Noi spunem oamenilor înainte de alegeri ce vom face cu votul lor după alegeri și spunem oamenilor că dacă vom câștiga alegerile, o vom propune pe Ursula von der Leyen președinte pentru un al doilea mandat. Acesta este planul, acesta este „planul A” și acesta este și singurul plan oficial în momentul de față.
Eurodeputatul PNL (PPE) Siegfried Mureșan comentează, în interviul pentru spotmedia.ro, scenariile care se fac despre o eventuală plecare a Ursulei von der Leyen de la președinția Comisiei Europene, dar și raportul Departamentului de Stat, care vorbește despre „corupția guvernamentală” din România. Mai e este anti-corupția o temă?
Siegfried Mureșan, suntem la Strasbourg, abia ați ieșit din plen. Știu că ați avut două rapoarte importante care au trecut de vot. Aș începe însă cu o temă care a ținut prima pagină în această dimineață, și anume textul din Politico. Ce va fi după Ursula von der Leyen, dacă nu va fi ea șefa Comisiei Europene? În cărți au apărut două nume care sunt cotate cu șanse: Mario Draghi și, din nou, președintele român Klaus Iohannis. Există această posibilitate, ca Ursula von der Leyen să nu fie votată pentru Comisia Europeană în continuare?
Într-o democrație, dacă încerci să organizezi totul înainte de vot, de obicei eșuezi. Esențial într-o democrație este ce vor oamenii, ce votează oamenii. Votul are loc între 6 și 9 iunie. Deciziile importante pentru următorii 5 ani se iau după vot, în lumina votului, în funcție de ceea ce au votat oamenii până atunci.
Oamenii politici au a face campania electorală, au a spune cetățenilor ce au făcut până acum și mai ales ce propun pentru viitor. Iar dumneavoastră, evident, analizați, discutați, comentați. Până atunci, totul e speculație.
Cert este însă un lucru: unele partide politice la nivel european sunt transparente, sunt corecte și spun oamenilor înainte de alegeri ce vor face cu votul lor după alegeri. Iar noi, Partidul Popular European, familia politică europeană din care face parte și Partidul Național Liberal, am ales în cadrul unui congres transparent public la București, la începutul lunii martie, candidata noastră pentru poziția de președinte al Comisiei Europene, cea mai importantă între pozițiile la nivel european.
Am ales-o pe actuala președinte Ursula von der Leyen, pentru un al doilea mandat. Deci noi spunem oamenilor înainte de alegeri ce vom face cu votul lor după alegeri și spunem oamenilor că dacă vom câștiga alegerile, o vom propune pe Ursula von der Leyen președinte pentru un al doilea mandat. Acesta este planul, acesta este „planul A” și acesta este și singurul plan oficial în momentul de față. Dar, repet, trebuie să vedem cum este rezultatul votului.
Procedura, după aceea, este următoarea la nivelul Uniunii Europene: imediat după alegeri, Consiliul European, în care sunt reuniți șefii de state și de guverne, va propune candidatul pentru poziția de președinte al Comisiei Europene.
Eu cred că dacă Partidul Popular European va câștiga alegerile, firesc este ca Ursula von der Leyen să fie propusă și probabil va fi propusă, după care va veni la vot în plenul Parlamentului European, unde trebuie votată, așa cum a fost votată și în urmă cu 5 ani de zile. Ce se întâmplă dacă cade la vot, astea sunt eventuale scenarii, dar nu aș specula. Candidata în momentul de față este Ursula von der Leyen.
Ați spus „probabil” o dată și altădată „în momentul de față”. Există și posibilitatea ca Partidul Popular European să nu meargă cu varianta Ursula von der Leyen, care a fost decisă, de altfel, la congresul din București?
Istoricul e următorul: în 2014 a fost prima dată când noi am mers cu un candidat ales în cadrul unui congres pentru poziția de Președinte al Comisiei Europene, în persoana lui Jean-Claude Juncker. El a fost candidatul nostru înainte de alegeri și după alegeri, a întrunit majoritatea în Consiliu și a întrunit majoritatea în Parlament și a devenit președintele Comisiei Europene.
