Prezentată ca fiind o mare realizare a regimului Iohannis, vaccinarea se dovedește, în realitate, cel mai mare eșec al acestui regim și dovada decisivă împotriva aerului de civilie arborat ostentativ la București. În primul rând, guvernanții nu mai prididesc să mintă pe toate posturile că România este fruntașă la vaccinare în Europa. De fapt, guvernul de la București se clasează abia pe locul 19 în Uniunea Europeană la rata de vaccinare (10,24 doze/100 de locuitori) și pe locul 23 pe continent. Să te lauzi că ești pe locul 19 din 27 chiar este o performanță. O performanță în ridicol.
În al doilea rând, marele eșec al regimului Iohannis este certitudinea, la nivelul societății, că vaccinarea este dirijată de faimosul PCR (pile, cunoștințe și relații) într-o măsură mai mare decât au fost lucrurile conduse chiar și în ultimii ani ai lui Ceaușescu. Din cei peste 5 milioane de cetățeni de peste 65 de ani și cei peste 1 milion de bolnavi cronici mai tineri de 65 de ani, regimul Iohannis a ales să vaccineze cu prioritate polițiștii, militarii, jandarmii, lucrătorii din serviciile de informații, politicienii, birocrații din ministere, agenții și autorități. Plus blondele siliconate și rujații de la „reality show”-uri. Plus pupătorii-în-fund de la unitățile militare de televiziune. Persoanele cu adevărat vulnerabile au fost lăsate să moară legate de pat în spitalele groazei, rezervate cetățenilor de rând, iar ofițerii națiunii s-au pozat zâmbind când primeau ștampila propriei importanțe sociale pe bicepșii bine lucrați pe la „gym”-uri deschise numai pentru ei…
Marele eșec al vaccinării împotriva Covid nu este prezența a 7.000 de intruși printre cei vaccinați, ci prezența programată a sute de mii de persoane sănătoase, tinere și robuste, preferate de regim înaintea celor vulnerabili, doar pentru că lucrează la stat și, mai ales, în instituțiile de forță”.
Circul vaccinării a pornit strâmb de la început: deși ne aflăm pe timp de pace și avem instituții medicale bine plătite, operațiunea a fost încredințată armatei??!! Nu există vreo plăcere mai mare pentru potentații regimurilor care urăsc civilii pe care-i guvernează decât să dea sarcini civile armatei. Motiv pentru care nu prea mai există în Uniunea Europeană state care să facă asta. În niciun caz, la Berlin sau la Paris sau la Londra nu i-ar fi trecut nimănui prin cap așa o prostie...
În fine, după ce au militarizat o operațiune eminamente civilă, membrii guvernului de la București au stabilit, în unanimitate și cu aprobarea tacită a marelui erou sanitar Vlad Voiculescu, lista de priorități și o modalitate „deplin conspirată” de a-și vaccina șoferii, amantele, bucătarii de la popotă și, în general, cercurile înalte ale puterii. Prostimea să mai aștepte, să își caute pile, să apeleze la relații sau să se angajeze la SRI, STS, SPP sau pe la ministere.
Rând pe rând, persoane cu sănătatea de fier s-au pozat și filmat când se vaccinau, spre deliciul televiziunilor însărcinate cu propaganda de stat. Inclusiv Simona Halep, o milionară de 20 și ceva de ani, cu o sănătate de fier, care ar fi riscat un guturai de 3 zile dacă nu se vaccina.
Nimic din recuzita regimurilor admirate de clanul Iohannis nu a lipsit din această operațiune grotescă: în București, de exemplu, poporul de bătrâni sau de bolnavi are acces (și acela lovit de damblaua de a pune oameni de 85 de ani să se programeze on-line) la 11 centre de vaccinare, în vreme ce răsfățații regimului se bucură de 37 de centre „secrete” de vaccinare. Cam cum era „cantina partidului” înainte de 1989....
Ridicolul absolut a fost atins de ministrul Moș Teacă-Bode, care se dădea de ceasul morții că inamicul (cine o fi acela? ) o să stea la adresele deconspirate de Voiculescu să pozeze agenții 007 cum se vaccinează. Parcă și văd serviciile rusești și chinezești dând iama să-i cunoască pe temuții angajați de la „doi și-un sfert”, antrenorii și partenerii clanurilor mafiote, sau pe spionii care nu mai prididesc să copieze teze de doctorat și lucrări de licență la Academia de Poliție.
Autor moral al acidentului produs de Tuareg-ul ministerial pe Dealul Negru, Bode se încăpățânează să rămână în prim plan, poate doar-doar își va da cineva seama cine este autorul real al creșterii nesimțite a salariilor de la Metrorex și cine a inaugurat, în premieră europeană în anul 2020, o cale ferată simplă, neelectrificată și fără proiect de execuție, între o capitală europeană și aeroportul său.
