Am plecat în vacanța din acest an cu supărare generată de ultima ieșire „la rampă” a arhiepiscopului Teodosie, vedeta ortodoxiei române, urmărit penal de DNA, posesor de „dojană sinodală scrisă” primită de la Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române pentru acuzaţiile care i-au fost aduse – „răzvrătire, indisciplină şi presiune publică”, și cu convingerea că societatea civilă nu reacționează adecvat în fața unui anumit tip de extremism religios, respectiv la misoginismul extrem susținut, în principal, pe argumente religioase.
Iar la întoarcerea acasă prima linie a știrilor și comentariilor televiziunilor noastre era ocupată de anunțul ministrului de Interne britanic, Yvette Cooper, privind strategia guvernului britanic de a trata misoginismul extremist ca orice altă formă de extremism, cu acțiuni specifice, și de includerea fraților Andrew și Tristan Tate printre influencerii ce promovează, într-o formă extremă și, deci, periculoasă, superioritatea masculină față de femei.
Într-un astfel de context, legătura dintre cele două puncte se crease.
Este bine să precizez că cercetări recente indică țara noastră ca misogină, cu un imens decalaj față de țările vestice din această perspectivă, dar cu potențial de schimbare prin educație și reglarea politicilor publice.
Misoginismul, doctrina supremației bărbaților și discursurile anti-femei generează discriminări pe bază de gen, cu consecințe dezastruoase asupra femeilor și, implicit, asupra familiilor și tinerelor generații, iar pe plan general are potențial semnificativ de blocare a progresului social și individual și de radicalizare a bărbaților, chiar către acțiuni violente.
În acest din urmă caz, studiile atestă utilizarea genului, a masculinității împotriva feminității ca motor al radicalizării bărbaților, în special în grupuri extremiste etno-religioase, cum sunt grupările jihadiste salafiste de extremă dreaptă și mișcările legate de Hindutva.
Prin raportare la abordările echilibrate, raționale, educate și adecvate etapei socio-istorice actuale, doctrina supremației bărbaților, fundament al misoginismului, este, prin ea însăși, opțiune de extremă, ce trebuie sancționată și combătută ferm, indiferent de persoanele care o promovează și de instituțiile reprezentate.
Fără a fi un fenomen nou, știm și simțim că, în zilele noastre, extremismul este mult mai infiltrat în societate, în gândirea și comportamentele oamenilor față de acum 100 de ani, spre exemplu, și aceasta pentru că purtătorii acestui virus, indiferent de clasa socială/profesională de proveniență, au voci infinit mai puternice, cu ecou amplificat de mijloacele de comunicare moderne; practic, într-o secundă poți fi auzit de milioane sau miliarde de persoane, în mintea și în viața cărora ai acces prin social media.
În această nouă realitate, postările misogine ale fraților Tate au ZECI DE MILIARDE de vizualizări în social media, în aplicațiile de socializare TikTok și Instagram.
Puterea pe care influencerii de tipul lui Andrew și Tristan Tate o exercită asupra tinerilor bărbați, fanii lor, este, așadar, enormă, radicalizarea online, prin promovarea misoginismului extremist, fiind la fel de periculoasă ca cea a teroriștilor.
Desigur că România nu este ferită de acest fenomen, relevantă și îngrijorătoare fiind reacția foarte pozitivă a tinerilor români față de Andrew Tate, judecat pentru viol și trafic de persoane, când acesta a fost chemat de rapperul american French Montana pe scena festivalului „Beach, Please!” de la Costinești.
Cel mai vocal dintre frații Tate – Andrew Tate << s-a descris ca fiind „absolut sexist” și „absolut misogin”, și a declarat că femeile trebuie să stea acasă, nu pot deține funcții de conducere, sunt proprietatea unui bărbat>>, femeile sunt vinovate când sunt violate, femeile sunt sclave ș.a. În esență, cei doi frați promovează supremația bărbaților și inferioritatea femeilor.