În 2019, noi am avut un candidat, în persoana liderului de atunci al grupului PPE din Parlamentul European, Manfred Weber. A fost candidatul nostru înainte de alegeri și după alegeri. În Consiliul European, noi l-am susținut, noi l-am apărat, însă din păcate și-au dat mâna Viktor Orban și Emmanuel Macron în Consiliul European, din motive diferite, fiecare și au spus următorul lucru: recunoaștem dreptul PPE-ului de a numi președintele Comisiei Europene, dar nu-l vrem pe Manfed Weber, fiindcă nu avusese experiență executivă.
Din motive diferite, fiecare, Emmanuel Macron, care controla oamenii politici din grupul pro-european de centru și Viktor Orban cu grijile lui nu l-au vrut. Nu a întrunit majoritatea în Consiliu și propunerea a fost Ursula von der Leyen.
Ce încerc să spun e următorul lucru: Partidul Popular European și-a apărat candidații de fiecare dată în trecut, asta vom face și în viitor. Dacă am spus înainte „în momentul de față” nu vreau să existe vreo confuzie cu alte dezbateri din România, unde s-a folosit în mod excesiv „în momentul de față” în trecut. Nu există nicio paralelă.
Spun că ea este candidata noastră înainte de alegeri, vrem să fie Președintă a Comisiei, vom lupta pentru ea, iar eu cred că va fi Președinta Comisiei și în următorii 5 ani. Cred că a fost o președinte bună, a ținut Europa unită în vremuri de criză, a sprijinit-o în timpul pandemiei generate de coronavirus și după începutul invaziei forțelor armatei ruse în Ucraina. Are un bilanț pozitiv. A fost o președintă bună și pentru România ar fi bine să continue și în următorii 5 ani.
Spuneam că tocmai ați ieșit din plen. S-a votat acolo un raport de-al dumneavoastră pentru majorarea bugetului Parchetului European condus de Laura Kovesi, ca urmare a aderării Poloniei la această instituție. Despre corupție se vorbește și în raportul Departamentului de Stat, l-ați văzut probabil de două zile în România. Acolo se vorbește despre corupția guvernamentală și despre presiuni făcute și de partidul în care faceți parte la adresa jurnaliștilor. E vorba de cazul Emilia Șercan. Ați primit punctajul de partid dimineață despre cum să răspundeți la întrebările jurnaliștilor privind această chestiune?
Vă voi spune întotdeauna exact ceea ce cred, așa a fost întotdeauna cu mine în trecut, așa e acum și așa va fi mereu. M-ați întrebat despre procurorul-șef european. Am susținut mereu în ultimii ani instituția Procurorului-șef european și cred că e foarte bine că este condusă de un procuror din România, cu rezultate dovedite în România.
Sunt convins că sub conducerea doamnei Koveși, instituția Procurorului-șef european va avea rezultate bune la nivel european și va fi eficientă în combaterea corupției și a fraudei cu fonduri europene. Am susținut mereu creșterea bugetului acestei instituții în trecut, inclusiv ca negociator-șef al Parlamentului European pentru bugetul Uniunii Europene pe anul 2024. Am impus, în ciuda rezistenței Consiliului Uniunii Europene și a Comisiei Europene, o creștere de buget pentru procurorul-șef european pe acest an, la negocierile din toamna trecută.
În cursul acestui an, două guverne proeuropene de centru-dreapta, de altfel membre ale Partidului Popular European, Polonia și Suedia, au decis ca țările lor să adere la instituția Procurorului-șef european și ca atare, este o nevoie legitimă de a crește bugetul.
Fiindcă în acele țări, procurorul-șef european va trebui, ca urmare a aderării acelor țări, să angajeze nou personal, mai ales noi procurori. De aceea am exercitat presiune asupra Comisiei Europene pentru a veni cu o propunere de rectificare a bugetului Uniunii Europene pe anul 2024 cât mai repede, pentru a o putea vota înainte de alegeri și a crește bugetul EPO pentru a angaja procurori polonezi și suedezi. Acest raport al meu a fost adoptat astăzi cu o largă majoritate în plenul Parlamentului European.
