Pe de o parte, ideea propusă de doamna Gabriela Firea de a înființa, în cadrul Ministerului Familiei, o direcție care să susțină interesele copiilor cu părinții plecați din țară nu poate fi decât lăudabilă.
Pe de altă parte, însă, scopul respectivei direcții pare mai mult un plus de imagine pentru inițiatoare decât un plus de ajutor pentru respectivii copii. Dacă-i așa, partea lăudabilă se pierde în ceață și rămâne infatuarea și orgoliul, ceva ce nu pare să-i lipsească doamnei ministru.
Poate nu m-aș obosi să-mi aplec atenția la inițiativa senatoarei Firea, dacă n-aș avea convingerea că este susținută (cu aplauze!) de domnul Ciolacu și (poate fără aplauze) de premierul Ciucă.
Dar mie intuiția îmi spune că doamna ministru a Familiei își face o direcție numai ca să se poată lăuda că ea a făcut-o și nu vreun altul. Nicio vorbă despre cum va funcționa respectiva direcție, cu ce fonduri și de unde, cu ce specialiști și tot de unde, cu ce logistică, în ce spații, cu ce mijloace – ceva care să dea credibilitate proiectelor sale.
În mod ciudat, nu spune nimic despre bani. Fără bani, degeaba ai intenții bune. N-am auzit Guvernul că s-ar pregăti să „taie” de undeva, ca s-o finanțeze pe doamna Firea. Ex nihilo, nihil – spuneau înaintașii noștri, cu proverbiala lor înțelepciune.
Iar dacă doamna Firea anunță obiective fără să aibă suport financiar, apoi asta seamănă exact cu programul de guvernare al tripletei Dragnea-Vâlcov-Olguța, din care, cum știți, praful s-a ales.
Pe scurt, doamna ministru și-a anunțat bunele intenții înainte de a informa opinia publică concret despre ce va face, cum va acționa, cu ce fonduri și chiar înainte de a-i fi găsit o denumire adecvată respectivei direcții. De ce atâta zor?
Atâta zor, întrucât doamna senator își închipuie că este destul să vrei, ca să poți, și este destul să te lauzi, ca să te creadă lumea. Cu asemenea convingeri, s-a apucat să declare:
„… am înființat, în premieră în România, o direcție în Ministerul Familiei, Tineretului şi Egalității de Șanse care să se ocupe de susținerea copiilor care provin din familii plecate la muncă în străinătate.
În primul rând, trebuie să știm de ei și vom sprijini primăriile și consiliile județene să-i numărăm chiar pe toți. Avem nevoie și de ajutorul instituțiilor care sunt în legătură directă cu românii de peste granițe”.
Hai, că-i ca în Moș Teacă: înființăm o direcție, care să sprijine primăriile la număratul respectivilor copii, ca și cum nesprijinite, acestea n-ar ști aritmetică.
Să-mi fie iertat, dar nu înțeleg de ce trebuie sprijinite primăriile, ca să numere niște copii, și n-ar fi suficient un simplu telefon de la vreun consilier, sau chiar de la vreo secretară. Că, dacă s-a înființat ministerul, n-am nicio îndoială că s-au înființat și secretare, consilieri, mașini, șoferi, tot ce tebuie!
Și zice doamna Firea, mai departe, tot în susținerea „ideii” domniei sale:
„Am avut o întâlnire de lucru cu Gheorghe Cârciu, secretar de stat în Departamentul pentru Românii de Pretutindeni. De 30 de ani are contact cu românii din diaspora și gândim împreună politici publice pentru a le face mai ușoară despărțirea de casă și țara natală”.
Auzi colo, pentru asta avem Parlament, Senat, senatori, Guvern, miniștri, ca aceștia să facă mai ușoară despărțirea românilor de casă și de țara natală, nu ca să-i atragă acasă pe părinți, cu locuri de muncă berechet, toate plătite aproape „ca-n afară”.
Mă întreb cum de nu roșește doamna Firea, gândind la o asemenea năzbâtie? Pentru că, să vezi, domnia sa nu este un simplu funcționar în minister. Aș zice chiar că e mai mult decât ministrul însuși. Este prim-vicepreședintele PSD, partid aflat astăzi la guvernare. Și nu numai azi, a tot guvernat acest PSD (alias FSN, PDSR, PSDR) în majoritatea ultimilor treizeci de ani, de când românii tot pleacă, pleacă și nu se mai întorc.
Știu ce va zice doamna Firea, că așa ceva este imposibil, că nimeni nu-i poate opri pe cei care pleacă, nici vreun ministru, nici un senator și, firește, nici prim-vicepreședintele PSD.
