După o relație cu năbădăi cu fostul președinte Donald Trump, Uniunea Europeană are așteptări mai bune de la Joe Biden, care și-a început turneul european.
Dacă acesta din urmă se uită cu îngrijorare înspre China, UE este la fel de, dacă nu mai îngrijorată de Vladimir Putin, care îl ține în detenție severă pe Alexei Navalnîi și încă sub aripa protectoare pe dictatorul Lukașenko.
America mai întâi a fost sloganul sub care Donald Trump a așezat relația cu Uniunea Europeană și în numele căruia a criticat constant cooperarea transatlantică, NATO și decizii ale liderilor europeni. O relație deloc confortabilă pentru Bruxelles.
De ce merge Biden și la Londra, și la Bruxelles
Dacă existau la început temeri că Joe Biden va pune în secundar relația cu Marea Britanie, el nefiind unul dintre cei cărora Brexit-ul le suna bine, așa cum scriau Erik Brattberg și Ben Judah în Foreign Policy, în noiembrie 2020, iată că președintele american le temperează acum, alegând ca în turneul european să meargă atât la Londra, cât și la Bruxelles.
E un semnal de poziționare important, care arată că administrația americană așază pe picior de egalitate raporturile cu Marea Britanie și cu Uniunea Europeană.
Mai mult, consideră cei doi, Joe Biden ar putea ajuta UE să își vindece rănile post-Brexit.
Marea Britanie va avea nevoie să își demonstreze utilitatea pentru Washington, prin sprijnul unor obiective importante pentru SUA în ceea ce privește Rusia, China și Orientul Mijlociu, dar și în ceea ce privește chestiuni globale, ca sănătatea publică și schimbările climatice.
Mai mult, opinează cei doi experți în relații transatlantice, Marea Britanie și-ar putea folosi relațiile relativ bune cu Turcia, pentru a angaja diplomatic Ankara în chestiunea securității din Mediterana de Est
De vineri, 11 iunie, Biden va participa la summit-ul G7, unde pe agendă este acordul pentru stabilirea unui impozit global minim pe profit pentru marile corporații.
Uniunea Europeană ar vrea să fie, din când în când, și ea șofer, nu doar Washingtonul
După Londra și summit-ul G7, cu cele mai mari economii ale lumii, Joe Biden merge la Bruxelles, la summit-ul NATO, unde va avea și o întâlnire privată cu președintele Turciei, Recep Erdogan.
Discuția e una sensibilă, mai cu seamă din pricina recunoașterii de către Washington, în aprilie, a genocidului armenilor din Primul Război Mondial.
Sigur, pentru Uniunea Europeană cooperarea cu SUA a intrat sub auspicii bune imediat după plecarea lui Donald Trump de la Casa Albă. Dar adevărata întrebare pentru UE, scria Erik Brattberg (director al Programului Europa din cadrul Carnegie Endowment for International Peace din Washington) într-o analiză din toamna trecută, nu este aceea de a repune relațiile transatlantice în matca lor din zilele de dinainte lui Trump, ci mai degrabă aceea de a impune o viziune a viitorului în care Washingtonul nu va fi mereu pe locul șoferului, iar UE va fi capabilă să își asume mai multă responsabilitate.
Un acord asupra Chinei, prioritate pentru Biden
O temă majoră și asupra căreia nu există o perspectivă identică este aceea a Chinei.
Europenii așteaptă de la administrația Biden o abordare mai puțin ideologică, de vreme ce UE se raportează la Beijing prin intermediul unor concepte ca „rival sistemic” și „competitor” , nu ca „adversar/inamic”.
O abordare comună privind China este un obiectiv major pentru SUA, mai ales că și Bruxelles-ul a început să dea semne de nemulțumire în contextul abuzurilor asupra minorității uigure.
Poziționarea față de China a fost anunțată de Washington inclusiv prin ancheta privind originile SARS-Cov2, cu câteva zile înainte de începerea turneului european.
Chestiunea Putin, mai îngrijorătoare pentru UE. SUA ar vrea ca Rusia să facă mai puține valuri
„Spus direct, din perspectiva americană, ei nu vor să cheltuie prea mult timp și eforturi pe Rusia", consideră Mark Galeotti, istoric britanic, întrebat de Spotmedia.ro.
În opinia acestuia, prioritățile administrației Biden sunt altele și așteptările de resetare a relației cu Putin trebuie temperate:
"Nu asta e prioritatea lor politică numărul unu, ci mai degrabă relațiile cu China și efortul de reconstrucție de acasă de după Covid. Asta preocupă administrația, iar ce vor ei este să convingă Rusia să facă cumva mai puține probleme.
Așa că nu vom vedea o mare resetare, ci mai curând mișcări dictate de interesele comune, cum ar fi în direcția limitării arsenalului strategic.
Posibil să vedem cum Biden, care este convins de importanța relațiilor personale în politică, nu va încerca să-l facă pe Putin prietenul său, mai ales după ce l-a numit criminal și a spus, înainte de asta, că nu are suflet, dar măcar va încerca să-l impresioneze pe Putin suficient pentru a-l convinge că va reacționa dacă Rusia continuă să creeze probleme.
Acesta este esența mesajului pe care Biden i-l va da lui Putin: nu ne testa răbdarea, pentru că nici noi nu vrem să ne ocupăm de tine acum, nu ne interesează o schimbare de regim în Rusia. Iar asta este cea mai mare temere acum în Rusia, în cercul lui Putin. Biden va încerca să-l liniștească și să-i ceară să facă un pas în spate, promițându-i că America nu va sta cu ochii ațintiți asupra lui.
Nu sunt sigur că mesajul va avea un succes deplin, nu e ca și cum întâlnirea își stabilește scopuri foarte ambițioase. Personal, nici măcar atât nu cred că se va rezolva”, spune Galeotti.
Problema Navalnîi – „Rușii când se hotărăsc să facă vreo concesie, o fac înainte, nu după o astfel de întâlnire. Dacă le-ar trece prin cap una ca asta, ar face-o înainte ca Biden să-l întâlnească pe Putin, astfel încât să pară că fac un cadou, nu că au fost siliți la ceva anume.
Ar putea eventual să fie ceva simbolic și la un nivel mult mai jos. De genul lui Paul Wheeler, cel încarcerat în Rusia drept spion american, unul ca el ar fi ceva simbolic, din punct de vedere politic, dar total irelevant, la nivel personal. Navalnîi este prea mult”, spune Galeotti.
Întâlnirea dintre Joe Biden şi Vladimir Putin va avea loc în 16 iunie, la Geneva și nici în SUA nu există consens în privința mandatului: în mai, ambasadorul SUA la Moscova a avertizat că președintele american ar putea face concesii Rusiei și repeta astfel erori ale predecesorilor săi.
Citeşte şi:
