10 August, fotografie de familie cu cei 100.000 care au salvat democrația

10 August, fotografie de familie cu cei 100.000 care au salvat democrația

Noi, oamenii, avem această capacitate de a uita fața răului. Cumva, emoția, furia, teama din 10 august 2018 s-au estompat.

Manifestația a început să semene cu o poză veche dintr-un album de familie sau cu una pe care Facebook ți-o afișează dimineața pe pagină. Aha, aici eram acum doi ani. Ia, uite, am mai îmbătrânit!

Foarte mulți dintre noi n-au uitat ce s-a întâmplat atunci și încă speră că adevărul va ieși la lumină.

Între timp, pe seama protestului din 10 august s-au construit cariere politice, s-au câștigat alegeri, s-au format guverne. Viața a mers înainte, doar adevărul a rămas ascuns în vrafurile de dosare plimbate între două parchete în care procurori ce pot transforma albul în negru precum un scamator invitat la o petrecere de copii au încercat să-l îngroape.

Scoaterea Dosarului 10 August din ghearele DIICOT. Giorgiana Hosu a refuzat să infirme clasarea, procurorul general n-a fost de acord

N-au știut că 10 August înseamnă mai mult decât o imagine care unora dintre noi le arată că a trecut timpul și au încărunțit.

Din ce-am simțit atunci, din felul cum s-au rostogolit lucrurile, din ce-am aflat din discuțiile și interviurile cu zeci de oameni implicați în acele evenimente am realizat că 10 August e mult mai mult. 

E un punct de cotitură al sistemului democratic din România.

Atunci a avut loc o confruntare de proporții biblice dacă pot să mă exprim așa. În acea manifestare au fost implicați oameni politici, agenți ai serviciilor secrete, jandarmi, polițiști, lideri de sindicat, militari, procurori, judecători, agenți provocatori, interlopi, huligani, fiecare cu rolul lui, misiunea lui, aflat în slujba unei tabere sau alta.

Citeşte opinia zilei pe SpotMedia.ro: Poliția Capitalei pusă în genunchi în fața interlopilor de șeful Bogdan Berechet

Cei care aveau o anumită agendă au ținut prea puțin seama de cei 100.000 de mii de oameni care veniseră acolo nu pentru că-i chemase cineva, că-i plătise sau că acela era jobul lor, veniseră pentru că au simțit că România e în pericol, veniseră ca oameni liberi să apere un sistem democratic aflat sub asediu.

Astăzi, Dragnea e un mecanic auto într-un atelier prăfuit al închisorii Rahova. 

E un fost politician care trăiește din amintiri, din gloria de altă dată, măcinat de frustrare și ură. 

Deși încă-și imaginează că a rămas un mare conducător de oști, e un general învins, fără armată, care visează să se răzbune. Dar n-a aflat că lumea lui a dispărut. 

Iohannis, despre numirea lui Hosu la șefia DIICOT: Dacă aş putea să dau timpul înapoi, mi-aş fi dorit să nu existe acea guvernare pesedistă care a permis gazarea de la 10 august

Dragnea n-a fost întotdeauna așa. În urmă cu doi ani, era un lider politic care controla Parlamentul și Guvernul României și care mizase tot pe cartea înlăturării unui președinte ales pentru a deține puterea absolută.

Cei 100.000 de oameni care veniseră în Piața Victoriei nu fuseseră infiltrați să provoace violență, nu erau membri de galerie sau interlopi plătiți, erau cei care și-au dat seama că PSD voia cu orice preț să acapareze întreaga putere.

Modelele lui Dragnea erau Viktor Orban din Ungaria și Jaroslaw Kaczyński, liderul Partidului Lege și Justiție din Polonia. În realitate, oi negre ale democrației europene.

În acești doi ani am uitat cât de aproape am fost de intrarea pe calea autoritarismului, iar modelul propus de PSD, cel al politicianului intangibil, suprem, să devină o regulă.