Cred că și în următoarele luni va trebui să continuăm să luptăm, să fim activi, să milităm pentru o creștere graduală a bugetului EPO și în viitor. Uniunea Europeană cheltuiește acum mai multe fonduri decât oricând din Mecanismul European de Redresare și Reziliență din care România primește 28 de miliarde de euro pentru PNRR, și din bugetele tradiționale ale Uniunii Europene.
Ca atare, cu cât cheltuiești mai multe fonduri, cu atât e și mai mare obligația și nevoia de a te asigura că banii ajung la cei pentru care sunt meniți și de a investiga nereguli de fraudă și corupție cu fonduri europene. E bine că, pe lângă Oficiul European pentru Lupta Antifraudă, Curtea Europeană de Conturi, acum a fost creată și instituția Procurorului-șef european.
M-ați întrebat despre libertatea presei: am susținut și voi susține întotdeauna libertatea presei, libertatea oricărui jurnalist de a se exprima în spațiul public, de a investiga cu bună credință. Și nouă, oamenilor politici, nu trebuie să ne placă doar articolele favorabile despre noi.
Ești în viața publică fiindcă vrei să faci ceva bun pentru oamenii din jur și e firesc ca oamenii din jur să știe cine ești, să te cunoască și să fie curioși cu privire la tot ceea ce faci, la ceea ce ai făcut în trecut. Libertatea presei și libertatea de exprimare, de altfel, sunt valori fundamentale ale Uniunii Europene și cred că oamenii politici din fiecare stat membru al Uniunii Europene au obligația de a susține nu doar declarativ, ci și prin acțiuni, libertatea de exprimare și libertatea presei.
Vorbind de corupție, așa cum știți, corupția este folosită foarte mult și ca instrument de controlare a unor țări. Vorbesc de Rusia, care în felul acesta a reușit cumva să controleze politic o bună parte din vreme Republica Moldova, de exemplu. Cât de importantă este luptă anticorupție și cum o vedeți acum în România? Pentru că după ani de zile în care a fost tema fanion, anticorupția pare a fi intrat într-un con de umbră. Stăm mai bine?
Ca regulă, întotdeauna statul de drept e în favoarea omului care respectă legea. Stat de drept și domnia legii înseamnă că dacă ești cinstit, nu ți se poate întâmpla nimic rău. Iar cel care nu e cinstit, cel care greșește, cel care încalcă legi, este sancționat. De aceea, dictatorii, regimurile autoritare, cercurile de interese preferă corupția pentru a slăbi nu doar statul de drept, ci și instituțiile democratice de la nivel național, dar și de la nivel european.
De aceea forțele extremiste, anti-europene, populiste au neclarități privind finanțarea lor. De aceea în Republica Moldova, fiindcă ați menționat Republica Moldova, știm că partidele pro-ruse au fost finanțate în mod netransparent de către Federația Rusă. Știm că partidul anti-european al lui Marin Le Pen din Franța a avut legături nu doar politice, ci și financiare cu Federația Rusă. Știm chiar că în urmă cu două zile, un consilier al unui europarlamentar german de la partidul anti-european a fost arestat de procurori pentru că făcea spionaj în favoarea Chinei și au existat și legături financiare dovedite între partidul anti-european din Germania și Federația Rusă.
Ce încerc să spun este că extremiștii care încearcă să slăbească Uniunea Europeană, încearcă să slăbească instituții europene, își doresc întotdeauna oameni politici slabi șantajabil, folosesc corupția ca instrument la nivel european dar și la nivelul statelor membre.
Și obligația noastră, evident, este să combatem acel fenomen și să marginalizăm acei oameni politici care sunt un pericol pentru instituțiile democratice independente, puternice, care, de fapt servesc, omul. Nu e niciodată în interesul omului de rând ca sistemul să fie corupt, fiindcă e clar că ajungem victime, ca cetățeni.
Dacă sistemul e corupt, dacă există corupție în educație, în sănătate, în justiție, noi ca oameni de rând suntem cei dezavantajați, plătim și suferim. De câștigat, câștigă întotdeauna cei mai puternici decât noi, cei care încalcă legi. Dacă, repet, instituțiile sunt slabe și tocmai de aceea este esențial ca instituțiile să fie puternice.
