Trăim vremuri care pentru noi sunt dificile. Distanțarea socială nu e deloc ceva simplu pentru cei mai mulți dintre noi. În natură, însă, creaturi de tot felul au învățat să practice distanțarea socială de la începuturi, asta asigurându-le supraviețuirea speciei atunci când bolile lovesc.
Spre deosebire de noi, cărora ne vine greu să ne distanțăm, atunci când ne îmbolnăvim, viețuitoarele au asta în ADN. O nouă analiză dezvăluie modul în care unele animale sociale, precum furnicile, homarii, albinele și liliecii se evită sau se exclud în mod activ atunci când trebuie să oprească răspândirea unei boli.
Mai cu seamă ce se întâmplă în cazul furnicilor și termitelor este interesant, pentru ca acestea pot uneori să trimită semnale de avertizare celor din comunitatea lor înainte să fie infectate complet, chiar și la 15 minute după expunerea inițială la un patogen. Iar aceste semnale constau în vibrații, conform Science Alert.
Spre exemplu, atunci când se confruntă cu spori fungici, unele specii de termite încep să vibreze imediat pentru a-și informa suratele că trebuie să fie evitate sau că trebuie să declanșeze o curățare în masă. Opțiunea cea din urmă poate duce la descoperirea altor indivizi infectați și ajută la combaterea bolii în ”comunitate”, după cum se arată într-un raport publicat de jurnalul Science.
Pe de altă parte, o furnică infectată poate să se îndepărteze complet de comunitatea sa în decurs de câteva ore de la expunerea la patogen. Acest comportament este numit „autoizolare activă”. Și liliecii au un comportament similar.
Albinele sunt mult mai brutale atunci când vine vorba de reacția la infecții. Atunci când binele stupului este în joc, albinele sănătoase le pot forța pe cele infectate să se izoleze, iar uneori le pot înlătura într-un mod agresiv din stup.