Premise:
1.România are PNRR aprobat, ceea ce înseamnă că din decembrie vom putea primi eșalonat 30 de miliarde de euro. 3,6 miliarde ar reprezenta prefinanţare care va sosi în decembrie.
Președintele Iohannis a definit aceste resurse ca o oportunitate extraordinară, o șansă pe care nu o putem rata. Și, probabil, ultima șansă a președintelui Iohannis de a lăsa totuși ceva în urmă.
Ea este însă condiționată de realizarea reformelor asumate în cadrul Planului. O singură ratare într-un jalon blochează întregul PNRR, iar evaluarea se face la 6 luni. Klaus Iohannis a cerut ca reformele din PNRR să fie prioritate absolută.
Asemenea reforme nu pot fi realizate decât de un guvern stabil, având în spate o majoritate solidă și coerentă. Nu de un guvern minoritar care își numără majoritatea la fiecare vot, nici de unul care face slalom printre prevederi și amânări de decizii care să îi câștige timp.
2.După o campanie ucigătoare și un congres teribil, PNL este un butoi de pulbere. Echipa câștigătoare, cu mult prea preocupată să împartă prada până la ultima fărâmă, nu a avut grijă să ofere un tribut și învinșilor, câteva posturi de vicepreședinți (și așa prea mulți ca să mai conteze), care să îi implice.
I-au evacuat cu totul, până la ultimul, antagonizându-i total.
Asta deși, raportat la eforturile pe toate planurile pentru Florin Cîţu, scorul de la alegerea președintelui a fost strâns și arată că mulți delegați au rezistat presiunii proCîţu.
Ludovic Orban a folosit disonanța stridentă între atmosfera de la congres și rezultatul votului, ca trambulina pentru a-și începe campania prezidențială, extrem de apăsat. O perspectivă importantă pe care o proiectează susținătorilor săi ca argument să rămână cu el.
Fără aripa Orban, chiar dacă nu va fi de 50 de oameni, majoritatea va fi imposibilă, chiar dacă USR-PLUS s-ar întoarce.
3.USR PLUS dă toate semnalele că nu îl mai accepta pe Cîţu. Să se răzgândească, indiferent de argument, ar arunca partidul într-un ridicol atât de mare încât l-ar proiecta probabil în zona pragului electoral. Și asta indiferent dacă va câștiga Cioloș sau Barna.
Pe de altă parte, USR PLUS lăsat în Opoziție, pe care știe să o facă mai bine decât guvernarea în anumite domenii, va avea un uriaș spațiu de creștere, mai ales dacă Guvernul va fi ținut în brațe de PSD.
4. Pentru PSD, Florin Cîţu este cel mai bun agent electoral, spunea Vasile Dîncu. Cu condiția să nu fie menținut în funcție pe voturile PSD, caz în care social democrații ar deveni părtași la guvernare, în primul rând, la efectele iernii și ale pandemiei.
Dl Ciolacu este deja suspectat, inclusiv în PSD, că joacă după cum cântă președintele Iohannis. Dacă nu e așa, are ocazia să o dovedească. Dacă e așa, dl Vlase de la SIE ar trebui să știe că un infiltrat deconspirat devine inutil, este mort. Un sacrificiu care oricum nu poate avea efecte decât pe termen scurt.
În aceste condiții consecințele ar fi:
1.Moțiunea de cenzură este inevitabilă. Cu amânarea deciziei privind moțiunea USRPLUS-AUR, CCR îi poate câștiga lui Florin Cîţu ceva timp, dar nu la infinit.
Dacă sesizarea va fi admisă, PSD va fi obligat practic să depună alta. Altfel, vor reveni USR PLUS și AUR cu o nouă moțiune și iar vor pierde primplanul Opoziției.
Chiar și fără moțiune, însă, urmează în mod cert votul de încredere în Parlament.
Cel puțin în cazul moțiunii, premierul astfel demis, în cazul acesta Florin Cîţu, nu mai poate fi următoarea propunere de premier.
2.Reunificarea PNL este un deziderat de care depinde, până la urmă, însăși guvernarea. Aripa Orban nu mai are multe de pierdut după congres.
Menținerea lui Florin Cîţu premier îi ține lui Ludovic Orban subiectul pentru o mare expunere. Dacă dispare Cîţu din prim plan, se estompează și Ludovic Orban.
3.Principalul obstacol pentru recrearea unei majorități clar este Florin Cîţu personal. El ține România în loc.
În aceste condiții soluția pare una singură: un nou premier pentru refacerea PNL și a coaliției, premier care trebuie să întrunească o serie de condiții:
1.Este firesc, în logica politică, să fie din PNL, dar trebuie să fie un “independent” din PNL. Adică independent de ambele tabere, să nu fi avut o poziție în bătălia ultimei perioade, astfel încât niciuna dintre aripi să poată revendica victoria.
2.Să fie apropiat de președintele Iohannis, din două motive:
- în mod real, dl Iohannis este de sâmbăta președintele PNL, cu el trebuie să fie parteneriatul politic al premierului. Dl Cîţu nu prea va mai conta.
-schimbând un apropiat cu un alt apropiat, președintele nu își poate asuma să pară învins de USR PLUS.
3.Să fie acceptat de USR PLUS și UDMR, dar mai ales să fie un bun negociator, fără smuceli și țâfne, pentru că și refăcută, mai ales după criza de acum, coaliția va fi extrem de dificilă.
4.Să nu aibă cine știe ce ambiții politice personale sau ele să nu fie mai importante decât obiectivele posibil impopulare pe care le presupune reformarea României.
Daca îl va găsi, președintele Iohannis mai are o șansă să termine mandatul în picioare. Dacă va insista disperat cu Florin Cîţu, va sacrifica în primul rând șansele României despre care vorbea alături de şefa CE.