Școala în pandemie: Diferență mare între ce spun autoritățile și realitatea din teren. Ce arată o anchetă Salvați Copiii și cum am putea, totuși, redeschide în siguranță școlile - interviu video

Școala în pandemie: Diferență mare între ce spun autoritățile și realitatea din teren. Ce arată o anchetă Salvați Copiii și cum am putea, totuși, redeschide în siguranță școlile - interviu video

Cu școli deschise și apoi închise, pentru că localități întregi au intrat în scenariul roșu, sistemul educațional din România are nevoie de coordonare și de decizii coerente, care să țină cont de problemele reale, de pe teren: școli fără acces la internet, copii care nu au tabletă sau conexiune la internet, copii cu părinți plecați la muncă în străinătate, profesori cu adeverințe în dosar, dar fără să știe cum să facă școala online.

Toate statele europene au probleme sociale și toate guvernele au fost prinse cu garda jos în această pandemie fără precedent în istoria recentă. Însă cele mai multe guverne occidentale au înțeles că neparticiparea școlară are costuri la fel de ridicate ca pandemia și, pe măsură ce au luat restricții tot mai severe, au pus școala la adăpost, asigurând prezența fizică a copiilor la clase.

2021 vine cu discounturi de până la 50% la principalele categorii de produse și servicii de care afacerea ta are nevoie. Obține oferta AICI!

A ține însă școlile deschise nu e simplu, trebuie un plan de măsuri și o strategie care să asigure și siguranță sanitară, și acces la educație, sunt concluziile interviului cu Gabriela Alexandrescu, Președinte Executiv Salvați Copiii România, pentru Spotmedia.ro.

Gabriela Alexandrescu, iată că a început școala de aproape două luni, cum arată școala românească după aproape două luni de la deschidere?

Pentru noi, pentru Salvați Copiii, educația a fost o prioritate în toți acești ani, mai ales în această perioadă încărcată de mult vulerabilități. În această perioadă, Salvați Copii a fost permanent în contact cu asociațiile elevilor, ale părinților, cu sindicatele din învățământ, am vrut mereu să știm care este opinia altor actori importanți în educație. Și noi am fost activi pe teren, în 21 de județe, am lucrat permanent, începând din martie și până acum nu ne-am oprit deloc, în special cu copii vulnerabili din aceste zone care erau incluși în programele noastre. Am făcut anchete sociologice, am analizat cum decurge sistemul educațional. De curând am făcut o ancheta în 915 unități de învățământ, împreună cu Federația Sindicatelor Libere din Învățământ, cu Asociația Națională a Părinților, cu Consiliul Național al Elevilor. Analiza a fost făcută după deschiderea școlilor, de la mijlocul lui septembrie – început de octombrie, și ne arată câteva lucruri importante, care trebuie rezolvate.

Și care sunt diferite văzute de pe teren, față de cum se văd din birourile din București. Dați-ne datele.

Da, dacă vorbești doar cu autoritățile, pare că situția este rezolvată: s-au alocat bani, sunt bugete, trebuie să se descurce autoritățile locale. Însă nu e chiar așa, aproape 30% dintre copii și părinți ne spun că nu dețin resursele materiale necesare învățământului online. Situația este la fel și în cazul profesorilor, aproape 43% ne-au spus că nu au mijloacele tehnice pentru acest învățământ online. Deficitul este cu 10% mai ridicat în mediul rural decât în urban, cu 10% mai mare în cazul învățământului primar și preșcolar decăt în cazul celui liceal.

Un al doilea aspect important este cel în care ni se spune că 50% dintre părinți trebuie să achiziționeze ei înșiși măști și dezinfectanți pentru copii, atunci când aceștia merg la școală. Iar 26% din cadrele didactice sunt și ele în această situație, în care trebuie să aloce bani din buzunar pentru a-și cumpăra măști și dezinfectanți.

Am întrebat, de asemenea, cum s-au luat deciziile. Știți că au fost multe discuții despre cum se deschid școlile, în ce scenariu, fiecare școală sau autoritate locală trebuind să decidă. Ne-a interesat să vedem participarea actorilor importanți – părinți, profesori, elevi – la luarea acestor decizii. Răspunsul a fost că 76% dintre cadrele didactice au fost consultate, jumătate dintre părinți, însă în ceea ce privește elevii, subiecții direcți ai sistemului, procentul este mult mai mic, sub 25%.

