Am trăit în ziua de 15 noiembrie 2020 aceleași sentimente înălțătoare ca în anii de Eliberare și Deșteptare Națională 1988-1991. Mulțimile de cetățeni moldoveni, care formau cozi kilometrice în orașele europene și acasă, reînnodau firul abia vizibil între timpurile de glorie ale românilor basarabeni și generațiile născute în acei ani de renaștere, de bucurii colective și încredere în forțele proprii.
După umilirile în lanț provocate de guvernările mafiote (agro-comuniste, plaho-democrate, dodo-socialiste), când R.Moldova a fost transformată în cea mai săracă și jefuită țară din Europa, se părea că românimea de la Est de Prut a ajuns neputincioasă în fața bandiților de la putere și e pe cale să capituleze. Dar, ca de atâtea ori de-a lungul istoriei noaste dramatice, când se credea că ne-am pierdut limba, memoria, identitatea și ființa națională, iată că basarabenii sfărâmă iarăși stereotipurile despre neputința sau moartea lor, arătându-le tuturor că ei sunt vii, au voință colectivă și iubesc libertatea. Chiar dacă au fost fugăriți de acasă de guvernările criminale Lucinschi, Voronin, Plahotniuc și Dodon, ei au luat în exil și patria lor mică – baștina, casa părintească, școala, neamurile, amintirile dragi.
Pe 15 noiembrie 2020, de la Chișinău, am zărit în depărtare, pe diferite meridiane, cealaltă Basarabie, cea din 1988-1991 - unită, puternică, demnă și frumoasă – Basarabia, pe care târfele milionare de la putere planificau s-o sugrume definitiv sau s-o țină în străinătate pentru vecie. Nu le-a reușit! „Electoratul paralel” a intrat vijelios pe scena politică de la Chișinău, spulberând planurile „kuliokului„ de a țopăi „kazaciokul” încă un mandat în fața statuii lui Ștefan cel Mare și a federaliza un străvechi teritoriu românesc.
Mobilizarea generală și lovitura alegătorilor responsabili a fost neașteptată și cumplită, iar agonia dodoniștilor și nedumerirea bandiților de la putere, care au încremenit pe o clipă la terminalele financiare cu „kulioacele” în mâini, arată că ei încă nu pot să înțeleagă ce s-a întâmplat cu adevărat.
Le spunem noi cât se poate de limpede și răspicat: la 15 noiembrie 2020 s-a produs un lucru mult mai important decât alegerile prezidențiale – în această zi s-a desfășurat un referendum popular, la care cetățenii moldoveni au decis prin vot să arunce la groapa de gunoi a istoriei puterea homicidă și clasa politică înfrățită cu grupurile criminale organizate și lumea interlopă.
La 15 noiembrie 2020, românii basarabeni au pus cruce pe o epocă de un sfert de veac de jaf și nedreptate, dând semnalul de integrare autentică în spațiul european și românesc. Oricât ar agoniza bandiții din schemele mafiote și mirmidonii din vârful puterii de la Chișinău și Tiraspol, veacul lor s-a sfârșit. Cele două Basarabii – de acasă și din diasporă – despărțite în mod barbar și-au dat mâna la alegeri, se reîntregesc și preiau ștafeta de la generațiile Mișcării de Eliberare Națională.
Nu căzăturile morale ale lui Dodon și Greceanâi, nu gangsterii lui Plahotniuc și Diacov, nu caricaturile lui Marian Lupu și Victor Pușcaș să paraziteze în Președinție, Parlament și Guvern, ci în locurile ocupate abuziv de nulitățile îmbătrânite în rele să vină tinerii cu studii temeinice și biografia nepătată, să intre profesioniștii-patrioți în politica moldovenească și să-și asume drama, destinul și viitorul Basarabiei românești.
Pe scurt, care ar fi principalele lecții pentru societate în urma scrutinului prezidențial din 15 noiembrie?
Prima și cea mai importantă lecție: când basarabenii se unesc, fac minuni. Ca în 1918, 1989, 1991! Ca în 15 noiembrie 2020! Să nu fie nepăsători, să nu lase aripile în jos, să nu aștepte străinii să le facă legea, să le îngrijească grădina și casa. Să fie permanent încrezători în puterile lor, să-și prețuiască oamenii de valoare și să conștientizeze că nimeni, dar absolut nimeni, nici Moscova, nici Kiev, nici Berlin nu le pot sta în cale să-și realizeze drepturile legitime și idealurile sfinte.
A doua lecție: instituțiile statului moldovenesc sunt putrede până la temelie, iar clasa politică e rămasă cu mult în urma alegătorilor responsabili. Schimbarea putregaiului și paraziților de sus a devenit un imperativ. Ar fi nedrept și fără sorți de izbândă să aruncăm uriașa povară de curățare, de reconstrucție instituțională și administrativă pe seama unui singur om sau a câtorva demnitari, oricât de înalte funcții ar deține.
A treia lecție: nu poți construi nimic durabil cu trădători, hoți, corupți, proști, șmecheri și profitori, chiar dacă fac parte dintr-un partid sau altul. Cazul haitei lui Dodon e cel mai grăitor exemplu. La timpuri noi, se cer oameni noi, cu viziuni moderne, curați și profesioniști de primă mărime, dar numaidecât cu dragoste de Neam și Țară. În fine, victoria alegătorilor asupra bandiților și corupților de la putere e doar primul pas dintr-un lung drum de a curăța instituțiile statului de mafie și incompetenți. Ezitările și întârzierile sunt în favoarea lor, nu a noastră. Fără adunarea tuturor energiilor de acasă și din diasporă, fără recrutarea celor mai buni și merituoși profesioniști din toate domeniile, fără o voință comună de a reveni la vatra noastră milenară și în familia țărilor europene – șansele de a scurta drumurile spre civilizație și bunăstare generală se reduc considerabil.
E nevoie de multă unitate între partide și cetățeni pentru a face în siguranță următorul pas – alegerile parlamentare anticipate. Intrăm cu toții într-o perioadă cu oportunități reale de transformări fundamentale, benefice. Important e să ne păstrăm grămăjoară, să fim împreună, să nu ne lăsăm dezbinați și învrăjbiți. Fără să adormim pe lauri, vă îndemn să vă bucurați de ziua când cele două Basarabii – de acasă și din diaspora – au sfărâmat gardurile înstrăinării instalate de guvernările corupte și s-au reîntregit.
Să reținem pentru totdeauna – când suntem uniți, devenim cel mai frumos neam de pe planetă.
Să prețuim unitatea noastră ca lumina ochilor! Să-i spunem noului Președinte că nu-l vom lăsa niciodată singur, dacă va împărtăși idealurile noastre și va fi mereu cu poporul, cu Basarabia cea dornică să ajungă la destinație – ACASĂ.
Articol publicat în Revista NATURA în numărul 345