În aceste zile, când se împlinesc doi ani de la tragedie, clasarea (parțială) a dosarului 10 august 2018, urmată de infirmarea clasării (tot parțială) și de posibila lui redeschidere provoacă iarăși emoții în societate.
Percepția publică a fost de la început de mușamalizare, nu de clasare. Și, când vorbesc de început, nu mă refer neaparat la momentul când s-a luat această hotărâre, ci la unul mult anterior, când DIICOT oprea mersul dosarului din drumul său, revendicându-l cu explicația că nimeni altul nu este mai competent să instrumenteze o tentativă de lovitură de stat.
Iar, după ce s-a ostenit investigând un an de zile, a descoperit secretul lui Polichinelle: n-a existat niciun fel de tentativă. Bingo!
Dacă tentativa de lovitură de stat a fost o farsă, înseamnă să rămână nepedepsită?
Glumiți, stimați domni de la DIICOT? N-a existat tentativa, dar a existat altceva poate la fel de grav, ceva care punea de asemenea statul pe jar și ceva care putea avea consecințe incalculabile: cel puțin doi demnitari de rang înalt au anunțat, cu toată greutatea cuvântului lor, o știre falsă, dar menită să pună statul pe picior de război cu el însuși.
Era mai mult decât o știre. Era acea amenințare, necesară să explice măsurile disproporționate luate atunci de autorități, împotriva celor bănuiți de tentativa loviturii de stat.
Una din două. Ori respectiva tentativă a existat, caz în care i-aș acuza de minciună și incompetență pe toți câți s-au ocupat de dosar, ori nu a existat și atunci DIICOT nu și-a dus treaba sa până la capăt. Avea datoria să cerceteze persoanele sau mediile care au născocit și difuzat respectiva știre, menită să dezinformeze opinia publică, să sperie cetățenii, să introducă panica în populație și să pună pe jar autoritățile.
Cum așa? Nu i-a cerut nimeni socoteală lui Dragnea pentru că anunțase, cu subiect și predicat, știrea despre o iminentă lovitură de stat? N-a întrebat-o nimeni nici pe Dăncilă, care alerga fuguța la Bruxelles să dea și acolo de știre despre ce ne paște pe noi la București?
În opinia mea, alarmarea autorităților, a populației și chiar a mediilor diplomatice europene, pe tema unei lovituri de stat orchestrată în România, poate fi la fel de criminală ca însăși tentativa de lovitură.
Pentru unii mumă, pentru alții DIICOT
Mi se pare curat tentativă de crimă organizată faptul că doi înalți demniari, dar și alții mai mititei, s-au pus de acord să sperie lumea, cam în stilul cum face un mucalit care sună la 112, ca să anunțe că ar fi pus în stația de metrou o bombă, pe care însă n-a pus-o.
Cum e asta? Pe mucalit, justiția îl investighează imediat, îl pune la stâlpul infamiei, îl judecă și îl condamnă, iar pe înalții demnitari, care fac exact același lucru, dar la o scară mult mai mare, DIICOT nici măcar nu i-a observat? Pur și simplu, a propus clasarea dosarului!
Redeschiderea dosarului clasat, o decizie salutată de opinia publică, poate fi un prilej perfect pentru cei care instrumentează cazul să demonstreze că nu se mulțumesc doar cu constatarea că n-a avut loc tentativa de lovitură de stat.
Treaba lor nu este terminată, dacă nu cercetează persoanele care au născocit știrea, cele care au difuzat-o ca autentică, dar și pe cele care au susținut-o după producerea evenimentelor, când justiția tocmai își începea ancheta.
Sunt multe de spus, dar am în vedere în mod special declarația lui Liviu Dragnea, dată la o lună de la mitingul Diasporei:
„Noi, pe 10 august, am avut suficiente elemente, sunt suficiente elemente ca să vorbim de o tentativă de lovitură de stat (...) sunt sigur ca vor ieși informații despre faptul că s-au finanțat aceste proteste, că au fost organizații tip paramilitar, că au vrut să ocupe prin violență sediul Guvernului și au provocat într-una jandarmii. Astea sunt elemente ale unei tentative de lovitură de stat”.
Încercarea de influențare a actului de justiție
Rețin: Conform propriilor sale spuse, pe atunci președintele Camerei Deputaților era convins, la 10 august 2018, că dispunea de elemente suficiente, care îl îndreptățeau să vorbească despre o lovitură de stat.
DIICOT are obligația să-l investigheze pe Dragnea și să obțină toate informațiile despre elementele suficiente pe care el le avea atunci. Iar, dacă nu le avea, atunci tot DIICOT este obligat să afle în ce scop făcea asemenea declarație.
Mai rețin: atunci, în septembrie 2018, domnul Dragnea era sigur că vor aparea informații despre finanțarea (probabil din exterior) a protestelor, despre faptul că protestatarii erau organizați tip paramilitar și că ar fi avut intenția sa ocupe prin violență sediul Guvernului.
De ce făcea aceste declarații public șeful Camerei Deputaților, în septembrie 2018, dată la care ancheta deja începuse? Evident, pentru a influența actul de justiție, pentru a-i disculpa pe cei care ordonaseră acțiunile violente împotriva manifestanților.
Mă îndoiesc însă că Liviu Dragnea își încorda mușchii în apărarea unor ofițeri de la MAI, ale căror ordine le ascultaseră polițiștii și jandarmii. Dragnea se punea pavăză ca să-i apere pe cei apropiați lui, poate Dăncilă, poate Carmen Dan, poate alții – nu-i treaba mea să-i aflu exact, cu nume și prenume.
Dar este treaba anchetatorilor, a celor de la DIICOT, care au propus sancționarea incendiatorilor de tomberoane sau trimiterea la alte instanțe a comandanților care dăduseră ordine. Nu rețin să se fi ocupat și de cei care au ordonat ce trebuie făcut.
Opinia publică nu mai crede în acari Păun și în țapi ispășitori
Asta așteaptă opinia publică de la ancheta dosarului, dacă va fi redeschis. Nu acari Păun, nu țapi ispășitori. Opinia publică nu poate fi prostită cu acari Păun sau țapi ispășitori. Nu i se poate închide gura cu niște incendiatori de tomberoan, cu cei care au devastat niște coșuri de gunoi și nici cu șefuleții care au ordonat așa ceva.
Opinia publică știe că ordinele au venit „de sus”, chiar de foarte sus, și așteaptă din partea justiției să-i arate nu numai pe cei care au dat ordine, ci și pe cei care le-au inițiat. Nu de alta, dar nimeni nu este mai presus de lege - nu-i așa?
A sosit momentul ca DIICOT sau Parchetul Militar să facă investigații ab ovo, să găseasă rădăcina răului și s-o scoată la iveală, indiferent de rangul celor implicați, de puterea lor sau de teama de a nu-i supăra.
Redeschiderea dosarului ar fi binevenită, dar numai dacă vor intra în obiectiv cei de la care au pornit toate ordinele, nu dacă vor plăti oalele sparte tot cei care le-au transmis mai departe din simț practic și numai ca să nu-și dea singuri foc la valiză, nu de altceva.
10 August, fotografie de familie cu cei 100.000 care au salvat democrația
Cine a pus bomba 10 August și de ce. Testul procurorului general