România se confruntă cu o serie de provocări, de la consolidarea extremei drepte până la o criză internă de reprezentare, dar și una legată de capacitatea de guvernare.
Profesorul Radu Carp a analizat modul în care România a gestionat anul 2025 și de ce formațiunile populiste precum AUR și-au atins maximul de potențial, situat undeva la 40%.
Această ascensiune a extremelor politice face parte dintr-un fenomen european, alimentat de o uriașă criză a reprezentării, generată de rețelele sociale.
Citate reprezentative:
- Am observat că extrema dreaptă populistă, dreapta radicală sunt din ce în ce mai puternice. Partidele și candidații susținuți de acestea sunt redutabili și pot obține undeva între 30% și 40% în actualul context politic.
- Principalul motiv al acestei ascensiuni este criza reprezentării. Din cauza rețelelor sociale, alegătorii au senzația din ce în ce mai acută că nu sunt reprezentați de oamenii politici.
- AUR se va menține la acest 40% atâta vreme cât este în Opoziție și va reprezenta cea mai importantă voce a Opoziției. Formula actuală de patru partide [de la guvernare] este singurul antidot la extremism în momentul de față.
- Observ un alt fenomen foarte îngrijorător: normalizarea discursului de tip AUR în societate. Din ce în ce mai multe persoane de foarte bună calitate preiau chestiuni legate de acest tip de discurs sau preferă chiar să se declare pe poziții foarte apropiate de cele ale AUR.
- Principala provocare pentru 2026 este dezvoltarea capacității de a anticipa anumite evoluții și de a lua măsuri preventive. Noi tot timpul suntem prinși pe picior greșit. Nu avem încă această capacitate de a corela niște date și de a lansa avertismente credibile către decidenți.
Cum ne-am descurcat noi, ca țară, în 2025, în contextul în care anul trecut am avut un tur al alegerilor prezidențiale anulate, cu impactul negativ care a urmat?
Dacă ne situăm la orizontul sfârșitului anului 2024, imaginea României era foarte neclară. Exista această controversă legată de rezultatul alegerilor. Lucrurile erau proaspete, nu erau încă explicate. Anul 2025 cred eu că a adus toate clarificările necesare. Am avut alegeri prezidențiale, care s-au desfășurat liber, s-au desfășurat corect, și avem un președinte legitim.
Dar, în același timp, am observat că extrema dreaptă populistă, dreapta radicală, este din ce în ce mai puternică. Am observat că George Simion, candidatul susținut de aceste formațiuni, a intrat în turul 2 al alegerilor prezidențiale din luna mai și a avut o performanță foarte bună și în turul 1. Deci aceste partide și candidații care sunt susținuți de aceste partide – AUR, SOS și POT – sunt candidați redutabili. Undeva între 30 și 35%, chiar 40% pot obține în orice circumstanțe și mai ales în actualul context.
Credeți că se manifestă o tendință în Europa prin care mișcările de extremă dreapta să piardă teren? Mă gândesc aici la alegerile din Olanda.
Recent am parcurs o cercetare realizată la nivelul celor 27 de state membre din Europa. Cifrele diferă foarte mult, dar tendința din 2019 până în 2024 la toată regiunea este de creștere a susținerii pentru formațiunile de extremă-dreapta. Nu este una abruptă, dar este o creștere. Adică dacă undeva aceste partide acumulau 20-25%, acum sunt undeva în intervalul 25-30%. Cam 27,5% era scorul indicat la sfârșitul anului 2024.
Aceste e un lucru îngrijorător, faptul că există o astfel de tendință peste tot în Europa. Sigur, diferă de la o țară la alta. Și în Olanda, partidul extremist a reușit să aibă un scor foarte bun, a fost pe locul 2. Numai o mobilizare foarte mare în jurul partidului liberal, care face parte din Renew Europe, a reușit să dea un rezultat bun. Un partid foarte vechi, dar care niciodată nu s-a clasat pe primul loc. Cred că în Olanda s-a conștientizat faptul că extrema dreaptă nu are soluții.
Și, mai mult, s-a întâmplat un fenomen care poate e și mai grav decât ascensiunea extremei drepte: temele promovate de aceste partide au fost integrate de formațiunile consacrate. Asta s-a întâmplat în Olanda. Am observat acest fenomen. S-a întâmplat și în Danemarca. Social-democrații danezi sunt împotriva migrației.
Deci, pe de o parte, avem ascensiunea acestor partide și, pe de altă parte, partidele consacrate se contaminează cu teme promovate de extreme pentru a putea să câștige alegerile și să formeze guverne.
Credeți că alegătorul european, inclusiv cel din România, vrea să rezolve anumite probleme sociale, economice și atunci se adresează extremelor politice, pentru că partidele tradiționale nu au reușit s-o facă? Sau, din contră, dacă un partid consacrat abordează temele presante pentru cetățeni cum ar fi criza locuințelor, imigrația, accesul la tratamente medicale – alegătorii nu mai dau atenție extremelor și se întorc spre centrul eșichierului politic?
Principalul motiv al ascensiunii extremei drepte este criza reprezentării. De ce? Pentru că în momentul de față, din cauza rețelelor sociale, alegătorii au o senzație din ce în ce mai acută că nu sunt reprezentați de oamenii politici.
