Cât de amenințată este Republica Moldova și cum ocolește Maia Sandu capcanele Moscovei. Ce urmează pe front

Cât de amenințată este Republica Moldova și cum ocolește Maia Sandu capcanele Moscovei. Ce urmează pe front

Dacă Ucraina nu câștigă, Putin va ridica pretenții asupra unor state NATO pentru runda următoare, deci occidentalii nu au altă soluție decât să continue sprijinul pentru Ucraina.

Ceea ce s-a întâmplat până acum pe frontul din Ucraina a oferit un context geopolitic favorabil Republicii Moldova, iar autoritățile de la Chișinău, precum și regimul nerecunoscut de la Tiraspol au gestionat bine provocările lansate de serviciile secrete rusești sau de mafioții moldoveni fugari (exploziile, amenințările cu bombe), spune expertul în spațiul ex-sovietic Ileana Racheru, director al Direcției Furnizare Expertiză, Institutul Diplomatic Român.

Sunt câteva declarații ale ministrului rus de Externe, Serghei Lavrov, îndreptate către Republica Moldova: Rusia va face tot posibilul pentru a apăra interesele populației vorbitoare de limbă rusă din Republica Moldova. Ce înseamnă această declarație? Este o amenințare fățișă? Care e miza ei și pentru cine e făcută? Și ce spune ea despre stadiul războiului din Ucraina?

Este o amenințare directă, nu una fățișă.

Șansele de realizare prin mijloace militare sunt extrem de reduse, dacă nu chiar inexistente. Să ne amintim că în primavara lui 2022, Moscova spera că armata trimisă pe frontul din Ucraina va face joncțiunea cu GOTR din Transnistria. Din fericire, ucrainenii au rezistat eroic și nu au permis trupelor ruse să ajungă la Odesa. Ceea ce s-a întâmplat pe frontul din Ucraina a oferit un context geopolitic favorabil Republicii Moldova. În același timp, autoritățile de la Chișinău, dar și regimul nerecunoscut de la Tiraspol au gestionat bine provocările lansate de serviciile secrete rusești sau de mafioții moldoveni fugari (exploziile, amenințările cu bombe).

Anul acesta se comemoreaza 30 ani de la războiul de pe Nistru și pentru prima dată Republica Moldova are pârghii importante de control asupra Transnistriei.

Fluxurile comerciale ale regiunii nerecunoscute tranzitează exclusiv teritoriul controlat de Chișinău, trupele ruse (alcătuite în majoritate din localnici) nu au interes să se implice în conflictul din Ucraina. Viktor Gusan, oligarhul care controlează regiunea s-a refugiat in Occident. Granița moldo-ucraineană pe sectorul transnistrean a fost total izolată de ucraineni, porturile ucrainene ce erau folosite în trecut pentru comerțul illicit nu mai sunt accesibile. Liderii de la Tiraspol se pot deplasa în condiții tot mai restrictive, afacerile încep sa fie controlate legal cu ajutorul instituțiilor de la Chișinău (spre exemplu Uzina Metalurgică de la Ribnița nu a primit autorizația pentru gestionarea deșeurilor de la Agenția de Mediu, situație care presupune încetarea activității începând cu 1 septembrie).

Însă diverși reprezentanți ai regimului politic nerecunoscut de la Tiraspol au în continuare retorică favorabilă Moscovei. În acest sens, aș aminti srisorile lui Vadim Krasnoselski către Maia Sandu, care au rămas fara comentarii din partea președintei R. Moldova.

Autoritățile de la Chișinău au răspuns curajos, spunând prin intermediul Biroului pentru reintegrare că de fapt drepturile vorbitorilor de limbă română din Transnistria nu sunt respectate. MAEIE a punctat și faptul ca GOTR se află ilegal pe teritoriul Republicii Moldova.

În prezent, Republica Moldova este tot mai independentă economic de Moscova. Majoritatea covârșitoare a exporturilor se îndreaptă către UE, Chișinăul are și alternative pentru aprovizionarea cu gaz în cazul în care Rusia va sista livrările.

Într-un astfel de context, Maia Sandu nu are niciun motiv sa dea curs solicitărilor lui Lavrov de a negocia cu un lider nerecunoscut. Reluarea negocierilor pentru soluționarea conflictului din Transnistria ar trebui să aibă loc doar în contextul unei victorii a Ucrainei în război și neapărat cu participarea partenerilor occidentali ai Republicii Moldova.

Și la cum arată în prezent situația de pe front, Ucraina are șanse să câștige.

Justificarea inițială a invaziei la scară largă din Ucraina a fost în același registru – în apărarea etnicilor ruși. Poate fi o pregătire a terenului pentru un atac asupra Republicii Moldova, în vreun fel?

În contextul unor probleme economice profunde - în prezent inflația este de 29% - Moscova și mafioții - oligarhi fugari pot folosi forțele politice pro-ruse, dar și diverși actori politici pro-europeni sau pro-români (frustrați ca nu au fost cooptați la guvernare) pentru proteste și destabilizarea regimului politic pro-european.

Șansele cele mai mari pentru un astfel de scenariu sunt în Găgăuzia, dar cred ca autoritățile de la Chișinău vor gestiona situația. Au mai existat astfel de încercări în vara acestui an, dar nu au avut succes. Chiar sâmbătă, Maia Sandu a ținut un discurs la Universitatea din Comrat (de notat că e primul președinte pro-european al Republicii Moldova care a mers în Găgăuzia- puternic rusificată, pentru un dialog direct cu studenții), în care a vorbit despre importanța mentinerii păcii și a unității cetățenilor din Republica Moldova, măsurile propuse de guvern pentru a ajuta cetățenii să facă față problemelor financiare în contextul sezonului rece, programele pentru învățarea limbilor română și găgăuză.

