolo, în Consiliu, în cam 20% din cazuri, în continuare se iau decizii pe bază de unanimitate, dar doar în 20%, în restul se iau prin majoritate calificată, pentru că aud și voci care spun totul e prin unanimitate, dar nu, nu e totul prin unanimitate.
Sunt foarte puține decizii care se iau prin unanimitate, dar sunt și domenii foarte sensibile: sancțiuni la adresa țărilor terțe, cum sunt sancțiuni la adresa Rusiei, politica fiscală, politica externă și de securitate. Și vedem că Ungaria, de exemplu, prin Orban, a blocat de multe ori deciziile în Consiliu pe diverse motive. Și Austria la fel, în cazul României și Bulgariei, evident, pe motive care n-au nimic de-a face cu date obiective.
Și atunci întrebarea e: ce facem? Permitem în continuare ca în aceste domenii critice să avem unanimitate sau nu, în condițiile în care, foarte probabil, în câțiva ani, vom fi nu 27, ci 30 și ceva de state membre. Gândiți-vă cum poate să funcționeze un Consiliu în care avem 35 de state membre.
E aproape imposibil să funcționeze cu unanimități și atunci noi ce am propus în Parlamentul European este să modificăm tratatele europene și să înlocuim această regulă a unanimității cu majoritatea calificată, care înseamnă un minim de state membre și un minim de populație.
Asta se poate face și fără schimbarea tratatelor, prin anumite metode, printr-o decizie a Consiliului European - care ar trebui să se ia prin unanimitate, ceea ce poate e un pic ciudat.
Dar, în orice caz, e clar că avem nevoie de această schimbare pentru ca Uniunea Europeană să funcționeze mai bine, pentru că altfel vom lua decizii mereu la cel mai mic numitor comun, adică deciziile Consiliului vor fi luate de cel mai puțin ambițios dintre statele membre și se întâmplă foarte des.
Poate să prindă România trenul aceste schimbări, încât intrarea în Schengen să fie pe deplin, cât mai curând? Pentru că e clar că poziția Austriei, fiind politică, nu se va modifica în curând.
Probabil că modificarea tratatelor, dacă începe și va fi o discuție în Consiliul European chiar acum, în martie, dar dacă va începe și se va lua o decizie a unei convenții europene, va dura ceva ani, iar eu sper să intrăm în Schengen mult mai devreme decât schimbarea tratatelor. Și cred că e posibil, adică cred că ar trebui să intrăm în Schengen anul acesta, mai exact că ar fi absolut necesar să intrăm în Schengen anul acesta și avem, cred, toate datele ca să putem să obținem asta.
Care sunt cele mai mari riscuri pentru România la aceste alegeri europene? Vin din direcția extremismului, vin din direcția populismului? Pentru că sunt lucruri diferite și aproape e un consens că în România mai toate partidele au o doză de populism consistentă.
E clar că cel mai mare risc vine din vine din partea partidelor suveraniste, AUR și SOS - sau cum se numește partidul doamnei Șoșoacă. Pentru că, chiar dacă nu o spun explicit, agenda lor este de îndepărtare de Uniunea Europeană. Poate nu de ieșire din Uniune, ei nu o spun explicit, dar e clar că vor o îndepărtare de Uniune Europeană.
Or, pentru România, o îndepărtare de Uniunea Europeană ar fi dezastruoasă din toate punctele de vedere.
Nu mai candidați, dar veți vota REPER?
Sigur că da. Eu susțin lista REPER și cred că e cea mai bună listă pe care pe care o avem acum.
A fost o decizie bună de a-l pune pe Dacian Cioloș cap de listă, pentru tracțiune?
Dacian Cioloș are, de departe, dintre membrii REPER, cea mai mare favorabilitate și notorietate. Este un om care a obținut rezultate în funcții europene și nu doar europene. Cred că e absolut logic ca el să deschidă lista și să fie port-drapelul nostru pentru alegerile europene.
Interviu transcris cu ajutorul aplicației Vatistech