Pe un alt plan, un important cleric român: ÎPS Teodosie susține și el, inclusiv în public, teza femeii ca ființă de categoria a II-a, inferioară, și superioritatea bărbaților, prin apel deformat la argumente religioase, invocând că:
„Nu este discriminare, este vorba de statutul bărbatului şi al femeii. Sigur că nicio femeie nu poate fi preot şi atunci e discriminare? De ce? Pentru că aceasta este condiţia ei. Ea nu poate fi perpetuu într-o rugăciune, pentru că are condiţia slăbiciunilor sale. Cum să fie discriminare? Aceasta este femeia. Ea a început păcatul. Dacă nu păcătuia, nu ar fi născut în dureri”, că femeia nu ar avea drepturi egale cu ale bărbatului, și dacă ar dori să divorțeze, inclusiv de un soț violent sau adulter, ar săvârși un păcat cu efect perpetuu: <<întrebat dacă este un păcat pentru un necăsătorit să se căsătorească cu o femeie care este divorţată, el a răspuns: „Dacă este divorţată, tot preotul trebuie să lămurească. A vrut ea să divorţeze? Dacă a vrut ea să divorţeze, cel necăsătorit, dacă se căsătoreşte cu ea, săvârşeşte adulter, cum spune Mântuitorul”>>, o femeie căsătorită nu trebuie să umble cu capul descoperit, „violul nu ar fi chiar dezagreabil femeilor” ș.a.
Interesant este că Andrew și Tristan Tate, la fel ca arhiepiscopul Teodosie, invocă frecvent credința și ajutorul lui Dumnezeu, și cred, toți, că „bărbații și femeile sunt creați diferit de Dumnezeu”, că femeile sunt ființe inferioare, ce trebuie să fie supuse bărbatului.
Fără a intra în dialectică religioasă, creștinismul nu înseamnă desconsiderarea femeii și a rolului acesteia și nici excluderea statutului ei egal cu cel al bărbaților. Însă tăcerea Bisericii Ortodoxe Române, lipsa reacției la declarațiile sus-menționate ale ÎPS Teodosie tind să le valideze, ceea ce ar plasa Biserica într-o poziție contrară valorilor și principiilor democrațiilor liberale.
Desigur, ne putem întreba care este granița dintre misoginismul „obișnuit” și cel extremist, și un răspuns îl putem avea prin raportare la misoginismul promovat de frații Tate, calificat ca extremist atât de către organizații specializate în lupta împotriva violenței domestice, cât și de către reprezentanții autorităților britanice.
Așadar, și în privința arhiepiscopului Teodosie putem aprecia, justificat, că opiniile, sfaturile și declarațiile lui publice privitoare la femei, asemănătoare celor ale fraților Tate, denunțate public ca „fanatism misogin”, intră în sfera misoginismului extremist. Utilizând raționamentul logic, cu aceleași premise, concluzia trebuie să fie similară.
Principiul „unitate în diversitate” este, fără niciun dubiu, o valoare a democrațiilor liberale, și exprimă tot ce poate fi mai liberal în gândire și în acțiune: oamenii sunt diferiți, la fel națiunile, dar valorile și principiile democrației îi unește în sensul cel profund al acestei unități. Nu este întâmplator că el este motto-ul Uniunii Europene, iar francezii l-au folosit ca esență tare și declarată a spectacolului flamboiant dedicat deschiderii Jocurilor Olimpice de la Paris din acest an.
Ce facem însă, când, în cazuri concrete, unitatea este în credințe și acțiuni distructive, cum este cazul misoginismului extremist?
Evident, trebuie să reacționăm de fiecare dată, și să solicităm reacții ferme de izolare a promotorilor săi atât de către stat, cât și de către instituțiile pe care le reprezintă, până la adoptarea și implementarea unor politici publice de combatere eficientă a acestei forme de extremism.
Citește integral textul „Unitate în diversitate”: frații Tate și ÎPS Teodosie (?) scris de Luminiţa Tuleașcă pe Centrul Politic.