Realegerea lui Emmanuel Macron pentru un nou mandat de 5 ani în fruntea Franței a fost urmată de un uriaș oftat de ușurare în Europa și SUA. Pericolul extremist antiUE și antiNATO a pierdut o rundă importantă.
Cu Marine Le Pen la conducerea Franței, întreg proiectul UE ar fi intrat într-un impas poate mortal nu numai prin viziunea noului președinte, ci și prin semnalul dat în favoarea extremismului peste tot în Europa.
Președintele Macron însuși a recunoscut că o parte dintre voturi i-au venit împotriva dreptei populiste și extremiste, deci voturi negative fără de care victoria era discutabilă.
Dincolo de acest rezultat punctual, pe ansamblu, alegerile din Franța au avut rezultate îngrijorătoare pentru evoluția democrației europene, începând cu absenteismul important la vot, 28%, cel mai mare după 1969.
Marine le Pen a pierdut la o diferență cu mult mai mică și cu un număr mult mai mare de voturi decât acum 5 ani. Atunci a obținut cu 2,6 milioane de voturi mai puține decât acum și a fost spulberată cu doar 33% în finală.
Da, aproape 60% dintre francezi au votat pentru o agendă euroatlantică a Franței. Dar peste 40% au votat împotriva ei.
Dar cel mai rău este că în acest moment partidele de stânga și dreapta clasice, republicanii și socialiștii, practic nu mai contează pe scena politică. Formațiunea de centru a lui Macron este flancată de extreme și populiști.
Și acesta este startul alegerilor parlamentare din iunie al căror rezultat ar putea să-i creeze mari dificultăți lui Macron să constituie o majoritate proeuropeană. Sunt analiști care spun că abia în iunie se va disputa cu adevărat turul al doilea al prezidențialelor.
Și nu e vorba numai despre influența lui Vladimir Putin care a făcut mereu tot ce a putut pentru a crea cât mai multă instabilitate în interiorul UE.
Pentru Marine Le Pen, asocierea cu Putin a fost o problemă în această campanie și, totuși, scorul ei a fost mai mare decât în urmă cu 5 ani. Fără această povară, oare care ar fi fost rezultatul?
Rezultatul extrem de îngrijorător ar trebui să pună serios pe gânduri UE, după cum spunea fostul ministru de Externe Teodor Baconschi la Europa FM.
Ceva nu funcționează în construcția europeană. Este drept că restricțiile și efectele pandemiei au creat terenul ideal pentru partidele de extremă și au asprit discursul public. Franța, după cum știm, s-a confruntat cu tensiuni mari și chiar violențe.
Dar oare putem reduce totul la asta? Ar fi preferabilă o analiză mai profundă înainte ca ireparabilul să se producă.
UE nu este o constucție perfectă. Ca să îl parafrazăm pe Churchill, este cea mai rea cu excepția tuturor celorlalte variante. Ea a fost gândită ca o garanție nu neapărat pentru bunăstare și liberă circulație, ci pentru pace pe continentul de pe care au plecat în jumătate de secol două conflagrații mondiale.
Și tocmai de aceea este esențială. Pentru a rămâne are nevoie de o reformă care să o reapropie de cetățean, pentru care Bruxelles-ul este acum mai mult o urzeală de jocuri și interese, decât locul de unde îi vine binele.
Această reformă ar trebui să fie cel mai important proiect al următoarei perioade, cu atât mai mult cu cât încercările care urmează vor fi grele pentru populația UE, dacă ne gândim măcar la costul independenței energetice de Rusia.
Rezultatul din Franța ar trebui să pună pe gânduri și elita politică de la București, dar și pe cei care cred că pericolul AUR a trecut.
Criza economică, liderii foarte slabi, lipsa unora charismatici și capabili să coaguleze încredere, polarizarea socială vor fi mediul perfect pentru populism și chiar extremă. Să nu uităm studiul care arată că romanii sunt europenii cei mai favorabili populismului, cu doar 11% care îl resping.