Un alt aspect important reliefat de ancheta Salvați Copiii a fost că în 20% dintre unitățile de învățamânt în care se desfășurau ore fizic, prezența simultană la oră era mai mare de 20 de persoane, de elevi. Nu s-a respectat norma de 1,5 m distanță între elevi, cum spun cadrele medicale, iar acest lucru ne-a fost spus de către toată lumea, profesori, elevi, părinți.

Un aspect dificil de rezolvat este și cel care se referă la competențele digitale necesare învățământului on-line, ale profesorilor.

Pentru că nu sunt suficiente o tabletă și conxiunea la Internet.

Mulți profesori au urmat cursuri de competențe digitale, abilități de lucru prin intermediul computerului. Ni s-a spus că mulți au astfel de adeverințe la dosarul profesional – poate că se va rediscuta odată și acest dosar profesional, cum se întocmește și ce e relevant acolo, nu doar să alergi după adeverințe. Iată, cu toate că sunt multe adeverințe și certificate la dosarul fiecăruia, cum că ar avea abilități pentru această situație, o treime din cei întrebați se plâng de lipsa competențelor din partea profesorilor de a folosi computerul, de a avea abilități de a preda și de a discuta cu copiii on-line.

Trebuie să spunem că a preda online nu e totuna cu a preda în fața copiilor. Dacă doar intri și citești o oră o lecție, i-ai pierdut în mod sigur.

De aceea Salvați Copiii a susținut întotdeauna necesitatea unei platforme de e-learning, cu conținuturile necesare, dar care să fie susținute de profesori care au abilitățile de a preda și de a pune la dispoziția tuturor copiilor din țară conținuturi relevante, predate într-un mod atractiv pentru aceștia.

Iată o serie de vulnerabilități care pornesc de la lipsa Internetului sau alte probleme concrete și merg până la lipsa abilităților și a unei metodologii de predare on-line. În condițiile acestea, foarte multe școli sunt deja pe scenariul roșu, în orașe mari precum București, Cluj, Brașov.

Vreau să spun și câteva lucruri pozitive. Aproape 70% dintre actorii educaționali apreciază că regula purtării măștii este respectată la școală, majoritatea se simt în siguranță la școală, dar din păcate calitatea actului didactic, apreciată de cei care ne-au răspuns, este mult mai slabă decât cea anterioară COVID. Media generală a aprecierii, pe o scară de la 1 la 10, a modului în care autoritățile din învățământ au gestionat această criză este de 6.15.

Un prag foarte jos.

Deși te simți în siguranță la școală, cu problemele rezolvate din punct de vedere al infrastructurii, faptul că trebuie să scoați bani din buzunar să te protejezi, faptul că profesorii au competențe digitale scăzute și faptul că nu există o platformă comună, o bibliotecă virtuală care să fie pusă la dispoziția profesorilor și elevilor, toate acestea reprezintă un minus.

Foarte mulți părinți ne-au spus că acest an școlar este compromis, mai ales cei care au trecut pe scenariul roșu, modul în care se învață online este destul de fragmentat, nu se țin toate orele, conxiunea de Internet este de multe ori slabă, copiii nu aud tot – mi-a spus un copil: „Doamnă, eu așa nu înțeleg nimic”.

Trebuie să spunem că în acest scenariu roșu profesorul nu predă din clasă, chiar dacă acolo ar avea o tablă interactivă. El predă de acasă, cu instrumentele pe care le are acolo.

40% au zis că nu au echipamentul necesar pentru a preda cum trebuie pe on-line. Trebuie să ținem cont și că mulți copii nu au tehnologia adecvată, mulți apelează la un telefon al părinților.

Iar dacă noi adulții ne plângem cât e de greu să comunicăm prin Zoom, pe un ecran mare, ne imaginăm cum un copil intră la lecții de pe un telefon.

Este foarte greu, iar 30% pur și simplu nu au ce le trebuie pentru a fi prezenți la lecție. E vorba aici și de suportul părinților care au devenit ei înșiși profesori. Sunt mulți profesori care nici nu intră on-line, care trimit fișe acasă, copilul cu cine să facă teme? Mai ales cei de vârstă mică, dar și cei mai mari care sunt foarte vulnerabili, provin din medii sărace, din familii care au migrat pentru muncă în alte state, din familii monoparentale în care este vital asigurarea unui venit în familie. Suportul părinților este foarte important pentru ca copiii să poată ține pasul cu ceea ce le cer profesorii.

