Donald Trump nu are „nicio carte de jucat” în relația cu Vladimir Putin și nu are niciun motiv să facă vreo înțelegere cu acesta, scrie jurnalista și istoricul Anne Applebaum într-un text de opinie publicat în The Atlantic, în care analizează întâlnirea din Alaska dintre fostul președinte american și liderul de la Kremlin.
Premisele sunt clare. Președintele Donald Trump l-a admonestat pe președintele Volodimir Zelenski în Biroul Oval. A permis Pentagonului, de două ori, să oprească livrările militare preprogramate către Ucraina. A promis că, după ce tranșa actuală de armament se va epuiza, nu va mai exista alta.
A redus sau a amenințat că va reduce fondurile americane care susțineau presa independentă în limba rusă și opoziția.
Administrația sa relaxează, încet și pe tăcute, sancțiunile împotriva Rusiei, punând capăt „sancțiunilor de bază și măsurilor de control al exporturilor care menținuseră și amplificaseră presiunea americană”, potrivit unui raport al minorității din Senat.
„Fiecare lună petrecută de el la Casa Albă fără acțiuni a întărit mâna lui Putin, a slăbit-o pe a noastră și a subminat eforturile Ucrainei de a pune capăt războiului”, au scris senatoarele Jeanne Shaheen și Elizabeth Warren, într-o declarație comună.
Applebaum observă că multe dintre aceste schimbări au trecut aproape neobservate în Statele Unite, dar ele sunt bine cunoscute în Rusia.
Atacurile administrației Trump asupra lui Zelenski, asupra europenilor și asupra Voice of America au fost celebrate la televiziunile ruse.
Desigur, Vladimir Putin știe despre ridicarea treptată a sancțiunilor. Drept urmare, spune Applebaum, liderul de la Kremlin a făcut o socoteală limpede: Trump, „ca să folosim limbajul pe care el însuși l-a aruncat asupra lui Zelenski, nu are nicio carte de jucat”.
Trump afirmă că vrea să pună capăt războiului din Ucraina și, uneori, se declară chiar supărat că Putin nu face același lucru. Dar dacă SUA nu sunt dispuse să folosească instrumente economice, militare sau politice pentru a sprijini Ucraina, dacă Trump nu pune nicio presiune diplomatică pe Putin și nu aplică noi sancțiuni asupra resurselor rusești, atunci dorința sa de a fi perceput drept „făcător de pace” poate fi ignorată fără probleme.
Nu e de mirare că toate termenele de negociere impuse de Trump pentru Rusia au trecut fără efect și că invitația la Anchorage, Alaska, nu a produs niciun rezultat.
Despre întâlnirea de vineri dintre Trump și Putin, în Alaska, nu se poate spune prea mult, notează Anne Applebaum, în afară de a observa „întrepătrunderea dintre tragedie și farsă”.
A fost jenant pentru americani să primească pe teritoriul lor un criminal de război notoriu, dat în urmărire internațională.
A fost umilitor să vezi un președinte american comportându-se „ca un cățel fericit” în fața dictatorului unei țări mult mai sărace și mai puțin importante, tratându-l ca pe un superior.
Este dureros de imaginat, scrie autoarea, cât de prost a înțeles trimisul diplomatic al lui Trump, Steve Witkoff, ultima sa întâlnire cu Putin la Moscova, dacă a crezut că summitul de la Anchorage va fi un succes.
Și mai îngrijorător este că Trump afirmă acum că nu dorește să preseze pentru o încetare a focului, ci pentru negocieri de pace - formulă care, în fapt, îi oferă timp lui Putin să continue să ucidă ucraineni.
Iar relatările rusești despre întâlnire s-au concentrat pe cooperarea economică. „Parteneriatul ruso-american în afaceri și investiții are un potențial uriaș”, a declarat Putin.
Anne Applebaum mai notează că mulți ucraineni, europeni și, firește, americani, au răsuflat ușurați că Trump nu a anunțat ceva mai grav - nu a cerut capitularea Ucrainei, nici cedarea de teritorii. „Dar acesta este un prag extrem de jos”, spune ea.
Pentru a înțelege Anchorage, adaugă autoarea, nu trebuie să-l privim ca pe începutul a ceva nou, ci ca pe culminarea unui proces mai lung: „Pe măsură ce SUA își demontează instrumentele de politică externă, pe măsură ce această administrație concediază oamenii care știu să le folosească, capacitatea noastră de a acționa cu agilitate va dispărea”.
„America nu are cărți de jucat pentru că le-am oferit altora”, conchide Applebaum.
Dacă vrem să le recâștigăm vreodată, trebuie să luptăm pentru ele: „să înarmăm Ucraina, să extindem sancțiunile, să oprim roiurile letale de drone, să distrugem economia rusă și să câștigăm războiul. Abia atunci va fi pace”.