Consultările de azi de la Palatul Cotroceni sunt testul de responsabilitate al președintelui Klaus Iohannis. De domnia sa depinde dacă deblochează criza, pentru că este deja destul de clară posibilitatea refacerii coaliției de guvernare cu alt premier decât Florin Cîțu.
PNL a făcut ceea ce din punct de vedere politic era posibil înainte de aceste consultări: a renunțat la exclusivitatea propunerii pentru funcția de premier. Realist vorbind, liberalii nu puteau face mai mult acum. Era greu de așteptat să vină ei înșiși, încă de la prima rundă de consultări, cu un alt nume de premier, după ce de-abia l-au ales, așa cum l-au ales, președinte PNL pe Florin Cîțu.
Soluția lor de compromis sună cam așa: dacă se poate cu Cîțu majoritate, să fie Cîțu. Dacă nu se poate, să aleagă președintele. În mod evident, dl Cîțu nu are cum să mai facă majoritate.
Au înțeles, în sfârșit, și liberalii că toate asigurările privind susținerea PSD pentru un guvern minoritar Cîțu au fost minciuni interne ale tripletei din spatele premierului, care a sperat până în ultima clipă că va păstra puterea.
La cererea președintelui, ceea ce ar însemna că domnia sa se pregătește să treacă testul, sau pentru a nu risca să se facă țăndări, liberalii au făcut, așadar, un pas spre refacerea coaliției.
La rândul său, dl Cioloș dă semne că USR este gata să refacă guvernarea și, cel puțin în discuția pe care am avut-o vineri seara la B1 TV, nu a exclus disponibilitatea useriștilor de a dovedi, la rândul lor, flexibilitate în negocieri în jurul altui premier.
Ar fi și sinucigaș să nu aibă această disponibilitate. Dincolo de nucleul lor dur și pe alocuri fanatizat, care preferă să vadă țara țăndări numai pentru a se răzbuna pe Klaus Iohannis și liberali, oamenii au obosit, sunt speriați, nu mai au chef de isterii și radicalisme politice.
Deci după schimbarea lui Florin Cîțu orice încordare a useriștilor pe portofolii și nume care să întârzie formarea noului guvern le-ar atârna de picioare ca o piatră de moară. E bine să–ți mulțumești nucleul dur, dar fără a risca să rămâi doar cu el. Deja USR a pierdut foarte multe procente.
Așadar, întrebarea este dacă președintele își va asuma responsabilitatea, mai degrabă iresponsabilitatea aș zice, de a prelungi criza pentru un premier care nu mai are nicio șansă de a face majoritate și care este detestat de imensa majoritate a cetățenilor. Sau va alege un alt premier fidel domniei sale, care să poată forma un nou guvern.
Ceea ce nu va însemna însă finalul crizei politice, cel mult a celei guvernamentale.
Dl Cîțu nu a avut o forță politică de sine stătătoare. A fost propulsat de funcția de premier și de convingerea că dl Iohannis îl va ține acolo cu susținerea PSD, dacă nu altfel. O mare eroare, de altfel. Fără funcția de premier, dl Cîțu e nimeni în PNL.
Și așa partidul era în uriașe tensiuni interne care nu ar trebui să îi bucure nici pe useriști. Există alternativa la coaliția de guvernare din care să lipsească PNL? Nu. Că va fi cu USR, că ar fi cu PSD, matematic liberalii nu pot lipsi. Iar criza lor internă ar contamina inevitabil guvernarea, după cum am văzut deja.
Tabăra Orban nu a depus armele și fostul președinte PNL vorbește deschis despre formarea unui nou partid. O parte din echipa câștigătoare a început să-și caute un nou pol de putere, conștientă că pentru Florin Cîțu nu mai există viitor politic.
Dacă Florin Cîțu ar rămâne cu orice preț alegerea dlui Iohannis, tabăra Orban s-ar rupe de PNL. Dacă Florn Cîțu se prăbușește, tabăra Orban ar reîncepe lupta internă pentru putere.
De aceea, alegerea pe care președintele Iohannis ar trebui să o facă pentru un nou premier trebuie să țină cont și de echilibrul din PNL între echipa câștigătoare și tabăra Orban, dar și între taberele din echipa câștigătoare.
Pe de altă parte, chiar dacă imperativele momentului ar impune refacerea coaliției, aceasta nu va fi una ușoară și oricum va avea șanse mici de supraviețuire pe termen lung. Dar măcar pe termen scurt să țină, ceea ce va depinde în cea mai mare măsură de abilitățile și autoritatea viitorului premier.
Despre portretul robot al viitorului premier ideal am scris deja. Reiau pe scurt:
Un liberal cu credibilitate, cât mai puțin implicat în luptele recente din PNL, un bun negociator cu USR, un om cu certe capacități de lider peste o coaliție extrem de grea și într-o perioadă teribilă din multe puncte de vedere.
Constat că speranțele ca președintele să facă azi o desemnare sunt mici. Ar fi rău să fie așa. Dacă dl Iohannis ințelege gravitatea momentului, nu mai pierde vremea cu tumbe și începe reconstrucția guvernării. Altfel, va rămâne în istorie ca președintele care a făcut țara praf și a aprins incendiul extremismului în România.