În regimul Dragnea am avut pentru prima dată situația în care un partid își dă jos propriul guvern prin moțiune de cenzură, am avut pentru prima dată un premier care se plânge la Uniunea Europeană că s-a încercat schimbarea ordinii constituționale într-o scrisoare oficială fără a produce nici cea mai mică dovadă și am avut folosirea abuzivă a prerogativelor statului român împotriva propriilor cetățeni pentru a le bloca numirea într-o poziție oficială internațională, e vorba de încercarea disperată a Guvernului PSD de a bloca nominalizarea Laurei Codruța Kovesi în poziția de procuror european.

Acestea sunt doar trei exemple care ilustrează iraționalitatea viziunii politice a lui Liviu Dragnea.

Dosarul 10 august. Ordonanța DIICOT, o apologie a agresorului. Raționamentul prin care victima a fost transformată în călău

Astăzi, de multe ori, uităm că manifestația din 10 August a fost punctul culminant al unei serii de proteste începute în noaptea de 31 ianuarie 2017, atunci când Guvernul Grindeanu a adoptat Ordonanța 13 care modifica legislația penală, desființând infracțiunea de abuz în serviciu. 

De atunci a început o perioadă de un an și opt luni de proteste în toată țara la adresa regimului PSD. S-a format o opoziție în stradă, pentru că cea din Parlament, deși dinamică și zgomotoasă, nu avea nicio pârghie pentru a stopa tăvălugul PSD.

Ordonanța DIICOT prin care a fost clasat Dosarul 10 August pare a fi o continuare a planului lui Dragnea, în fapt, o cale de scăpare gândită înainte pentru a-i salva pe cei implicați.

Rareori am citit un document oficial mai denaturat, prin care să se încerce transformarea victimelor în călăi. Acest document, în opinia mea, ar trebui studiat la toate facultățile de Drept pentru a fi arătată ce monstruozitate poate ieși, atunci când nu sunt respectate principiile fundamentale ale realizării cercetării penale - obiectivitatea și legalitatea.

Au trecut doi ani, iar virușii implantați de regimul PSD în societatea românească nu au fost îndepărtați. 

Vaccinul reprezentat de alegerile europarlamentare și cele prezidențiale a luat din forța epidemiei, dar ea n-a fost eliminată. Oricând, un nou Dragnea poate fi produs de sistemul politic din România. În realitate, și acum partidele sunt în căutarea unuia, și-l doresc, deși n-ar spune-o niciodată. 

Cine a pus bomba 10 August și de ce. Testul procurorului general

Cei 100.000 care au fost în acea zi în Piața Victoriei, mânați de gândul de a proteja România de totalitarism și toți cei care gândesc la fel sunt singurii care pot opri apariția unui nou lider populist, obsedat de putere.

Societatea civilă e marea noastră speranță. Astăzi, avem organizații care au construit spitale, care au scris legi, care ajută Guvernul în lupta împotriva epidemiei, care au cumpărat elicoptere, strâng bani să cumpere avioane, care apără independența magistraților, care monitorizează actele de corupție ale politicienilor și multe altele.

Toată această rețea de voluntari, de oameni implicați și responsabili, susținută din micile noastre donații, din visele noastre, din asocierea cu organizațiile din Europa, e cel mai bun mod de protejare a democrației din țara noastră.

Personal, cred că, dacă nu era societatea civilă și forța celor 100.000 de oameni care au fost acolo, politicienii ar fi căzut demult la pace. Dosarul 10 August ar fi fost îngropat exact așa cum s-a și încercat.

Dar el trebuie să ajungă în instanță cu orice preț.

Mă aștept ca, la final, niciun om politic nu va fi condamnat, dar sper ca toți cei care s-au făcut preș în fața lui Dragnea și a lui Carmen Dan și au executat orbește ordinele lor nesăbuite să simtă asprimea legii pentru ca pe viitor alții care s-ar gândi să facă la fel să știe ce-i așteaptă.