La două săptămâni după închiderea școlilor în București, rata de infectare a crescut cu o treime, de la 3.02 la 3.94 la mie. Este așadar evident că această măsura luată în momentul intrării în scenariul roșu nu a fost eficientă și nu a țintit principalele cauze ale infectării.
Școlile și elevii au devenit astfel o victimă colaterală, cu costuri sociale pe termen lung.
Culegătorii de sparanghel ai ministrului Anisie
La nivel național e foarte rău. Marți: 7.733 din 30.336 de teste, cu rata de pozitivare de peste 25%. 120 de decese. 974 la ATI.
Este foarte adevărat că întreaga Europă este sub asediul valului al doilea. Dar diferența este felul în care țările sunt pregătite să-i facă față, ce au înțeles din primul val.
Potrivit datelor Centrului European pentru Prevenția și Controlul Bolilor, Franța, Belgia, Cehia au cele mai mari valori ale numărului cumulat de cazuri la suta de mii de locuitori în 14 zile.
România este în jumătatea de jos a acestui clasament, dar asta pentru că testează mai puțin decât “campioanele”. De exemplu, Franța a ajuns la un milion de teste pe săptămână.
Este diferența pe care o vedem și la nivel intern între județele care testează foarte mult, precum Clujul, și cele care testează foarte puțin, precum Călărași.
Există însă și indicatorul care nu ține cont de numărul de testări – numărul cumulat al deceselor la 100 de mii de locuitori/14 zile. Și din acest punct de vedere doar 3 țări stau mai rău ca România: Cehia, Belgia și Ungaria.
În 3 noiembrie, Franța avea 830 de cazuri/100 mii/14 zile și 5,7 decese/100 mii/14 zile. România avea 349,5 cazuri/100 mii/14 zile și 6,3 decese/100 mii/14 zile. Suedia, pentru că tot e obsesie națională, avea 203 cazuri/100 mii/14 zile și 0,3 decese/100 mii/14 zile.
Ca să tragem linie, România nu își folosește pe deplin capacitatea de testare decât în puține zile. Nu am fost și nu sunt pentru testarea în masă, în orb cum are veni. Ar fi o irosire a resurselor logistice care oricum nu ne prisosesc.
Dar nu înțeleg de ce în continuare nu sunt incluși în testarea gratuită și contacții asimptomatici direcți ai celor pozitivi. De ce se așteaptă zile întregi pentru ca DSP să aibă o reacție? De ce la DSP București, de exemplu, nu răspunde nimeni la telefon și sunt în jur de 15 mii de emailuri necitite?
Nu înțeleg de ce nu se lucrează sistemic la întărirea laboratoarelor RT-PCR, care nu sunt la același nivel calitativ, care au o răspândire dezechilibrată în teritoriu. Sunt județe cu un singur laborator, sunt laboratoare cu numai 2 angajați, nu a fost făcut niciun training standardizat al personalului.
Autoritățile din România ori nu știu, ori nu vor să spună câte paturi de ATI Covid avem. Nu au răspuns la această întrebare simplă și directă nici președintele, nici premierul, nici prefectul Capitalei.
Faptul că, deși măsurile standard, inclusiv inutila și păbugoasa închidere a școlilor, sunt tot mai extinse, rata de infectare crește, ar presupune o schimbare de strategie. Se întreabă cineva ce nu merge, totuși? Care sunt acele măsuri ratate, care sunt cauzele de infectare nedescoperite sau ignorate?
Ce trebuie schimbat în definiția de caz? În strategia de testare? Cum poate fi îmbunătățit transportul în comun, în mod evident sursă de infecție? Cum pot fi eficientizate DSP-urile?
Ne uităm în jur și vedem cum țările UE intră în dispozitive de avarie deja pregătite, protejează funcționarea școlilor. Doar la noi se repetă aceleași texte fumate, aceleași strategii care nu funcționează.
Am sperat la un răspuns de la președintele Iohannis, la conferința de presă de marți. Din păcate, nu l-am primit. Cu excepția unor chestiuni de “rafinare”, președintele se declară mulțumit de tot.
Salut faptul că dl Iohannis începe să se gândească la campania de vaccinare care va presupune un efort logistic și de organizare imens. Ea trebuie pregătită din timp.
Dar până la vaccinarea din martie, România este acum în criză și apropierea alegerilor pare un anestezic pentru puterea politică. Și cel mai rău e întotdeauna când anestezia trece.
Citeşte şi alte texte semnate de Ioana Ene Dogioiu
Iată şi două interviuri SpotMedia.ro: