Singurul efect al vizitei ministrului austriac de Interne la București a fost oferirea unei noi tribune pentru ca Gerhard Karner să reafirme ceea ce putea fi anticipat foarte ușor:
„Am mare înţelegere pentru doleanţa domnului ministru şi pentru aşteptările poporului român în ce priveşte următoarea etapă de aderare la spaţiul Schengen, dar încă la momentul de faţă trebuie să gândiţi că inclusiv cetăţenii austrieci au aceeaşi dilemă atunci când sunt supuşi unor controale cu Germania. Am făcut progrese foarte bune, suntem pe calea cea bună, dar trebuie să vă şi spunem că încă mai este o cale lungă”, a spus ministrul austriac, în conferința de presă comuna cu Lucian Bode.
De unde era ușor de anticipat mesajul? Din raportul emis de Ministerul austriac de Interne cu o zi înainte de vizita dlui Karner la București, raport care susține că anul trecut au fost arestaţi în Austria cu 61% mai mulţi traficanţi decât în 2021 și 52 dintre ei sunt români.
Dl Karner a venit, a bifat și a transmis cu toate microfoanele, de la pupitru și cu steagurile în spate ce avea interesul să transmită: propriului electorat, că nu face nicio concesie și apără tema migrației, de maxim interes la Viena, iar pentru UE, că Austria cooperează, își dă interesul, vrea să fie parte a soluției, dar în condiții de maximă exigență.
Din partea noastră, dl Bode, un ministru cu atitudine și discurs de provincial îngust, blocat într-un punctaj care nu a avut nicio legătură cu mesajul omologului austriac, a lansat câteva lozinci obosite:
„Acum, când am depăşit emoţia momentului 8 decembrie 2022, vreau să se înţeleagă foarte bine că echilibrul dintre drepturi şi obligaţii este esenţial şi nu este firesc că noi, România, să ne asumăm numai obligaţii, fără a beneficia de drepturile care ni se cuvin”.
Emoție pe care chiar PNL a ridicat-o paroxistic, sperând să facă din marea victorie lovitura electorală imbatabilă.
Cât despre imperativul aderării în 2023, dl Bode a fost de-a dreptul ridicol să îl lanseze având în vedere poziția austriacului.
Doar discursuri paralele, unul pragmatic și cinic calculat politic, unul penibil și inutil.
De ce a fost invitat dl Karner la București? Și dacă tot a fost invitat, ce rost a avut conferința de presă comună, adică acordarea tribunei? Care a fost logica întregii acțiuni?
Cam așa a arătat întreg demersul nostru de a intra în Schengen. Așa arată politica noastră externă. Ori țâfnă extremă, ori milogeală ridicolă.
De ce? În primul rand, pentru că acesta este nivelul clasei noastre politice. Atât pot, atâta știu, atâta au citit la viața lor.
Propria lor evoluție politică a fost consecința lingușirii cuiva puternic care i-a promovat fără merite, fără competență, doar pentru obediență și mica șiretenie de slugă parvenită.
Așa au încercat să obțină și obiectivul Schengen până s-au izbit de Austria, care și-a jucat propriul interes politic în raport cu candidații cei mai slabi – România și Bulgaria.
Dacă aveam statura politică, economică a Croaţiei, a Poloniei, de exemplu, ar fi fost cu mult mai greu să fim folosiți în jocul politic european. Dar din cauza clasei noastre politice de "bozi", nu contăm în marea discuție.
Și nici nu există riscul să facem nazuri pe viitor, pentru că suntem dependenți de ajutorul european. Când stai mereu cu mâna întinsă, când ești mereu restanțier, repetent, când depinzi mereu de indulgență, de îndulcirea criteriilor pentru că ești mereu sub standarde, nu ai cum să faci nazuri.
Cel mult poți să te victimizezi și să te înfoi pentru uz intern, cu prețul stimulării suveranismului, doar ca să mai scazi decontul politic.
Nu e așa greu de înțeles. În jocul politic mare, ori ai farfurie pe masă, ori ești în meniu. Și diferența o fac argumentele pe care liderii tăi pot și știu să le invoce. În afară de argumentul geografic, liderii noștri nu au construit niciunul.
Cât despre opoziția Austriei, sigur că ea a fost inamicală, slab fundamentată, dar nu nelegală. Veto-ul Austriei este prevăzut de tratat, nu trebuie motivat în vreun fel. Oricare țară are dreptul la el, adică dreptul de a refuza transferul de încredere pentru paza propriei frontiere și acordarea de vize în numele său.
Criteriile tehnice sunt faza 1, în raport cu CE, după care urmează faza a 2-a, abilitatea negocierii țară cu țară, care a lipsit cu desăvârșire. Cu asemenea lideri nu avem nicio șansă să intrăm în Schengen.