Ați văzut probabil în ultimele Eurobarometre, că românii au mare încredere în instituțiile europene. Stăm foarte bine la asta, mult mai bine decât Franța - pentru că suntem acum în Franța -, dar în barometrele interne românii nu au încredere în instituțiile interne. Cum arată acest lucru? Așteptările se mută înspre Uniunea Europeană și dispar complet dinspre autoritățile române?
Acest fenomen nu e nou. Adică să ne aducem aminte când Liviu Dragnea și guvernele sale atacau statul de drept din România, noi am ieșit în stradă cu drapelul Uniunii Europene în mână. Eu am fost în stradă atunci, oamenii așteptau soluții de la nivel european și Uniunea Europeană ne-a sprijinit și după doi ani și jumătate am văzut că cei care au atacat statul de drept au fost alungați, pe bună dreptate, de oameni la vot, de pe scena politică.
Mereu, în vremuri de criză, oamenii așteaptă soluții de la Uniunea Europeană. S-a întâmplat în timpul crizei economice financiare din 2008-2010, când toate statele aflate în dificultate au fost ajutate: Grecia, Portugalia, Irlanda, Cipru, sistemul bancar din Spania. Oamenii au așteptat soluții la nivel european în timpul crizei migrației și a refugiaților din anii 2015-2016. Au așteptat soluții la nivel european în timpul pandemiei generate de coronavirus, în anul 2019.
Și soluțiile au venit: pe lângă vaccinul de la nivel european care ne-a făcut bine, nu ne-a făcut rău, să ne înțelegem, a venit și cel mai mare pachet de ajutor economic lansat vreodată. Uniunea Europeană a rămas unită și a ajutat după începerea invaziei ilegale și ilegitime a forțelor armatei ruse în Ucraina. Uniunea Europeană a rămas unită după Brexit.
Deci în fiecare dintre crize, Uniunea Europeană a rămas unită, a ajutat, a îndeplinit așteptările oamenilor, dar în fiecare dintre crize am văzut că Uniunea Europeană are nevoie de mai multe instrumente, de mai multe pârghii pentru a putea ajuta mai mult.
În timpul pandemiei: reguli uniforme pentru a putea muta mai rapid pacienții de unde se îmbolnăveau către unde aveau nevoie, pentru a muta mai rapid personalul medical. Acum: prerogative adiționale în domeniul securității și apărării. După criza migrației, am înțeles că era nevoie de un pact pentru migrație. Ne-a luat 8 ani să negociem, l-am votat în urmă cu 2 săptămâni. Foarte bine, deși a durat prea mult. La fel și lecțiile de după criza economică și financiară.
Faptul că oamenii așteaptă soluții la nivel european, chiar și când Uniunea Europeană nu are toate pârghiile, arată, cred, o încredere generică a oamenilor în Uniunea Europeană și aceasta trebuie îndeplinită.
Uniunea Europeană trebuie să livreze, eu cred că a livrat, dar trebuie să și evolueze după ce trece criza. Trebuie să nu uităm temele de casă pe care ni le dăm și trebuie să întărim Uniunea Europeană, să-i dăm instrumente, competențe, pârghii noi pentru a reuși să răspundă provocărilor noi. Fiindcă lumea din jur evoluează, ca atare e firesc ca și Uniunea Europeană să evolueze. Asta nu înseamnă că Uniunea Europeană e rea, nu. Înseamnă că ea trebuie să evolueze, să se reformeze, să se modernizeze, ceea ce e un proces firesc.
Este o parte a problemei. O altă parte a problemei este, în contextul de față, bunăoară, Rusia, care reușește să rămână pe agendă și după doi ani, deși cu toții, după prima lună, am fi văzut-o pierzând acest război pe care l-a declanșat. Asta și pentru că acolo e un regim autoritar care a trecut pe economia de război, pentru care restul lucrurilor nu contează. Va trece Uniunea Europeană după alegeri pe o economie, mai degrabă pe război? Am văzut că unele teme care erau acum 4 ani, cum sunt cele legate de mediu, au dispărut acum dintre priorități.
O economie de război nu e un lucru simplu și nu înseamnă schimbări mici. O economie de război înseamnă o schimbare fundamentală a întregii economii, înseamnă o reorientare a producției civile spre producția militară. Acest lucru nu se întâmplă, nu e necesar și nu cred că va fi necesar în viitorul apropiat.