Mulți părinți ne-au spus că trebuie să aloce bani suplimentari pentru meditații – bine, se făceau și înainte, dar acum s-a intensificat procesul, se fac meditații la mai multe materii, copilul neavând access corespunzător la informații. Desigur, sunt și profesori și școli care au deja o rutină, sunt mai avansați. Dar și în ceea ce privește vârfurile, părinții au un aport important.

Știm cu toții că dacă avem elevi olimpici, dar și o rată mare de abandon și neparticipare școlară, asta nu înseamnă că în medie stăm bine.

Trebuie să fim și foarte onești și să recunoaștem că mulți tineri, dintre cei mai buni, aleg să plece în alte țări, să studieze sau să lucreze acolo. Noi ca stat trebuie să asigurăm baza, partea consistentă a educației tuturor copiilor, care vor continua aici în diferite meserii.

E aici un cerc vicios pentru calitatea educației, în care vrem să rezolvăm mai întâi problemele de la baza piramidei – acces la internet, tablete sau alte gadgeturi prin care copii să aibă acces la educația on-line, dar în felul acesta nu mai ajungem niciodată la discuția despre calitatea educației. Spuneți-mi, vă rog, concret, ce a făcut Salvați Copiii în vara aceasta, după ce a trecut starea de urgență. Cum au resimțit copiii, mai ales cei din mediile vulnerabile, restricțiile și neparticiparea școlară?

Mă așteptam, după toate discuțiile despre alocări de fonduri, ca tot sistemul de educație și cel de asistență socială să fie în alertă și foarte activi după încheierea situației de urgență. Mă așteptam ca oamenii să își dea seama că pentru copii, această închidere a școlilor și izolarea au avut un impact foarte mare, nu numai educațional, dar și socio-emoțional. Noi în toată perioada aceasta, ținând legătura cu copiii, ne-am dat seama că au pierdut foarte mult în starea de urgență, atât educațional, dar și suportul emoțional de care aveau nevoie. Așa că ne-am hotărât să deschidem școli de vară, în iulie-august noi am lucrat intens în 21 de județe cu grupele de copii anterior înscrise în “Școala după școală”, în anumite locații ne-au dat voie chiar în școli să avem acele activități, iar unde nu au fost de acord – în spații libere, în curți exterioare sau în parcuri. E o durere foarte mare a noastră faptul că autoritățile nu s-au mobilizat și nu au recunoscut că trebuie o educației remedială, că trebuie lucrat intens cu copiii, că trebuie să fie o prioritate, că aceștia s-au încărcat cu toate problemele comunității și familiei în această perioadă, mulți copii nu au mai fost copii din cauza greutăților din familie.

Am făcut în fiecare zi școală cu copiii, educație, joacă, le-am oferit suport nutrițional, am luat legătura cu familiile, dacă erau plecați în alte țări.

În general Salvați Copii lucrează cu copii din comunități mai sărace, dar aceștia sunt foarte ambițioși și foarte buni, doritori să învețe și să-și depășească condiția, să fie apreciați la valoarea lor. Se simțeau foarte marginalizați, brusc excluși, iar noi am lucrat ca să rezolvăm problema excluziunii sociale și să nu simtă dați la o parte și neimportanți. E foarte greu pentru un copil să știe că nu reprezintă o valoare pentru nimeni și cam așa se simțeau, au avut stări emoționale foarte dificile. În această perioadă am lucrat complex cu ei pentru a le asigura echilibrul și siguranța pentru a merge mai departe cu fruntea sus.

Ne-am organizat atât în școli, acolo unde am fost primiți, dar și în spații deschise, în curți interioare, în parcuri, noi am făcut în fiecare zi școală, educație,  joacă, le-am oferit supor nutrițional, am fost în legătură cu familiile, dacă părinții erau plecați la muncă în alte țări, copiii au resimțit o teamă, știind că se întâmplă lucruri dificile în Spania, Italia și am vrut să îi liniștim și din acest punct de vedere.

Ați avut cazuri de COVID-19 în clasele acestea de vară?

