Schimbarea de poziție privind garanțiile de securitate pentru Ucraina, Europa și Rusia l-a făcut pe președintele american să pară lipsit de forță. Rămâne neclar dacă America lui Trump ar semna vreodată ceva care să o oblige efectiv la acțiuni.
Reuniunea de luni a liderilor europeni și a președintelui Ucrainei cu Donald Trump la Casa Albă a avut o mare semnificație. Liderii s-au întors acasă încurajați de ideea că au reușit, în sfârșit, să-l convingă pe președintele american să nu abandoneze Europa. Trump s-a angajat să ofere „garanții de securitate” Ucrainei.
Detaliile au rămas vagi – s-a vorbit doar despre o posibilă acoperire aeriană americană, dar angajamentul prezidențial a marcat o schimbare clară față de lunile de retorică izolaționistă privind Ucraina: „este problema Europei” și altele asemenea, punctează Sky News.
Rusia, reacție previzibilă
Totuși, era evident că Rusia nu putea accepta această evoluție. Declarațiile emisarului lui Trump din weekend - conform cărora Putin ar fi fost de acord ca Europa să ofere Ucrainei garanții „asemănătoare Articolului 5” din NATO - au părut derutante.
Ministrul rus de Externe, Serghei Lavrov, a subminat constant ideea pe parcursul săptămânii, afirmând că Moscova nu va accepta niciun plan de pace care să presupună trupe europene sau NATO în Ucraina. „Prezența trupelor străine în Ucraina este complet inacceptabilă pentru Rusia”, a repetat el, evocând aceeași justificare folosită pentru invazia din 2022.
Trump prins între Putin și Europa
De fapt, limbajul diplomatic rusesc a evitat să-l atace direct pe Trump, preferând să ironizeze liderii europeni - un semnal sugestiv. Întâlnirea bilaterală dintre Putin și Zelenski, anunțată de Trump ca fiind „aproape convenită” și programată în două săptămâni, pare acum foarte incertă.
Poate tocmai de aceea Trump a acceptat propunerea lui Putin ca mai întâi să existe o întâlnire bilaterală fără el. Astfel, dacă aceasta eșuează, nu va fi vina președintelui american.
NATO și dilema garanțiilor
Miercuri, șefii apărării din NATO au discutat detaliile garanțiilor de securitate - cele pe care Rusia nu le va accepta niciodată. Surse europene au spus că întâlnirea a fost „un mare succes”.
În replică la Lavrov, una dintre surse a subliniat: „Nu e treaba lui Lavrov să decidă garanțiile de securitate. Nu cel care amenință decide cum este descurajată amenințarea!”.
Argumentul european este că Rusia nu poate dicta din ce țări poate sau nu poate primi Ucraina trupe.
O Americă reticentă să-şi asume obligaţii
Problema rămâne însă clară: orice acord de pace ar necesita o înțelegere între toate părțile asupra aranjamentelor de securitate. Singura alternativă ar fi o amenințare credibilă de forță - ceva de genul: „Vladimir, uită-te ce am făcut Iranului…”. Dar Iranul nu este o putere nucleară.
Mai e un aspect esențial: conceptul de „garanție de securitate” înseamnă o obligație fermă de a apăra Ucraina pe termen lung. Asemenea angajamente ar cere tratate solide, nu doar promisiuni vagi. E greu de crezut că America lui Trump ar semna ceva care să o oblige să acționeze efectiv.
O variantă ar fi un sistem de garanții „în straturi”, consolidat treptat. Însă, din perspectiva Kremlinului, acesta nu ar fi decât o repetare a istoriei și ar oferi un nou pretext pentru a riposta.
G.P.