În Uniunea Europeană nu vom trece pe o economie de război. Noi nu suntem în război, rușii sunt în război. Rușii, de altfel, nu și-au atins până acum obiectivele de niciun fel. Nu și-au atins obiectivele militare. Au cucerit Kievul în 3 zile, cum și-au propus? Nu. Nu și-au atins obiectivele economice, sunt mai vulnerabili, mai slabi, mai izolați decât oricând din punct de vedere economic. Și politic, de asemenea. Din punct de vedere moral sunt perdanți, nimeni nu mai este atras de modelul Rusiei bazat pe ură, violență, dezbinare, șantaj, amenințare.
Economia Uniunii Europene funcționează complet altfel decât economia slabă a Federației Ruse. Economia Uniunii Europene nu este, nu va deveni, nu e necesar să devină o economie de război. Ce este necesar, însă, este să sporim producția de echipamente militare pentru a ne putea apăra mai bine, nu în dauna producției de echipamente civile, ci pur și simplu să avem o sporire a producției. Doi la mână, să ne asigurăm că optimizăm acțiunile noastre prin acțiuni comune la nivel european.
Am spus prea complicat - să spun mai simplu. În momentul de față, cheltuim bani de 27 de ori în 27 de stat membre ale Uniunii Europene pentru cercetare, inovare în domeniul apărării. Inventăm echipamente similare, după ce am cheltuit fiecare ban individual pentru a inventa acele lucruri. Echipamentele sunt diferite, pot fi folosite între țări membre doar că foarte complicat. Soluția la nivel european trebuie să fie următoarea: alocăm o singură dată în cercetare, inovare, dezvoltare, inventăm cele mai moderne echipamente, le comandăm după aceea în cantități mari, la un preț pe unitate, evident, mai mic. Atunci le și punem la dispoziția statelor care au nevoie, atunci când au nevoie. Avantajele sunt: acces mai rapid la echipamente, echipamente mai ieftine și echipamente similare între statele membre.
Asta înseamnă că și securitatea națională să fie o problemă pe care Uniunea Europeană să poată reglementa? Or, știm că e în curtea fiecărui stat.
Vorbesc de echipamente similare pentru statele membre ale Uniunii Europene, forțele putând coopera astfel mai rapid. Cred că aspectele ce țin de securitatea națională vor rămâne întotdeauna la nivel național. O armată unică europeană e un vis frumos, nu am nimic împotriva ei, însă nu cred că se va întâmpla în viitorul apropiat și nici nu este neapărat necesară pentru a ne putea apăra mai bine. Statele nu vor renunța la prerogativele pe care le au în privința armatelor și a securității naționale. Dar ce trebuie făcut la nivel european este să alocăm mai multe fonduri la nivel european, să acționăm la comun, să achiziționăm la comun și să punem la dispoziția statelor cât mai rapid, cât mai multe echipamente de care au nevoie pentru a se putea apăra.
Cum a fost în pandemie chestiunea vaccinului?
Într-un fel, da.
Am vorbit despre încrederea în Uniunea Europeană. Cum arată în acest context, toată odiseea modificării listelor, chiar și pentru Parlamentul European? Lista comună pe care o au partidele PSD și PNL a fost modificată, în loc de „femeia independentă cap de listă” este acum Mihai Tudose, doamna Ramona Chiriac, care de altminteri conducea o instituție europeană - Reprezentanța din România a Comisiei - a renunțat sau a fost făcută să renunțe. Care a fost acolo toată povestea?
Eu nu sunt purtătorul de cuvânt al fostei presupuse candidate din partea Alianței, ca atare dumneaei ar trebui să vă spună. Avem acum această listă, eu candidez pe această listă, ca atare sunt prezenț, sunt printre oameni, fac campanie, spun oamenilor ce am făcut în ultimii ani, ce am de gând să fac în viitor. Și evident că pe oamenii care apreciază munca mea îi rog să voteze această listă. Este singurul lucru pe care îl am de spus, în momentul de față, despre această listă.
Vă vor vota la comun cu doi dintre europarlamentarii care au absentat cel mai mult. Nu din faptul că n-au avut inițiative în Parlamentul European, ci de la vot, unde e clar, se vede dacă ai fost sau nu.
