Cel mai păgubos lucru care se poate întâmpla în chestiunea pensiilor speciale este ca ea să se reducă la un simplu exercițiu de ură, cum a fost și apărarea Justiției doar pentru că Dragnea era detestat și “Dragnea la pușcărie”.
După 6 ani am ajuns la o situație și mai proastă în Justiție, dar fără reacții, pentru că nu mai e nimeni de urât cu atâta intensitate.
Apropo, și cei care l-au băgat pe Dragnea la pușcărie aveau pensii speciale, vor avea și magistrații care stăteau pe scări la Bruxelles într-un protest fără precedent. Nu am auzit pe nimeni spunând atunci că nu le merită.
Astfel de furii colective duc la soluții otova, cel mai probabil vulnerabile constituțional, cum s-a mai întâmplat și în 2020 sau cu pensiile parlamentarilor, și la revenirea în situația anterioară, ba chiar mai rău.
Chestiunea sistemului de pensii trebuie soluționată solid și în perspectiva altui proces de aderare, despre care se vorbește mai puțin, la OCDE, care este și mai dificilă, și mai importantă pe termen lung, decât se discută în spațiul public.
În primul rând, există o singură categorie de pensii garantată constituțional, de CEDO și prin tratate internaționale – cele ale magistraților, care, potrivit tuturor celor de mai sus, trebuie să fie la un nivel apropiat de veniturile din carieră.
Nu însă mai mult decât în carieră, un prim aspect care trebuie corectat după multe aberații din ultimii ani. Aici ar fi inclusă și permanenta indexare automată a pensiei magistratului în funcție de coeficienții aplicabili magistraților activi.
Apoi, nu există nicio garanție pentru vechimea minimă de pensionare a magistratului. La ea se poate umbla oricând și fără riscuri legale, dar cu un risc deja experimentat, ca toți cei care au deja vechimea să plece bloc, fără a avea nicio posibilitate de a-i înlocui rapid, decât cu recrutări masive din alte profesii juridice, cu pericolul pe care îl implică deschiderea porților pentru oricine.
Ceea ce ar trebui înțeles însă este că nu toți magistrații se bulucesc sau nu s-ar buluci automat la pensie odată de îndeplinesc condițiile. Mulți, poate cei mai mulți, sunt pasionați de ceea ce fac, au ambiții de a avansa cât mai mult, inclusiv pentru a ieși cu pensii cât mai mari.
Soluția cea mai eficientă ar fi să-i motivezi să stea cât mai mult. Cum? Prin condiții decente de muncă: clădiri adecvate, în care spațiul fiecăruia în birou să nu fie, ca acum adesea, mai mic decât al unui deținut în celulă, autentica digitalizare, stabilitate legislativă, scăderea încărcării cu dosare, uriașă în raport cu media europeană.
Toate acestea pentru ca să le poți pretinde cu maxima exigență un act de justiție de calitate și pentru a nu le fi sparte în cap și erori care nu le aparțin sau nu în totalitate, și care sunt generate de politic, cum s-a întâmplat în cazul prescripției.
Îi ții în sistem și eliminând monstruozitatea care face judecătorul un pion la latitudinea exclusivă a președintelui de instanță, garantându-i promovări meritocratice, nu cu vot secret în conclav, ridicând presiunea unei Inspecții Judiciare abuzive.
Foarte important, de pensie specială ar trebui să beneficieze numai magistratul care practică efectiv meseria, nu și tot felul de asimilați care stau prin tot felul de instituții - Ministerul Justiţiei, Ministerul Public, CSM, Institutul Naţional de Criminologie, Institutul Naţional de Expertize Criminalistice, Institutul Naţional al Magistraturii - și care fac o muncă de funcționar. Foarte importantă, dar nu de magistrat.
Spre exemplu, numai în MJ sunt în total 155 de asimilați. În sume nete ei au încasat în total: 2.406.555 de lei în august, 2.442.878 de lei în septembrie și 2.353.188 de lei în octombrie anul trecut. Deci o medie de 15.526 de lei net/lunar/angajat asimilat. La aceste venituri se vor raporta și pensiile lor speciale.
În privința pensiilor militare, mi se pare în regulă ca persoane care îndeplinesc efectiv un număr de ani neîntrerupt o activitate cu mare risc să beneficieze de o recompensă specială din partea societății.
Este vorba strict despre acel tip de activități pe care nu le poți face până la 65 de ani nici fizic, nici psihic. Spre exemplu, cei care se duc în teatre de operațiuni, lucrează sub acoperire în diferite misiuni prin rețele mafiote, spioni etc.
Așadar, meserii extrem de riscante care pun în discuție în permanență riscuri letale. Ele pot să fie foarte bine definite, iar perioadele cât au fost exercitate pot primi un coeficient și pentru valoarea pensiei și pentru vârsta de pensionare.
Dar nu există niciun motiv pentru ca persoane care toată viața lor au păzit un birou și au riscat doar să fie loviți de mașină în drum spre serviciu să primească pensie specială și anticipată față de vârsta general valabilă.
Cum atragi în sistem resurse de calitate și fără pensii speciale? Pentru că de calitate ai nevoie, nu de cei care nu ar fi în stare să se descurce în munci competitive.
Cu salarii bune, cu bună pregătire continuă și bună dotare și cu o reală șansă de avansare în funcție de calități și performanță. O poliție în care Bogdan Despescu și Bogdan Berechet sunt cocoțați în cele mai înalte poziții este departe de așa ceva.
Și dacă pensiile speciale ar fi reduse la magistrații reali și la militarii din zonele de risc autentic, dacă oamenii ar fi motivați să muncească, nu să plece cât de repede pot la pensie, iar restul pensiilor speciale pentru tot felul de asimilați, funcționari, politicieni ar fi rase complet, nu doar coafate puțin, nu mă îndoiesc că economia ar fi substanțială.
Dar nimeni nu o calculează. Și nici nu dorește să o facă, pentru că interesele clientelare și electorale sunt exact în zonele care ar trebui rase.