Bode și alți miniștri sau ziariști care stau instinctiv cu mâna de-a lungul unei vipuști imaginare, chiar când sunt îmbrăcați în fuste, au pierdut un bun prilej să tacă. Ar fi putut măcar să simuleze civilia sau grija față de popor în loc să-și pipăie grațios diplomele imposturii de pe la nenumăratele academii de dezinformații.
Modul rușinos în care regimul Iohannis a condamnat la moarte persoanele vulnerabile, în favoarea celor oricum favorizați cu salarii de nababi, cu pensii speciale și pe pensionări la 42 de ani, arată, care este, de fapt, esența conducerii politice a țării: securistică și bazată pe armatele de activiști.
Da, asta este paradigma statului român și după 31 de ani de la Revoluție: statutul de аппара́тчик/ apparatcik îți dă dreptul la vaccinare și te separă de gloata de contribuabili cocoșați de biruri și sarcini de partid și de stat. Nimic nou în Estul Europei, nimic nou după 31 de ani...
Cu 242 de polițiști la 100.000 locuitori, România se află abia pe locul 23 din Uniunea Europeană, media europeană fiind de 318 polițiști la 100.000 locuitori.
Dar, în schimb, îi îngropăm în bani pe puținii polițiști pe care îi avem: din fiecare 100 de euro produși de economia românească, 1 euro și 10 cenți merg către polițiști. Mai mult decât noi nu alocă decât Croația și Ungaria (câte 1,4 euro din fiecare 100 de euro produși de economie), Grecia și Cipru (1,3 euro din fiecare 100 de euro produși de economie), Bulgaria, Spania și Letonia (câte 1,2 euro din fiecare 100 de euro produși de economie). Cu alte cuvinte, singurii polițiști mai bine platiți decât ai noștri sunt cei maghiari.
Ei, poate nu am fost prea clar: statul român cheltuie pentru poliție mai mult decât o fac state europene mult mai bogate. Luxemburg, Danemarca, Finlanda, Irlanda și Suedia alocă poliției doar jumătate din cât alocă țara noastră, Germania și Austria abia ajung să cheltuie pentru poliție mai mult de două treimi din cât cheltuim noi, iar Franța, Portugalia și Slovenia cheltuie pentru poliție cam 80% din sumele cheltuite de către statul român. Și belgienii, cehii, olandezii sau estonienii cheltuie mai cu măsură decât noi pentru poliție.
Mania de a revărsa cornul abundenței pentru polițiști este o modă doar în statele estice (Ungaria, Bulgaria, Letonia) și în statele sudice (Grecia, Cipru sau Spania).
Poate nu e lipsit de interes să ne uităm că cei bogați și cu economie performantă cheltuie mult peste media europeană pentru educație (statele nordice, Olanda, Austria, Germania) și mult mai puțin decât media europeană pentru poliție. În vreme ce campionii cheltuielilor pentru polițiști (Grecia, Cipru, Spania, Bulgaria, Croația sau Ungaria) nu prea se numără printre performerii economici din Uniune. Ba chiar, grecii, ciprioții și croații sunt autorii celor mai spectaculoase prăbușiri în ultimii 10 ani.
Și dacă asta ar fi totul! Iată ce mai descoperim prin statisticile europene: ne aflăm pe primul loc în Europa la banii cheltuiți pentru pompieri (30 de eurocenți la fiecare 100 de euro produși în economie, la egalitate cu bulgarii, grecii, francezii și cehii) și ne situăm pe locul al treilea pe continent în privința cheltuielilor pentru instanțele judecătorești (40 de eurocenți la fiecare 100 de euro produși în economie, la egalitate cu Germania, Letonia și Ungaria, depășiți fiind de Bulgaria, Croația și Polonia).
Cât privește cheltuielile militare (pentru armată), ne situăm tot în frunte, pe locul cinci european, cu 1 euro și 70 de cenți cheltuiți pentru armată din fiecare 100 de euro produși de economie). Ne depășesc Estonia (2,1 euro din fiecare 100 de euro rezultați din economie), Grecia, Letonia și Cipru (2, 1,9 și 1,8 euro din fiecare 100 de euro produși de economie).
Ei bine, alături de polițiști, militari, magistrați și cei din serviciile secrete, România mai excelează la ceva: la bunăstarea bugetarilor din administrație și la bunăstarea celor din companiile care domină topul pierderilor și a datoriilor la bugete. Poate nu strică să vă reamintesc faptul că, în decembrie 2020, salariul mediu brut la nivel național a fost de 5.906 lei, iar cel din administrație publică, apărare și ordine publică a fost de 8.640 lei, cu 46% mai mult decât media națională (sursa: AICI).