Parlamentul European este o instituție mult mai transparentă decât este reputația noastră. Toate ședințele Parlamentului European, atât ale plenului, cât și ale comisiilor parlamentare, sunt publice, sunt stocate pe site-ul Parlamentului. Oricine le poate vedea, sunt la trei clickuri distanță. Un film pe Tiktok e doar la un click distanță, dar merită efortul de a te informa, de a vedea ce fac parlamentarii. Toată activitatea noastră este acolo, inclusiv ratele de prezență la care ați făcut referire.
Am fost și eu curios la începutul săptămânii să văd ce rată de prezență am eu la voturile în plen: este 98,61%. Nu este 100%, doar fiindcă în 4 zile de vot din 5 ani de mandat, în care am avut zile de vot la Strasbourg joi, am avut în aceeași zi summit-urile conducerii Partidului Popular European la care particip ca vicepreședinte, înaintea Consiliului European, la Bruxelles. Deci 4 zile în care am fost la lucru la Bruxelles, nu la lucru la Strasbourg, de aceea știu că am 98% rata de prezență. Fiecare coleg știe exact ce rată de prezență are și fiecare om se poate informa.
V-am văzut luând rar atitudine pe chestiuni de politică mai degrabă internă, cum a fost chestiunea candidatului pentru Primăria București. În momentul în care fostul candidat, domnul doctor Cîrstoiu a ținut un fel de conferință de presă, pentru că n-a fost chiar conferință de presă, în fața spitalului, ați reacționat destul de sever. Ați vrut doar să nu cauționați o conferință de presă politică ținută în fața unei unități medicale?
Vineri, când domnul Cătălin Cîrstoiu a ținut o conferință de presă pe teme politice în fața Spitalului Universitar, am spus că eu consider această decizie nepotrivită. Spitalul este pentru a trata pacienții, nu pentru a face campanie electorală, iar un medic ar trebui să știe acest lucru cel mai bine. Consider că reacția mea a fost necesară, a fost justificată și nu o consider severă. Cred că a fost minimul pe care un om decent l-a gândit în ultimele săptămâni, când am văzută toată acea lungă serie de afirmații încâlcite ale directorului Spitalului Universitar. Cred că e bine că acel episod s-a încheiat pentru noi, ca cetățeni, înaintea alegerilor.
Pentru ultimele secunde, un scurt mesaj despre de ce ar trebui să voteze oamenii și la alegerile europene, nu doar la cele locale.
Fiindcă Uniunea Europeană influențează viața noastră de zi cu zi, fiindcă cu cât este mai mare rata de participare la alegerile europarlamentare în România, cu atât legitimitatea celor care ne vor reprezenta în Parlamentul European este mai mare. Rata de participare în 2019 în România a fost peste media Uniunii Europene și ca atare, toți europarlamentarii români au beneficiat de un capital de simpatie, de încredere. Mergând la vot întărim reprezentanții noștri în Parlamentul European, le dăm un plus de încredere și de legitimitate.
De ce trebuie să ne prezentăm? Fiindcă trebuie să spunem ce așteptăm de la Uniunea Europeană. Dorim să-i trimitem în Parlamentul European pe extremiștii care vor fi clar minoritari, marginalizați, izolați în Parlamentul European, care vor merge în Parlamentul European spunând: vrem să slăbim Parlamentul European, vrem să slăbim Uniunea Europeană, vrem să facem rău tuturor celorlalte state membre? Și vor fi izolați, nu vor putea obține nimic pentru țara lor.
Sau vrem să trimitem oameni politici serioși, competenți, care tratează Parlamentul European ca pe un loc de muncă și care sunt capabili să negocieze de la egal la egal cu colegi din alte state pe temele care vor fi importante în următorii ani. Acesta este și un motiv pentru care oamenii trebuie să meargă la vot: Uniunea Europeană va decide în următorii ani multe lucruri ce țin de siguranță, de economie, de protejare a fermierilor, de tranziția necesară spre o economie verde, o economie digitală, sprijin pentru Republica Moldova. Este important ca vocea oamenilor din România să fie auzită. Votul e important și e bine de mers la vot.
Transcriptul interviului a fost realizat cu aplicația Vatis Tech