Ne-am organizat foarte serios, am cerut informații de la medicii cu care eram în legătură, am făcut un regulament. Nu am avut nicio problemă, nici cu copiii, nici cu cadrele didactice, cu asistenții sociali. Copiii au început școala fiind echipați pentru acest început.

Dar mulți s-au reîntors deja la școala online, pentru că sunt orașe, localități în scenariul roșu. Am văzut că ați dat exemplu, în postări pe Facebook, al unor state care au adoptat restricții severe, dar nu au închis școlile. E cazul Irlandei. De ce România nu poate?

Am admirat poziția guvernelor și prim-miniștrilor, Iralnda e un caz, mai sunt exemple: Marea Britanie, Franța. Au venit public și au declarat că educația este o prioritate. Spania a angajat personal suplimentar, pentru a face față schimburilor din școli. Toată lumea civilizată a pus sus pe agenda politică importanța deschiderii școlilor, a menținerii învățământului în condiții de prezență fizică.

În toate țările e această nesiguranță, s-au luat restricții pentru a limita transmirea comunitară, dar când s-a vorbit de școală, declarațiile publice au menționat importanța educației și a menținerii copiilor la școală. S-au închis alte lucruri, restaurante, săli de sport, dar școlile și mai ales pentru cei mici, grădinițe și ciclu primar, au rămas deschise, a fost o prioritate să rămână deschise.

Bun, dar cunoscând sistemul, putem asigura și participare școlară, și siguranță? Poate e o idee bună ce ați spus, reinserția școlară în etape, pentru grădinițe și ciclu primar mai întâi.

Este posibil, însă trebuie o asumare politică. Trebuie ca președintele, prim-ministrul să traseze o linie, să spună: Asta este o prioritate pentru România, alocăm fonduri, alocăm resurse umane. Sigur, e un lucru care durează, dar facem platforma de e-learning, implicăm profesorii deosebiți, care au rezultate extraordinare, alocăm fonduri pentru ca toți copiii să fie în sistemul educațional și îi ajutăm mai mult pe cei vulnerabili, extindem Școala după Școală.

Din punctul nostru de vedere, e mai rău să deschizi școala și să o închizi la loc, decât dacă nu ar fi fost deschisă. Se știa de câteva luni că vine anotimpul rece, gripa sezonieră și SARS  CovV2 se reactivează și era nevoie de o comandă fermă și unică în sistem, de o coordonare, de trasarea unei strategii.

Ce spuneți e că descentralizarea deciziei nu înseamnă că responsabilitatea nu mai e la nimeni.

Descentralizarea e foarte bună, dar să se lucreze împreună, pentru a lua decizia cea mai bună. Noi am avut în această perioadă și caravane, am lucrat în 180 de localități cu comunitățile locale și oamenii s-au dovedit foarte cooperanți, dar nu aveau foarte multe informații. La nivel local informația ajunge mai greu și e interpretată personal.

E o experiență nouă pentru societăți și guverne, au fost șovăieli în toate țările. Până să ajungem la a avea politici publice, ce se poate face concret? Ce faceți zilele acestea?

E responsabilitatea noastră, a tuturor, și nu e o vorbă mare. Copiii aceștia sunt ambițioși, doritori să învețe, mai ales cei din comunitățile mai sărace și să nu credeți că sunt puțini, aproape jumătate dintre copiii României trăiesc în situații de defavorizare economică.

Noi investim foarte mult în copiii vulnerabili, am achiziționat aproape 4.000 de tablete cu acces la internet pentru doi ani, mergem în școli și le ajutăm să se echipeze cu tehnologie modernă, am ajuns în 52 de școli până acum și chiar acum plecăm în comuna Unirea din Călărași, să ducem acolo tablete cu acces la internet și ghiozdane complete, cu materiale didactice.

Mai avem pe listă încă 38 de școli în perioada următoare și încercăm să ajungem cât mai repede, pentru că pentru copiii e importantă fiecare zi de școală. Sunt copii care în continuare nu au acces la educație, cu toate că s-au făcut promisiuni, iată că suntem la final de octombrie și doar o parte dintre copii se bucură de școală.


În fiecare zi scriem pentru tine. Dacă te simți informat corect și ești mulțumit, 👇 dă-ne un like. 💖