După rezultatul surpriză de la alegerile din Franţa, mai poate fi guvernată ţara?
Francezii au făcut baraj împotriva extremei drepte, printr-o mobilizare în care Noul Front Popular (NFP, stânga) a devenit cea mai mare forţă politică în noul Parlament.
Însă nici NFP, cu aproximativ 180 de mandate, nici tabăra prezidenţială (Ensemble), cu aproximativ 160 de mandate, şi nici Rassemblement national (RN, extremă dreapta), cu peste 140 de mandate, nu pot atinge singure pragul majorităţii de 289 de deputaţi.
Această ecuaţie este aproape imposibil de soluţionat.
Fără o parte a stângii, macroniştii nu vor putea să guverneze, iar fără o parte a macroniştilor, NFP nu va reuşi nici el.
Problema este că tabăra prezidenţială a anunţat în mod clar că nu se va alia cu Partidul La France insoumise (LFI, stânga radicală) o ipoteză respinsă şi de mişcarea lui Jean-Luc Mélenchon, scrie AFP.
- Alegeri în Franța Surpriza turului doi: Stânga câștigă, dreapta extremistă e trimisă pe locul trei. Premierul și-a anunțat demisia
- Emmanuel Macron, o strategie sclipitoare. Scenarii post-alegeri
Emmanuel Macron a decis luni să-l păstreze în funcţie pe prim-ministrul Gabriel Attal. ''Preşedintele i-a cerut lui Gabriel Attal să rămână prim-ministru deocamdată pentru a asigura stabilitatea ţării'', a anunţat luni Palatul Elysee într-un comunicat citat de AFP şi Reuters.
Gabriel Attal s-a prezentat luni la Palatul Elysee pentru a-şi înainta demisia, după cum semnalase deja duminică, urmând tradiţia politică franceză.
În aceste condiţii, BFMTV prezintă cinci scenarii posibile:
Scenariul 1 - Guvern NFP
Cu peste 180 de deputaţi, NFP este cea mai mare forţă în noua Adunare Naţională.
Emmanuel Macron are astfel ”datoria să cheme NFP să guverneze”, a cerut liderul La France insoumise (LFI, stânga radicală) Jean-Luc Mélenchon.
În lipsa unei majorităţi absolute, LFI propune să îşi impună o parte a programului - blocarea preţurilor, abrogarea reformei pensiilor - prin decret.
Un guvern NFP ar urma să nu fie vizat de o moţiune de cenzură şi să convingă, astfel, o parte a deputaţilor coaliţiei prezidenţiale Ensemble pour la Republique! să nu voteze o moţiune de cenzură a dreptei sau extremei drepte.
Un guvern minoritar poate să guverneze în pofida unor moţiuni de cenzură. Elisabeth Borne şi Gabriel Attal au făcut acest lucru timp de doi ani.
Scenariul 2: Guvern ENSEMBEL-LR
O alianţa cu LR (Les Républicains), partid foarte alunecos din 2022, le-ar permite macroniştilor să se menţină pe linia de plutire.
ASTĂZI PE SPOT:
Potrivit Elabe, 231 de deputaţi Ensemble, LR, diverşi de dreapta sau UDI au fost aleşi în Adunare duminică.
”Ţara este de dreapta. Trebuie să guvernăm la dreapta. Şi nu să facem coaliţie cu LFI şi NFP”, a declarat Gérald Darmanin, un fost apropiat al lui Nicolas Sarkozy.
”Noi întindem mâna LR”, a spus şi Benjamin Haddad, un deputat Ensemble şi fost secretar naţional al UMP (Uniunea pentru o Mișcare Populară). ”Spun de doi ani că vreau să lucrăm cu ei”.
Geoffroy Didier de la LR a cerut ca ”dreapta independentă să rămână liberă şi să nu se înhăiteze cu Emmanuel Macron, care el însuşi s-a înhăitat cu stânga, chiar extrema stângă, pentru a bloca RN”.
În cazul ajungerii la un acord, viitorul guvern ar putea cădea în urma unei moţiuni de cenzură, dacă aceasta este susţinută de FNP (182 de deputaţi) şi RN (147), dar nu şi dacă se încheie acorduri în vederea abţinerii unor partide.
Scenariul 3: Coaliţie pe model german
Soluţia poate fi însă cu totul alta: o coaliţie după modelul german, ceea ce însă va lua timp.
În Germania, partide cu ideologii diferite se aliază frecvent după ce află rezultatul alegerilor, pentru a forma o majoritate. Socialiştii şi conservatorii au guvernat împreună, iar în ultimii ani împreună cu ecologiştii.
O coaliţie PS-Ensemble-LR ar însuma 296 de deputaţi, adică o majoritate fragilă.
În Franţa, o asemenea coaliţie nu a fost formată niciodată în Republica a V-a, iar partidele din NFP (stânga câştigătoare) au exclus din seara alegerilor acest scenariu.
Scenariul 4: Guvern tehnocrat
Rămâne scenariul unui guvern tehnocrat, alcătuit din experţi - economişti, înalţi funcţionari, diplomaţi -, conduşi de o personalitate acceptată de toţi.
Şi aceasta este o idee care nu a fost pusă niciodată în practică în Republica a V-a.
Franţa a avut un guvern de uniune naţională din care făceau parte aproape toate partidele - dar nu şi PCF -, al lui Michel Debré (1959-1962).
Tehnocraţi s-au aflat, de asemenea, la şefia unor guverne, de exemplu, Raymond Barre în 1976 sau Jean Castex în 2020, însă ei aveau un mandat politic şi o majoritate în Adunare.
Concret, este vorba despre o superadministraţie, însărcinată să asigure continuitatea statului, care să facă în aşa fel încât funcţionarii şi facturile să fie plătite, ca resursele necesare să fie alocate administraţiilor şi ca sute de miliarde de care Franţa are nevoie pentru a se finanţa să fie luate de pe pieţe.
Este vorba despre strictul necesar.
Scenariul 5: Criză
Dar chiar şi un guvern tehnocrat s-ar afla mereu sub ameninţarea unei moţiuni de cenzură.
În cazul în care nu are loc niciunul dintre aceste scenarii, Franţa intră într-o profundă criză instituţională, iar Emmanuel Macron nu poate dizolva Adunarea până în iulie 2025.
”Dacă nu există o majoritate, soluţia ieşirii din impas este ca el (Emmanuel Macron) să plece”, declara înaintea turului doi Jean-Luc Mélenchon. ”Este normal, el este vinovat de încurcătură”, adăuga el.
Fostul candidat în alegerile prezidenţiale a invocat atunci o referinţă istorică pentru a-şi ilustra spusele - a cartelului stângii din 1924.
Această coaliţie a reuşit să obţină demisia preşedintelui Alexandre Millerand, după ce a ”respins toate guvernele” în lanţ.
Un astfel de scenariu nu s-a mai repetat de la instaurarea Republicii a V-a.
Emmanuel Macron declara la o zi după ce a dizolvat Adunarea că exclude să demisioneze, ”indiferent care va fi rezultatul” alegerilor legislative anticipate pe care le-a convocat.