Aceste partide extremiste le creează senzația că sunt reprezentați mai bine prin faptul că au candidații care sunt mult mai prezenți. Am văzut și la noi: Călin Georgescu a fost omniprezent pe TikTok și a dat senzația că, de fapt, discută cu fiecare cetățean, cu fiecare dintre alegători. Este o iluzie, dar este o iluzie pe care o creează rețelele sociale.
Această criză a reprezentării e mult mai profundă decât pare. Ea este comună în toate țările și va depinde foarte mult de felul în care se va dezvolta comunicarea pe rețelele sociale și cum anume vor fi instituite un număr de reguli.
Aceste partide folosesc microtarghetarea, adică adresează un mesaj pentru fiecare. Încă nu înțelegem foarte bine cum funcționează, deși Uniunea Europeană a impus niște reguli, dar multe țări nu le-au implementat încă.
O altă problemă este faptul că Europa a trecut prin multiple crize. A trecut printr-o criză financiară în 2008 – atunci a fost primul val al acestor partide poziționate la extrema spectrului politic – după care a trecut prin pandemie și, apoi, prin criza generată de războiul din Ucraina.
Prețurile au crescut, măsurile sociale n-au putut fi luate pentru a compensa prețurile din ce în ce mai mari și, evident, a apărut o scădere a calității vieții. Au apărut și partide care combină ambele tipuri de extreme. Adică sunt partide extrem de conservatoare, dar care propun măsuri sociale foarte socialiste.
Și spuneți că această combinație a mesajului, cu elemente de extremă dreaptă care se combină cu elemente de stânga, acest tip de discurs are foarte mare legătură și este susținut de capacitățile de comunicare prin rețelele sociale?
Da, absolut. Un gânditor sloven, Slavoj Zizek, pe care îl citeam ieri, spunea că în Statele Unite au început să apară patru partide: Democrații, Republicanii, republicanii aflați la extremă, care nu mai au legătură cu Partidul Republican tradițional și, respectiv, democrații aflați la extremă, care nu mai au legătură cu Partidul Democrat. Iată că și în America, cea mai mare democrație unde rezistă sistemul bipartizan, în realitate încep să apară curente extreme.
Să ne întoarcem un pic cu privirea spre România. În ultimele sondaje din cea de-a doua parte a acestui an, toate, în cor, arată AUR undeva între 35 și 40%. Cum credeți că va evolua AUR în contextul anului 2026, în care problemele economice nu vor dispărea, vor continua măsurile de austeritate luate de Guvern, iar dinspre Rusia presiunea va continua?
Dacă ne uităm pe datele sociologice, observăm că potențialul partidelor de tip AUR este la 40%. AUR împreună cu SOS și POT. Eu cred că, în momentul de față, AUR și-a atins maximul de potențial.
Partea bună este că mai sus de 40% nu poate să meargă, pentru că nu mai are potențial de creștere. Partea proastă este că se va menține la acest 40% atâta vreme cât este în Opoziție și practic va reprezenta cea mai importantă voce din Opoziție.
Cred că lucrul acesta nu e înțeles foarte bine de partidele aflate la guvernare. Faptul că, dacă un singur partid dintre cele patru dezertează, AUR nu va ezita să aibă pretenții de a intra la guvernare. Cred că nu se înțelege foarte bine faptul că această formulă de patru partide este singurul antidot la extremism în momentul de față.
Nu văd ca în anul 2026 situația să devină brusc atât de favorabilă în România încât să descrească acest potențial al AUR. Nici să crească, dar nici să scadă. În mod normal, dacă s-ar reduce deficitul, dacă oamenii ar vedea că începe să crească puterea de cumpărare, nu ar mai gândi atât de negativ în general. Asta e marea miză a anului 2026: Cât de mult se poate redresa economia în așa fel încât consumul să repornească și să existe acest sentiment că lucrurile merg înspre bine?
În acest moment există o posibilitate să vedem o alianță, o asociere între PSD și AUR în tentativa de a forma o nouă majoritate? Vă întreb acest lucru pentru că am văzut că atât Sorin Grindeanu, președintele PSD, dar și alți lideri social-democrați fac un anumit tip de opoziție în interiorul coaliției?
Eu, personal, nu cred că acest lucru se va întâmpla. Există alți factori care determină PSD să aibă o anumită poziție, de exemplu, raportarea partidului la partenerii externi, poziția sa în Parlamentul European.
Cei care sunt la conducere în PSD au văzut ce s-a întâmplat cu partidele care s-au aliniat cu formațiunile extremiste. Au văzut precedentul Robert Fico din Slovacia, care la fel era un partid exact ca PSD ca structură și ca gândire, și care astăzi, deși conduce Slovacia, a făcut ca țara să fie total izolată, ruptă de orice finanțare europeană, cu mari proteste. Deci cei din PSD, cel puțin la vârf, realizează acest risc și nu cred că în anul 2026 vor face o alianță cu AUR.
Dar se poate întâmpla ceea ce s-a întâmplat și în cazul altor partide social-democrate, anume ca temele AUR să fie mult mai bine internalizate de către PSD.
Marele noroc sau marea ironie este că AUR, de fapt, nu prea emite un set de idei coerent. Dacă ne uităm la pozițiile lor, ele sunt mai degrabă reacții referitoare la politica externă a României. Mai puține soluții economice.
Nu am văzut la AUR soluții care să spună cum anume poate să fie generată creșterea economică sau cum anume să fie redus deficitul. Din fericire, pentru democrație, în general, AUR nu prea are ce să-i ofere PSD ca idei, ca modalități de a guverna.