La începutul acestui an, presa din România, dar și din alte țări deplângea moartea unui bebeluș sucevean, după scufundarea în cristelniță și săvârșirea ritualului de botez.
Peste 60.000 de români au semnat atunci o petiție online care cerea Bisericii Ortodoxe Române (BOR) să abandoneze tradiția scufundării bebelușului în apă la ritualul de botez, reducând ceremonialul la atât cât este necesar pentru a evita o asemenea tragedie.
Pe bună dreptate, opinia publică s-a arătat indignată văzând că, la săvârșirea sfintelor taine, BOR nu ia măsuri prealabile și asiguratorii, pentru a evita nu numai înecul pruncului, dar și alte accidente care se pot petrece la contactul cu apa rece sau chiar numai cu cristelnița.
Nu pot crede deloc în asigurările unui înalt prelat constănțean, care susține că atât linguriția împărtășaniei, cât și cristelnița sunt sacre și ferite de orice rău. Cum este ferită de rele, când acolo a decedat copilașul?
Patriarhia Română și-a exprimat atunci adâncul regret pentru cele petrecute, dar și rezerve, prin purtătorul său de cuvânt, așteptând expertiza de specialitate. Și iată că mult așteptata expertiză a apărut miercuri în presă.
Conform acesteia, moartea s-a datorat „insuficienței cardio-respiratorii acute consecutivă sindromului de detresă respiratorie acută instalat pe fondul pneumoniei interstițiale, complicată în evoluție cu bronhopneumonie severă la un nou născut prematur si nevaccinat”.
Ați înțeles bine? Eu, nu. Terminologia mă depășește. Totuși, din respect pentru specialiștii care au redactat-o și pentru instituția care a girat-o, înțeleg că trebuie acceptată ca atare, și mă miră că unii comentatori s-au grăbit să concluzioneze cu privire la nevinovăția preotului.
În opinia mea, nici nu s-ar fi putut pune problema dacă este vinovat preotul sau nu. El a respectat canoanele seculare ale Bisericii, el are o lungă experiență în săvârșirea ritualului de botez, el a procedat așa cum a fost învățat la facultatea pe care fără îndoială a absolvit-o. Și nici n-a incălcat vreo instrucțiune.
Știți de ce n-a încălcat-o? Pentru că instrucțiuni nu există.
Există numai canoane, rânduieli, obiceiuri, datine, tradiții. Niciuna din acestea nu are valoare juridică. Nu poți condamna pe nimeni pentru nerespectarea canoanelor, nu poți amenda pentru încălcarea rânduielilor.
Fără standarde, norme sau regulamente chiar și magistratului îi va fi foarte greu să stabilească vinovatul pentru ceea ce i s-a întâmplat bebelușului în timpul scufundării în cristelniță, cu respectarea orânduirilor și a canoanelor, vechi de peste un mileniu.
Canoanele stabilesc obligațiile, dar nu și răspunderile.
Din punctul meu de vedere, degeaba au așteptat autoritățile bisericești expertiza, căci nu ea va stabili ce-i de făcut pentru ca asemenea situații să nu se mai repete.
Soluția este numai la BOR. Așa cum am mai scris și cu alte ocazii, simplele rânduieli nu sunt suficiente pentru a evita accidentele și pentru a stabili răspunderile.
Astăzi, orice activitate într-un stat civilizat se desfășoară în baza legilor, a standardelor și a normelor tehnice.
Strungarul semnează că a înțeles instrucțiunea tehnologică, semnează și tractoristul, croitoreasa, dulgherul, betonistul, tehnicianul. Managerul, când pune în funcțiune o investiție, ia cunoștință de caietul de sarcini și dă socoteală în fața justiției dacă nu-l respectă.
Preotului cine îi înmânează ceea ce francezul numește „Le savoir faire”, adică „să știi cum să faci? Nimeni. El a fost învățat să respecte canoanele străvechi, aceleași mereu neschimbate, valabile și acum un secol, și acum două, sau chiar două milenii.
Repet, în secolul nostru, nicio activitate nu se desfășoară fără reguli precise. Chiar atunci când înghiți o aspirină, citești prospectul, afli ce recomandări îți face producătorul, iar dacă tot mai ai nelămuriri, întrebi medicul sau farmacistul.
Pentru ritualul botezului, mult mai complicat decât înghițirea aspirinei, nu există prospect, nici vreo instrucțiune, un standard, ceva, care să fie obligatoriu atât pentru preot, cât și pentru părinți sau chiar nași.
Te uimește candoarea cu care același înalt ierarh constănțean le care mă refeream anterior nu se ferește să declare, despre bebelușul decedat:
„…este un copil prematur, de opt luni. M-am interesat la medici. Copiii născuți la opt luni sunt cei mai sensibili. Este într-adevăr un accident. Preotul are experiență…”
Iată un punct slab: copiii născuți prematur sunt foarte sensibili, expuși accidentelor și nimeni nu s-a gândit să-l supună unui examen medical înainte de botez, să afle amănunte despre starea lui de sănătate și poate să evite expunerea la scufundări și diferențe de temperatură.
În opinia mea, așa cum pentru căsătorie serviciul de stare civilă pretinde un certificat medical, ar fi corect ca, în cazul botezului, Biserica să pretindă un aviz cel puțin al medicului de familie. Nu scufunzi în apă un prunc cu organismul sensibil.
Preotul n-ar fi trebuit să săvârșească ritualul botezului în cazul în care avizul medicului de familie ar fi fost negativ.
Și nu autoritatea de stat ar trebui să instituționalizeze această regulă, ci numai cea bisericească. Așa cum Patriarhia s-a arătat atât de receptivă la problemele vaccinării și protejării antiCOVID, și-ar putea aplica atenția și la protejarea bebelușilor, cu prilejul botezului.
Nici nu era necesar să așteptăm expertiza medico-legală privind cazul sucevean, pentru a stabili cum trebuie acționat: este inevitabil ca Autoritatea Patriarhală a BOR să inițieze elaborarea, avizarea și aprobarea de standarde privind nu numai ritualul botezului, ci toate activitățile bisericești care ar putea primejdui sănătatea sau chiar viața credincioșilor.
Căci, domnilor, iertați-mă, dar vinovat pentru cele petrecute cu bebelușul sucevean se face numai cel care n-a întocmit și n-a statuat până acum norme sau standarde pentru ritualurile din biserică.
Mai multe detalii despre tragedia de la Suceava:
Citește și:
Povestea extraordinară a unei vieți începute pe vremea regelui Ferdinand: Victor Pițigoi, 94 de ani