Apoi, stimată doamnă Firea, dacă nimeni din cei aleși și nimeni dintre cei numiți nu poate rezolva cauza celor care pleacă nu înseamnă că soluția este să plece în continuare. Soluția este să-i interesăm să rămână acasă.
Cine nu poate, acela nu este omul potrivit la locul potrivit. Căci omul potrivit este cel de care are nevoie țara, națiunea, poporul român. El trebuie să știe cum să oprească tragedia depopulării prin exod. Dacă nu știe înseamnă că nu e omul potrivit, stimați guvernanți și parlamentari.
Ne trebuie personalități capabile să pună stop exodului, chiar să-i atragă înapoi acasă pe cei plecați, nu personalități pregătite să le facă mai ușoară „despărțirea de casă și țara natală” – în cazul celor plecați.
Doamna Firea știe prea bine cine sunt cei care ne-au tot guvernat, au sărăcit țara, îmbogățindu-se pe ei, în loc să înalțe spitale, să racordeze școlile la apă și canalizare, să stimuleze industria, să impulsioneze exportul sau să promoveze turismul, pentru ca țara să fie înfloritoare, iar românii să nu mai caute de lucru la alții.
Știe doamna Firea că, de exemplu, mulți români își petrec vacanța în Bulgaria, pentru că acolo serviciile sunt mai bune, iar prețurile mult-mult mai mici decât la noi?
Noi și bulgarii am plecat de la același nivel în 1990, dar, între timp, guvernanții de peste Dunăre au încurajat investițiile la malul mării, au sprijinit interesele HORECA de acolo, au dezvoltat învățământul pentru zona de turism și au încurajat angajarea de specialiști din Spania, Grecia, Italia, Turcia pentru școlarizarea calificată a propriului personal în Bulgaria.
Mi-a explicat recent un student de ce pleacă el la schi, tot în Bulgaria: în locația respectivă, pârtiile sunt de trei ori mai multe decât la noi, sunt de două ori mai lungi, așteptarea la telescaun este zero (noi stăm și o oră la coadă), iar prețul unui abonament pentru o zi întreagă este aproape jumătate cât la Poiana Brașov sau chiar la Predeal.
Refuz să cred că vecinii noștri bulgari sunt mai deștepți decât noi și că, de aceea, reușesc mai bine în domeniu.
Mai curând aș spune că Parlamentul de la Sofia, Guvernul și chiar primăriile de acolo au dovedit mai multă eficiență în a promova legi și reglementări care să încurajeze afacerile în turism și să asigure infrastructura necesară.
Ce poate fi mai criminal pentru țara noastră decât faptul că o bijuterie arhitecturală precum Cazinoul din Constanța a stat părăsit și expus degradării peste trei decenii, „din lipsă de fonduri”, dar și de interes?
Între timp fostul primar al orașului, Radu Mazăre, își ispășește după gratii condamnarea pentru abuzuri care au privat Primăria de milioane euro.
M-am oprit la zona turismului, însă oriunde te-ai duce disprețul guvernanților – dar și al aleșilor – pare aproape general. Infrastructura – ioc. Investiții – aproape zero. Încurajarea micului producător – tot un fel de zero. Susținerea exporturilor – să nu mai vorbim. Cu asta ne-am ales după trei decenii de guvernare, prioritară PSD.
N-aș vrea să pară că minimalizez problema copiilor rămași în țară după plecarea părinților la muncă. Doamne ferește! Problema este importantă, dar în ce mă privește am îndoieli că tocmai doamna Firea este persoana cu chemare pentru așa ceva.
Este foarte importantă problema miilor de copii despărțiți de părinții plecați la muncă. Dar ar însemna să alunecăm în derizoriu dacă încercăm să tratăm cancerul cu o simplă frecție. Tratamentul se cere radical.
În opinia mea, trebuie să fim fericiți că vom primi aproape 30 miliarde euro, în cadrul programului PNRR. Acesta este un început în tratamentul cancerului de care suferă România. Din motive populiste, PSD încearcă să oprească derularea planului, ca să introducă acolo propriile propuneri, cum spuneam, populiste.
Merită să ne jucăm cu viitorul țării, dintr-o simplă ambiție, domnule Marcel Ciolacu? Merită, doamnă Gabriela Firea? Merită, domnule Budăi? Cum vor fi oare mai fericiți copiii: dacă li se face mai ușoară despărțirea de părinți (n-am înțeles cum) sau dacă aducem țara la standarde europene și ne apropiem de ziua când niciun părinte nu-și va mai abandona copilul, plecând în lume?