Privirea stinsă a lui Florin Cîțu din conferința de presă de luni spune mai totul despre viitorul politic pe care și l-a înțeles. Cu mult mai mult decât șarjele false din declarații.
Dacă până la incendiul de la Constanța, doar de dragul analizei îi mai putea fi acordată o șansă, de vineri, mai precis de când președintele a spus că statul a eșuat, până și această șansă teoretică s-a dus.
În societate tensiunea e imensă, anticipată de politologul Remus Ștefureac în interviul recent acordat SpotMedia. Incendiul de la spitalul din Constanta și măsurile aberante antipandemice – prin care România reinventează certificatul verde, eliminând ceea ce până și medical e aberant de eliminat, adică testarea, au fost un trigger.
Sâmbătă nu au ieșit în stradă doar antivacciniștii. Acolo a fost un mix de furii, de emoții negative, de exasperare, captate de AUR, cu agenda proprie. Dar dacă numărăm câți au ieșit în stradă la precedentele proteste antivacciniste ale AUR și câți au ieșit sâmbătă, e clar că de această dată a fost și altceva.
Manifestarea a fost așadar în bună măsură împotriva statului eșuat și nu mă îndoiesc că ar fi ieșit cu mult mai mulți, dacă organizatorul nu ar fi fost un partid extremist.
Cineva trebuie să preia decontul eșecului și cred că dl Cîțu a fost desemnat. Poate ultima desemnare politică a domniei sale. Dacă președintele ia mâna de pe el, nu va mai conta nici în PNL.
Eu cred că dl Cîțu a avut șansa lui. Da, a fost instrumentul eliminării lui Ludovic Orban, pus în acțiune încă din decembrie. Dar nu cred că cineva și-a pus în cap anume să-l sacrifice după aceea.
S-a sacrificat singur. Total lipsit de talent politic, smucit și fără repere clare, dl Cîțu s-a făcut țăndări cu o viteză record.
Ar fi putut să folosească susținerea președintelui ca pe o trambulină politică, însă a sărit direct în cap, pentru că habar nu avea să sară. Și cine l-a suit pe trambulină ar fi trebuit să știe asta.
Îmi spunea un liberal total neimplicat în lupta politică din ultimele luni că dl Cîțu a avut o șansă de revitalizare politică imediat după congres.
Cum? Ieșind în fata poporului și spunând că nu vrea să fie cel care ține țara în loc, că respectă, chiar dacă poate nu înțelege, adversitatea USR, că e nevoie de stabilitate în România, deci demisionează pentru a lăsa locul unui premier acceptat de toată coaliția, pe care să îl susțină ca președinte PNL cum nu a fost el susținut de Ludovic Orban.
În schimb, dl Cîțu s-a agățat cu dinții și cu ghearele, crezând că președintele se va lupta pentru el. Dacă era doar puțin mai perspicace, ar fi știut că dl Iohannis nu se luptă decât pentru sine. Și din lupta pentru sine face parte acum evacuarea balastului numit Cîțu.
Se întreabă multă lume dacă președintele se va crampona de Florin Cîțu. Eu întreb de ce ar face-o. Cota imensă de nepopularitate a premierului a început deja să-l contamineze serios și, în mod cert, situația îl întrebuințează mai mult decât în mod normal.
Ar trebui să se întrebuințeze și mai mult ca să îi facă dlui Cîțu ceea ce acesta nu e în stare, adică majoritate. Arma anticipatelor nu o mai are, pentru că PNL ar fi cel mai dezavantajat. Deja se fac presiuni pentru suspendare. Poporul e nervos și cine știe dacă nu s-o găsi alt purtător de geacă roșie să-l impulsioneze.
Și, deloc neimportant, F. Cîțu este principalul argument pentru care L. Orban are încă forță politică, iar riscul ruperii PNL e pe măsură. Ca să scape de Orban, trebuie să scape de Cîțu. E simplu.
Chiar declarația de la congres a lui Klaus Iohannis a fost supraevaluată în privința lui Florin Cîțu. Până la urmă, președintele nu a spus decât că guvernarea e bună și nu sunt motive să fie întreruptă. Ar fi putut să spună altceva despre guvernare? În schimb, despre un parteneriat președinte–premier pentru viitor putea spune mai multe.
Da, unele greșeli ale dlui Cîțu au fost provocate de capete umflate și disperate de putere din jurul domniei sale. Camarila a pierdut și guvernarea Orban.
Dl Cîțu are prieteni cu pretenții importante, ministeriale cum se vede. Are datorii serioase pentru votul de la congres. Tentativa de mituire a unui parlamentar AUR e extrem de gravă, dacă, desigur se confirmă, însă până acum nimeni nu a acuzat că înregistrarea ar fi un fals. Ea denotă un modus operandi, raportarea la banul și funcția publică.
Dar un minim bun simț îi putea spune dlui Cîțu că s-a sfârșit. Nu doar matematic.
Am să citez dintr-un personaj detestat la vremea sa, dar care a știut să iasă decent din scenă: „Am obligația să constat supărarea legitimă care există în cadrul societății. Oamenii simt nevoie de mai mult și ar fi o greșeală din partea mea să ignor acest lucru. Nu vreau și nici nu cred că este corect să las această responsabilitate nici pe seama celor care au fost în teren, nici pe seama primarilor, secretarilor de stat, miniștrilor.
Sunt gata să fac eu acest gest pe care o parte din societate îl așteaptă și începînd de astăzi îmi depun mandatul de prim-ministru. Fac acest lucru pentru că în anii de politician am rezistat la orice bătălie cu adversarii politici, însă nu mă bat cu oamenii”.
Ceea ce Victor Ponta a făcut Florin Cîțu nu a fost în stare să facă, deși mesajul societății a fost extrem de clar. Este motivul pentru care eu nu văd să mai aibă un viitor politic.
Se poate întâmpla ceva la moțiunea de azi care să-l salveze? Faptul că eu nu văd ce nu înseamnă că nu se poate. Da, probabil că s-ar putea. Se poate crampona în continuare uzând de prerogativele de președinte PNL? Cu siguranță.
Dar oricâte amânări ar obține prin cine știe ce mijloace, Florin Cîțu este un cadavru politic care mai trebuie doar îngropat.