De reținut și faptul că bașcanul Găgăuziei, Irina Vlah (vorbitoare de limbă română, care a câștigat alegerile cu un program pro Rusia), deși a criticat faptul că vizita Maiei Sandu nu a inclus și o întâlnire oficială cu lidera de la Comrat, a menționat că nu susține jocurile geopolitice și că Găgăuzia nu reprezintă o amenințare pentru Republica Moldova.

Trebuie menționat și că forțele politice pro-ruse din Republica Moldova sunt destul de slabe (PSRM este în cădere liberă în sondaje, iar partidul creat de curând de Ion Ceban - Mișcarea Alternativă Națională - e încă o inițiativă incipientă). Pro-rușii nu au interes să vină la guvernare în contextul inflației foarte ridicate, al sezonului rece. Moscova nu le va da bani, iar europenii vor întrerupe din nou asistența financiară (cum au mai procedat în perioada tandemului Plahotniuc-Dodon).

Situația ar fi fost alta, dacă rușii reușeau să cucerească Odesa și să îi pună pe Dodon sau Ceban în fruntea unei administrațiii militare în Republica Moldova.

Republica Moldova se simte amenințată, este într-o situație mai vulnerabilă, dar are statutul de neutralitate, stipulat în Constituție. Ar putea renunța la acest statut? Cu ce consecințe? Și care sunt riscurile acestei neutralități, cu o Rusie stat-agresor?

Neutralitatea a fost și este o capcană rusească pentru Republica Moldova. În 1994, când a fost adoptată Constituția, ideea neutralității a venit pe filiera rusească, fiind împachetată cu speranțele deșarte că Republica Moldova ar putea evolua după modelul Elveției și că Rusia va retrage trupele din Transnistria.

Neutralitatea a fost folosită atât în discursul amenințător al propagandei de la Moscova, cât și de forțele politice locale pro-ruse, pentru a acuza pro-europenii că susțin aderarea R. Moldova la NATO (și implicit implicarea în diverse conflicte), dar și pentru a justifica lipsa reformelor în armată. Fostul președinte comunist Vladimir Voronin chiar a propus desființarea armatei. Consecințele au fost dezastruoase pentru armata sub-finanțată, mai ales anul acesta, când Republicii Moldova i-au trecut pe lângă ureche gloanțele războiului din Ucraina.

Chiar și în 2022, pro-rușii, încurajați de Moscova, au propus un proiect de lege pentru „consolidarea neutralitaăți”. Maia Sandu și PAS au răspuns mai degrabă moderat și diplomatic, deși sunt conștienți că neutralitatea nu oferă nicio garanție de securitate. Chiar și activiștii civici care în trecut au susținut ferm renunțarea la neutralitate au avut poziții moderate, probabil din teama de a nu crea noi subiecte pentru propaganda Kremlinului.

Consider că atât guvernarul, cât și societatea civilă ar trebui să facă mai multe eforturi și campanii pentru informarea corectă a populației cu privire la ceea ce presupune renunțarea la neutralitate. Ar trebui să înceapă chiar și timid pregătirea pentru o posibilă renunțare la neutralitate. Chiar dacă subiectul neutralității este astăzi foarte spinos.... Am vazut sondaje (nu garantez pentru credibilitatea totală) care spuneau că aproape jumătate din respondenți consideră că neutralitatea e cea mai bună asigurare de securitate pentru Republica Moldova.

Statutul de neutralitate este înscris în art. 11 din Constituție, iar revizuirea acesteia se poate face doar printr-un referendum, la care să participe cel puțin jumătate din electorii cu drept de vot. La nivel internațional, neutralitatea Republicii Moldova nu a fost recunoscută și garantată de niciun subiect de drept internațional. Nici măcar de către Rusia și prima care o încalcă este chiar Moscova.

Am vorbit de câteva ori de când a început războiul. În ce etapă a lui suntem? Ucraina vorbește despre o contra-ofensivă, Rusia neagă, este evident că suntem și într-un război informațional. Cum arată lucrurile pe teren și ce înseamnă pentru finalul războiului?

 Autoritățile ucrainene, precum și partenerii instituționali din Occident, la fel ca și think tank-uri vestice nu oferă informații de pe frontul din sud, pentru a nu periclitata operațiunile. Ucraina a obținut niște avantaje clare: a preluat inițiativa strategică, a arătat că poate periclita controlul Rusiei asupra Crimeei. Armata rusă pare ca nu mai reușește să avanseze în Donețk, deși execută constant atacuri în aceasta regiune.

Herson este ținta contra-ofensivei, cu riscul unei încercuiri și acces taiat la surse de aprovizionare. Tot în Herson, autoritățile marionetă instalate de ruși își dovedesc ineficiența și vor renunța la referendumul (re)programat pentru 11 septembrie.

Dacă Ucraina nu câștigă războiul, regimul de la Kremlin va ridica pretenții asupra unor state NATO pentru runda următoare de război, deci occidentalii nu au altă soluție decât să continue sprijinul pentru Ucraina.


În fiecare zi scriem pentru tine. Dacă te simți informat corect și ești mulțumit, dă-ne un like. 👇