De fiecare dată când se produc în spitale evenimente tragice, mai ales incendii, liderii din zonă se arată cam speriați, șeful ISU vine la fața locului ca să ia măsuri, ministrul de resort declară că a demarat ancheta, iar premierul transmite condoleanțe familiilor îndurerate și face o declarație către eventualii vinovați, ceva de genul „eu v-am spus, dar voi n-ați făcut”.
Exact așa s-au derulat faptele și în cazul recentului incendiu de la spitalul din Ploiești, unde două persoane și-au pierdut viața, iar alte 18 au fost evacuate și, după caz, tratate medical.
Premierul a transmis cuvenitele condoleanțe, adăugând și obișnuita declarație: „Am cerut de fiecare dată ca spitalele să fie pregătite pentru valul 4, să existe avizele necesare, instalaţiile de oxigen să fie controlate”.
Pentru ce altceva atrage atenția domnul Cîțu că a cerut, decât ca să sugereze că ceea ce ceruse domnia sa nu s-a făcut? Și, firește, dacă s-ar fi făcut cele cerute, nu s-ar fi întâmplat cele întâmplate, nu-i așa? Logic.
Evident, dacă nu se petrecea tragedia de joi dimineața la Ploiești, domnul Florin Cîțu – o persoană cu agenda foarte încărcată – nu-și pierdea vremea să atragă atenția opiniei publice că el a cerut, ca un înțelept ce este, iar alții n-au făcut, ca niște tăntălăi ce sunt.
Să fim serioși! Pentru un șef, nu-i destul să ceară. Ordinul lui nu face doi bani, câtă vreme respectivul șef nu urmărește personal cum se execută cele cerute. Iar dacă se întâmplă să nu se execute, atunci într-un fel îi tratezi pe oameni dacă n-au înțeles și în alt fel dacă sunt răuvoitori, ticăloși, nepricepuți, comozi sau numai leneși.
Dar, înainte de toate, și urmărind cum se execută ordinul, șeful are prilejul să verifice dacă nu l-a greșit, dacă n-a exagerat și dacă n-a cerut oamenilor să facă ceea ce ei nu pot face.
Câtă înțelepciune în cuvintele prințului Bolkonski din romanul „Război și Pace” de Lev Tolstoi: „Decât să dai un ordin imposibil sau confuz, mai bine să nu-l dai deloc”!
Hai, că-i comic: ”Am cerut de fiecare dată ca spitalele să fie pregătite....” Știți cum vine asta? Vine ca în vorba nemuritorului Nae Cațavencu: „Scopul Soțietății este ca România să fie bine şi tot românul să prospere”.
L-aș întreba retoric pe domnul premier demis: a verificat vreodată domnia sa dacă ceea ce le cere spitalelor, respectiv să fie pregătite și să aibă avizele necesare, se execută aidoma, dacă respectivele spitale s-au pregătit numai în parte sau dacă n-a mișcat nimeni un deget pentru așa ceva, neluând în seamă spusele prim-ministrului?
În opinia mea, domnul Cîțu trebuie să știe despre ordinele sale că uneori nu prea sunt luate în seamă. Altfel n-ar spune „am cerut de fiecare dată”. De ce să ceară de fiecare dată ceea ce s-ar fi executat chiar din prima oară? A cerut repetat, întrucât mai ceruse și altădată, iar de fiecare dată nu lua nimeni în seamă ce cere premierul. Iarăși, logic!
Nu se exclude, firește, nici varianta că noi toți suntem niște zevzeci și neghiobi, incapabili să respectăm înțeleptele vorbe ale premierului. Dar sunt tentat să pun la îndoială chiar înțelepciunea domniei sale, observând cât de vagă și generală este exprimarea sa: „spitalele să fie pregătite” sau „să existe avizele necesare”.
Mă întreb: oare de ce lipsesc respectivele avize? Oare pentru că managerii se încăpățânează să nu le ceară sau, mai curând, pentru că nu au condițiile ca să le poată obține?
S-ar putea ca avizele să fie condiționate de lucrări pentru care spitalele n-au primit fonduri, deși le-au cerut an de an. Te pomenești că spitalele nu reușesc să întocmească documentațiile, să obțină fondurile și să execute amenajările fără care nu pot obține avizele!
În minister, mișună o droaie de funcționari, de consilieri, de cunoscători ai felului cum se întocmesc documentațiile. Sunt destui pentru ca, măcar unul din ei să se ocupe cu îndrumarea personalului din spitale pentru elaborarea și înaintarea documentațiilor care condiționează obținerea avizelor.
Știe oare premierul care este situația autorizației de securitate la incendiu a spitalului COVID din Ploiești? Dacă ar ști, n-ar vorbi la general. Dacă ar ști, ar scoate agenda și ar citi acolo cauza exactă pentru care spitalul ploieștean nu are autorizație de securitate la incendiu și n-ar vorbi la general „am cerut (…) să existe avizele necesare”.
Conform ISU Prahova, situația spitalului COVID din Ploiești cu privire la respectivele avize se rezumă la următoarele:
Spitalul a avut o autorizaţie de securitate la incendiu emisă în anul 2010, ulterior a obţinut o altă autorizaţie în anul 2014. Ulterior nu s-a cerut alta, deși între timp au mai fost făcute recompartimentări, modernizări şi schimbări de destinaţie. În februarie, acum aproape nouă luni, secţia respectivă a fost verificată şi sancţionată contravenţional cu amendă 10.000 lei pentru lipsa autorizaţiei de securitate la incendiu.
Așadar, deși astă iarnă secția a primit o usturătoare amendă, tot n-are autorizație de securitate la incendiu. Este clar că celor pe care i-a usturat amenda le lipseșe ceva, fără de care nu pot obține autorizația. Ori nu se pricep singuri și nu-i ajută nimeni, ori nu le dă ministerul ce le trebuie, ori nu le dă Guvernul, al cărui șef a cerut în repetate rânduri să existe avizele necesare, dar n-a verificat niciodată dacă a ținut cineva seama sau nu de ceea ce cerea dânsul.
Refuz să cred că personalul spitalului, sau chiar managerul lui, este atât de indolent și neajutorat încât negljează să ceară autorizația. Mai curând aș vorbi de ipocrizia premierului, care încearcă să ne sugereze poate că, dacă a cerut, e ca și făcut.
Nu știu ce le-a lipsit celor de la spitalul ploieștean, dar în majoritatea cazurilor, spitalele reclamă lipsa de fonduri. Ministerul, însă, are mai multe nevoi decât bani – spunea cândva un fost ministru.
Corect, însă cum poți explica lipsa banilor pentru sănătate, la numai două-trei luni, după ce premierul își adjudecase, la precedenta rectificare bugetară, un miliard de lei „fond de rezervă al Guvernului”, împărțit prin acele județe de al cărui vot depindea alegerea domnului Cîțu președinte al partidului?
Declarația domniei sale despre ceea ce a cerut dânsul, cu insinuare la faptul că alții nu respectau ordinele sale și cu aluzie la faptul, poate, că această nerespectare a subordonaților ar putea fi una din cauzele incendiului de la Ploiești (altfel de ce ar face tocmai joi acestă declarație?) mi se pare mai mult decât ipocrită.
Aș zice chiar mârșavă, câtă vreme domnul Cîțu dă de înțeles abia după stingerea incendiului că i-ar fi păsat de niște trebuințe și că le-ar fi cerut înainte de izbucnirea lui.