Moartea înfiorătoare a Anei Oroș Daraban, mâncată de vie de câini, a devenit nimic mai mult decât cadrul unui război politic în care taberele Ciprian Ciucu și Nicușor Dan se încaieră precum haitele de lângă Lacul Morii, într-o răfuială pentru demolarea adversarului și exonerarea proprie/a preferatului. Nimic mai mult, încă din primele minute de la aflarea știrii.
Crima aceasta oribilă, pentru că este o crimă, are mai mulți coautori instituționali, conform responsabilităților legale.
În primul rând, este vorba despre ASPA, o instituție subordonată Primăriei Capitalei, care are obligația legală să adune de pe străzi câinii care umblă liberi.
În mod evident, în zona Lacul Morii, ASPA nu și-a făcut treaba. Dacă și-o făcea, câinii nu erau acolo. Că e vorba de buget, de locuri în adăposturi, de angajați, de procedură, motive pot fi multe și trebuie analizate. Fapt este că a ratat. Dacă nu a primit ajutor de la Poliția Locală, a sesizat Poliția Capitalei? De ce a adunat 12 câini abia după moartea Anei Oroș și nu înainte?
Apoi, Poliția Locală a sectorului 6 care nu s-a ocupat de proprietarii care lasă câinii să iasă din curți nestingheriți, care nu a dat nicio amendă în zonă și care, în pofida listei de îndatoriri postată de primarul Ciucu pe Facebook, este o instituție inutilă, la fel că toate polițiile locale, de altfel.
Poliția locală nu ar trebui reformată, ea ar trebui desființată, singurul ei scop fiind să asigure niște lefuri generoase unor clienți politici și primarului propriul lui instrument de putere în scopuri de toate felurile.
Este incompetentă și, în cel mai bun caz, nu încurcă. Era suficient să-i privești pe polițiștii locali cum alergau haotic pe câmp după câini ca să înțelegi de ce mai mult de secvențe comice pe bani publici nu pot livra. La fel ca în intersecții, în mijlocul cărora se apară de albine în timp ce șoferii exasperați stau la cozi interminabile provocate de măiestria chipiurilor locale.
Dacă ASPA și poliția locală își făceau treaba, unii cu strânsul, alții cu amenzile, probabil că mai puțini proprietari ar fi fost dispuși să suporte consecințele legale ale lăsării câinilor liberi pe străzi.
O vină aparține și poliției naționale, pentru că în cele 9 luni de când a fost deschis dosarul penal pentru vătămarea aceleiași victime de aceleași haite, el zace prin sertare pe care sforăie polițiști și procurorul de caz.
Dacă nu zăcea, poate că și ASPA, și poliția locală, și proprietarii câinilor lăsați pe străzi ar fi suferit consecințe legale, chiar penale, și tragedia nu se repeta, într-o formă letală de această dată.
Prietenii Anei Oroș Daraban spun că după primul atac a făcut sesizări peste tot, inclusiv pe la ONG-uri de protecție a animalelor, însă nimeni nu a avut nicio reacție.
Cazul acesta este foarte meditatizat, dar anual în București cel puțin o persoană este ucisă sau grav rănită de haite, însă fiind vorba despre oameni ai străzii, nu se face vâlvă.
Nu Nicușor Dan și Ciprian Ciucu ar fi trebuit să alerge personal după câini. Dar au responsabilitatea pentru instituțiile care nu au funcționat în subordinea lor, a măsurilor urgente pe care trebuie să le ia că să nu se repete.
Ce vedem? Nicușor Dan a avut nevoie de 35 de ore pentru a posta pe Facebook un mesaj de condoleanțe și oarecare implicare în analiza cauzelor tragediei.
35 de ore, când Ana Oroș Daraban lucra în Primăria Capitalei. A trimis-o la înaintare pe șefa ASPA ca să dea vina pe poliția locală și să sifoneze documente în presă, iar el a stat pitit de parcă nu ar fi primarul ales al acestui oraș.
Ciprian Ciucu „nu se spală pe mâini” (în general asemenea formulări sugerează că fix acțiunea negată e în mintea celui care le rostește), dar mângâie tandru pe cap poliția sa locală și aruncă pisica înapoi la ASPA.
În spatele lor, susținătorii se încaieră pe Facebook cu furci și topoare, într-un spectacol mai lipsit de umanitate decât al câinilor de pe maidan.
Cum în asemenea situații, oameni furioși și oripilați vor să vadă un cap politic cazând „însângerat” pe scările unei instituții ca să se răcorească, preocuparea esențială este să scape „al nostru” și să fie martelat „al lor”. Niciunul dintre susținători nu pare zdruncinat de faptul că "al său" are partea lui de vină.
Acesta este motivul pentru care nicio tragedie nu schimbă nimic în România. Că e vorba de Colectiv, că e vorba de moartea copilului mâncat de câini lângă Lacul Tei în 2013, că e vorba de moartea minerilor înghesuiți în sicrie pe roți.
Când răcorirea se consumă sau lumea se plictisește să le aștepte, revenim la normal, adică la situația în care s-a întâmplat tragedia.
În aceste condiții, da, vina e întotdeauna a mortului, că nu a realizat în ce țară trăiește, la ce se poate aștepta de la autorități, că este pe cont propriu și nu s-a comportat de parcă ar trăi în junglă sau în Evul mediu.