Întreaga țară este șocată de abominabila crimă petrecută recent în grădina botanică din Craiova. Un adolescent a înjunghiat alți doi adolescenți, din care o fată (de 14 ani!) a decedat, iar amicul ei se află în stare gravă.
În prezent, medicii craioveni fac eforturi să-l salveze pe băiat (de 17 ani). A apărut nevoia de sânge. Craiovenii s-au arătat la înălțime: rudele, colegii, prietenii, simplii cetățeni au stat la rând joi dimineață, ca să doneze sânge la Centrul de Transfuzii Craiova. Presa relatează că, încă de la ora deschiderii, se formase o coadă lungă.
Jos pălăria, dragi craioveni!
Este emoționant să auzi cât îi preocupă cu adevărat pe craioveni soarta unui concetățean al lor. Spre stupoarea tuturor, însă, n-am observat și la primarul Craiovei, doamna Lia Olguța Vasilescu, vreun gest de implicare, măcar declarativ: mai curând, am observat in declarațiile domniei sale un fel de satisfacție pentru faptul că atacatorul nu este craiovean. Domiciliază undeva, în zona rurală a județului Dolj, nu în municipiu. E ca și cum ar zice: „uf, bine că nu-i de la noi”.
Redau aici fragmente din ciudata declarație a domniei sale:
„Ucigașul a premeditat această crimă. Nu-i cunoștea. A venit special ca să omoare pe cineva. Un psihopat care, atenție, nu era craiovean. A venit de la el din comună special să ucidă pe cineva”.
„Să ştiți că orașul Craiova nu este mai nesigur decât este Timișoara. Unde iată, avem și acolo o crimă, iar ucigașul nu a fost prins (între timp a fost prins - n.red.), chiar dacă au existat camere de luat vederi”
N-am reținut de la doamna Olguța Vasilescu vreo vorbă de regret despre ceea ce s-a petrecut în orașul păstorit de domnia sa, am auzit însă câteva sentințe pe care nu primarul ar trebui să le pronunțe, ci doar instanța. Sunt atribute precise ale judecătorului și nu ale altcuiva:
- Că ucigașul a premeditat crima.
- Că ucigașul nu le cunoștea pe victime.
- Că ar fi venit special (la Craiova), ca să omoare pe cineva.
- Că ucigașul era psihopat
- Că nu e craiovean (bine că nu era, nu-i așa?)
- Că venise din comuna sa, anume ca să ucidă pe cineva.
De unde știți toate acestea, stimată doamnă primar? Aveți vreo probă? Aveți vreun document medical în sensul că era psihopat? Dar, mai ales, aveți vreun mandat din partea cuiva să dați sentințe – cum spuneam, atribut exclusiv al judecătorului?
Halucinantă este și afirmația că orașul Craiova este mai sigur decât Timișoara, dovedit cu explicația că făptuitorul unei crime din acel oraș nu fusese încă prins (aseară însă poliţiştii l-au băgat după gratii). Complet aiurea: criteriile după care se etichetează cele mai sigure orașe din lume nu pornesc de la un caz sau altul, elucidat sau nu, undeva.
În cele relatate pentru presă, doamna primar povestește cu lux de amănunte cum au sunat cetățenii la 112, ce i-au explicat domniei sale cei de la Poliția Locală, detaliază că afară erau la acea oră 40 grade și că agresorul era ”frumos îmbrăcat”. Suficient ca să-l pună în afară de orice bănuială.
Ba am observant la doamna primar chiar un oarecare dispreț anti-rural despre cel venit „de la el, din comună”, special ca să ucidă într-un oraș atât de sigur, precum Craiova!
Până la urmă, tot încercând să dea verdicte pentru care nu este calificată, doamna primar se năpustește pe școala unde agresorul este elev (Liceul Militar Tudor Vladimirescu, din Craiova) și unde, în opinia domniei sale, „psihologul a avut ceva discuţii cu personajul, că şi-a dat seama că este ceva în neregulă, dar nu l-a trimis la un psihiatru ca să poată să primească un tratament adecvat”.
Hai că-I nostim! De unde știe doamna Olguța că psihologul nu l-ar fi trimis la psihiatru pe individ? Poate l-a trimis, dar individual nu s–a dus. Poate s-a dus, dar n-a respectat tratamentul. Poate s-a dus, a respectat recomandările, dar tratamentul nu și-a făcut efectul. Orice este posibil, iar afirmația doamnei primar nu are nicio acoperire. Numai instanța va stabili cum stau lucrurile.
Din partea unui primar responsabil m-aș fi așteptat însă la cu totul altceva decât la niște declarații fără acoperire.
Poate familia tinerei decedate are nevoie de un sprijin din partea primăriei, poate un ajutor. Ar fi normal s-o auzim pe doamna primar rostind cuvinte de condoleanțe familiei celei decedate, eventual că a luat contact cu acea familie, interesându-se dacă are nevoie de ceva. Măcar să fi lăsat o carte de vizită cu numărul de telefon unde să sune în caz de nevoie.
Dar tânărul, care se menține în viață cu transfuziile de sânge? Oare nu era mai potrivit din partea primarului ca, în locul declarațiilor despre presupusa psihopatie a criminalului, să ne fi relatat despre ce a vorbit cu medicii, cei în mâna cărora este viața adolescentului, cu familia acestuia, de asemenea grav afectată, chiar și cu cei care donează sânge voluntar: nu merită, oare, ei cuvinte de apreciere din partea edilului?
Și, nu în ultimul rând, mi se pare nepotrivit modul cum se căznește primarul să-i scuze pe polițiști pentru faptul că, deși individul li se păruse suspect, nu l-au căutat în sacoșă, să găsească arma albă, respectiv instrumentul crimei.
Scena mi se pare de domeniul paranormalului: polițiștilor li se pare suspect un individ, stau de vorbă cu el, deduc că este un băiat cumsecade, dar nu-i caută arma albă cu care urma să ucidă. Vi se pare profesionistă această ispravă?
Doamna primar așa a considerat. Căci iată ce declară:
„Echipajului (de la poliție – n. red.) i s-a părut suspect individul şi l-au oprit ca să aibă discuţii, li s-a părut suspect, în primul rând, pentru că era singur la ora 16, când erau 40 de grade afară şi se uita foarte insistent la una dintre statuile din Grădina Botanică. L-a oprit, l-a identificat. Era frumos îmbrăcat, a vorbit frumos, a zâmbit. A spus că este elev la Liceul Militar şi bineînţeles că a fost lăsat să meargă mai departe”.
De necrezut! Întrucât individul era frumos îmbrăcat, a vorbit frumos și a zâmbit, polițiștii l-au lăsat liber să plece, iar el urma să comită crima. Auzi profesionalism: dacă nu zâmbea, îl umflau! Dar, dacă era îmbrăcat frumos, l-au lăsat liber.
Măcar atâta să fi spus doamna primar, cum ar trebui să fi fost suspectul, pentru ca polițiștii să-i găsească arma, nu să-i dea drumul, după ce tocmai îl identificaseră! Polițiștii au avut o șansă să-l oprească pe criminal, dar n-au folosit-o. Ca urmare, o persoană a decedat, iar alta trăiește cu transfuzii.
Oare ce concluzie trage de aici doamna primar Lia Olguța Vasilescu?