Așa, să nu se uite cumva, din cei 110 miliarde de lei cât plătește România personalul bugetar, cam un sfert, 27 de miliarde de lei, reprezintă mult-hulitele sporuri. Ei, și dacă tot am ajuns aici, hai să mai lămurim un lucru. Țineți minte când, la începutul mandatului, Raluca Turcan tuna și fulgera împotriva ajutoarelor sociale, acordate fără o justă evaluare? (Sursa: AICI) Toate bune și frumoase, numai că, ce să vezi, după numai o lună, apare public informația că la o agenție din subordinea lui Turcan bugetul pentru sporuri a crescut de 600 de ori (de la 26.000 de lei în 2018 la 15,4 milioane de lei în 2020, an în care, cei mai mulți angajați au lucrat de acasă- sursa AICI).
Acum, poate e util de amintit și modul în care au explodat aceste sporuri. Prima oară au venit niște „experți” și au făcut măsurători privind „noxele”. Experții, conform legii, sunt de la RADICOM SA, companie de stat, cu monopol natural pe difuzarea și transportul programelor TV (în primul rând TVR). Experții au conchis că noxele sunt mari fix la agenția din portofoliul Ralucăi Turcan, nu doi metri mai la stânga sau la dreapta. Motiv pentru care alți bugetari, Direcția de Sănătate Publică, au făcut repede un raport și au pus tunul cu bani pe fericiții angajați ai statului. Și minune mare, pisica i-a mâncat limba guralivei Turcan....
Ei, dar poate nu știți cine sunt „experții” care au monopolul analizelor de „inventat” sporuri pentru condiții grele de lucru: RADICOM este o societate de stat cu monopol natural pe transportul programelor TV (mai ales TVR), care are următoarele performanțe declarate în ultimii ani: în 2017 a avut o cifră de afaceri de 283 de milioane de lei, în 2018 una de 262 de milioane de lei, iar în 2019 una de 256 de milioane de lei. Cu toate acestea, profitul unui asemenea monopol de stat este din ce în ce mai ridicol: 24 de milioane de lei în 2017, 337. 000 lei în 2018 și 11. 700 de lei în 2019. Poate vă întrebați ce s-a întâmplat cu salariile distinșilor experți de la stat: ei bine, în 2017 au avut cheltuieli cu personalul de 84 de milioane de lei, în 2018 de 90 de milioane de lei, iar în 2019 de 94 de milioane de lei....( Sursa: AICI și AICI).
Ei, acum mă întreb și eu: cum naiba de experții ăștia de la „stat” găsesc noxele astea doar la agențiile guvernamentale și la ministere, nicidecum pe la școlile sau teatrele din același București? Oare prea-prețioasa Raluca Turcan o avea vreodată momente dubitative sau e, așa, o blondă plină de certitudini?
Hai, totuși, să ne aducem aminte și faptul că nomenclatura regimului are propriile spitale și policlinici, unde nu se înghesuie cu poporul de rând, are dreptul să iasă la pensie la doar 42 de ani și poate să facă oricât de mulți generali dorește (oricum, mai mulți decât are SUA). Și că polițiștii printre cel mai bine plătiți din Europa s-au făcut de răs uitându-se cum un bătrânel de 68 de ani a ucis doi ostateci sau că polițiștii anti-corupție de la Suceava îi avertizau pe cei urmăriți, sau că polițiștii unei secții din București s-au distrat torturând doi oameni nevinovați „umflați” de pe stradă.
Să ne mai aducem aminte că pompierii printre cel mai bine plătiți din Europa nu au fost capabili să aducă o scară la un incendiu la doar 500 de metri de sediul lor. Poate ne aducem aminte și de fabricile de teze de doctorat și de diplome de la academiile militarizate din București. Sau poate ne aducem aminte că spionii deplin conspirați la centrele de vaccinare au fost, de mult, ridiculizați de către micuța și inimoasa ziaristă Emilia Șercan, care i-a devoalat în splendida lor neputință intelectuală....
Concluzia tristă este că țara noastră seamănă prea mult cu Grecia, Cipru, Bulgaria sau Letonia și este din ce în ce mai departe de modele precum Germania, Austria, Olanda sau țările nordice. La urma urmei, o națiune își poate alege modelul de dezvoltare: dacă noi alegem să semănăm cu grecii și ciprioții și să ne deosebim de germani sau de nordici, așa vom și trăi: precum grecii, ciprioții, bulgarii sau croații. Până la urmă este și asta o opțiune politică. Hai să ne trăiască guvernele din ultimii 30 de ani!
