Mult stimate domnule guvernator al Bancii Nationale a României,
Vă rog să iertați îndrăzneala unui simplu cetățean ce sunt de a mă adresa direct unui demnitar precum domnia voastră. O fac atât ca să exprim prețuirea pentru îndelungata carieră care vă onorează, cât și nedumerit, când văd că încă nu le-ați dat cuvenita replică celor care leagă numele dvs de persoana recent angajată la Bancă, doamna Viorica-Vasilica Dăncilă.
Ar fi trist dacă angajarea s-ar fi făcut cumva cu știrea guvernatorului BNR sau – nici nu-mi vine să-mi închipui – dacă inițiativa v-ar aparține. Din păcate, asemenea presupunere se vehiculează deja în presă. Ea insinuează un fel de „serviciu contra serviciu”, ceva de necrezut pentru o personalitate cu rangul și cu creditul de integritate câștigate de dvs în timp.
Comentatatorii știrilor de senzație găsesc conotații bizare între, pe de o parte, modul cum doamna Dăncilă, pe atunci lider de partid și prim-ministru al țării, a susținut în 2019 obținerea de către dvs a unui nou mandat de guvernator, iar pe de altă parte se bucură acum de a nu știu cui susținere pentru a se angaja într-un post, unde nu are nici chemare și nici calificare. Ba, aș zice, chiar dimpotrivă.
Auzindu-l pe reprezentantul BNR Adrian Vasilescu cum explică oportunitatea angajării doamnei Viorica Dăncilă, prin felul cum i se deschid ușile instituțiilor europene și prin faptul că bea cafeaua numai cu cine trebuie, am avut senzația alunecării în derizoriu.
Excelenta impresie pe care o am despre domnul Adrian Vasilescu mă face să intuiesc cât de greu i-a venit domniei sale să-i caute și, mai ales, să-i găsească doamnei Dăncilă merite notorii pentru a motiva includerea unei recunoscute mediocrități într-un atât de important colectiv, precum cel menit să pregătească trecerea la moneda euro a României.
Să nu fie cu supărare, dar mă întreb: unde a știut doamna Dăncilă să bea cafeluța exact cu cine trebuie: acolo, la Parlamentul European, sau aici, la Banca Națională a României, unde ușile i-au fost deschise spectaculos numai și numai pentru că știe cu cine să servească o cafea la momentul potrivit?
Să-mi fie iertată umila impresie, dar afirmația domnului Vasilescu mi se pare o ofensă adusă chiar Parlamentului European, sugerând că, la Bruxelles, ți s-ar deschide sau nu ușile cam ca la București, adică în funcție de cel cu care ai apucat sau nu să bei o cafea. Merită oare înalta instituție europeană un asemenea afront?
În ce mă privește, nu mi se pare deloc că imaginea doamnei Viorica Dăncilă ar fi capabilă să deschidă uși la Parlamentul European. Dimpotrivă, când era premier al României, lăsa percepția că acolo se cam închideau ușile, la apropierea domniei sale de clanțele lor.
Rețin chiar un moment emblematic pentru doamna Dăncilă, când s-a deplasat o dată până la Bruxelles în mod special spre a susține numirea acolo a prietenei sale Rovana Plumb, într-un post de comisar al Parlamentului European. Ei bine, a fost primită cu o răceală glacială.
Amintesc că respectiva doamnă (a cărei integritate o garanta doamna Viorica Dăncilă) n-a putut să explice proveniența cinstită a sumei de 800.000 de lei, cu care cotizase la partid ca să obțină un loc eligibil la alegerile europarlamentare.
Mă îndoiesc că, după un asemenea eveniment, a cărui protagonistă fusese, Viorica Dăncilă mai are vreo ușă, măcar întredeschisă cât de puțin, la PE.
Stimate domnule guvernator, îmi place să vă știu persoană cultivată, capabilă să prețuiți corect valorile omenești, în funcție de rolul lor în societate.
Oare vă lasă indiferent asprimea cuvintelor cu care filosoful centenar Mihai Șora o definește pe noua angajată a BNR: „o calamitate pe termen lung, de care nu poți râde dacă ai un dram de luciditate”?
Filosoful se arată îngrijorat de faptul că doamna Dăncilă aruncă în derizoriu însăși ideea de competență într-un domeniu atât de tehnic cum sunt finanțele țării, că decridibilizează instituția BNR, că îi compromite prin prezența ei pe adevărații experți, că hrănește resentimentul celor plecați din țară și opțiunea lor de a nu se mai întoarce, poate, niciodată.
Pe dumneavoastră, nu vă îngrijorează oare îngrijorările gânditorului centenar?
Mi se pare foarte grav pentru bancă și incomod pentru domnia voastră personal, faptul că, odată poposită doamna Dăncilă pe meleagurile BNR, începe să se formeze în opinia publică o imagine de sinecură pentru instituția însăși.
Presa a și început să-și pună întrebări cu privire la salariul pe care îl va primi dânsa, la alte salarii primite de alți salariați ai Băncii, la ce expertiză au unii din ei, la ce bunuri dețin, la multe altele menite să sugereze că acolo, la instituția gestionată de domnia voastră, este un fel de trai pe vătrai, adică ceva ce se ilustra cândva cu următorul catren: timpul trece/leafa merge/noi, cu drag/muncim.
M-a impresionat cândva modul cum o caracteriza Valeriu Nicolae: „Viorica Vasilica Dăncilă este cel mult mediocră. Maximul ei profesional a fost să fie profesoară de liceu într-un oraş mic de provincie. Nu a făcut nimic, dar nimic remarcabil în toată viaţa ei. (…) prin contrast, Lia Olguţa Vasilescu, Gabriela Firea, Eugen Teodorovici şi alţii ca ei par chiar inteligenţi”.
În opinia mea, aveți două opțiuni, stimate domnule guvernator al BNR: ori îi angajați pe toți aceștia consultanți în probleme de stabilitate monetară sau de lichiditate financiară, ori revizuiți hotărârea celor care au băut atât de multă cafea cu doamna Viorica Dăncilă, încât i-au deschis largi ușile Băncii.
Asupra celor ce le veți hotărî, v-ar avantaja mult dacă ați informa și opinia publică, pentru transparență.
Victor Pițigoi, simplu cetățean
Despre numirea la BNR a Vioricăi Dăncilă:
