- Președintele Rusiei dă senzația că nu știe încotro merge războiul. Evenimentele au preluat controlul și se derulează cu viteză.
- Mobilizarea parțială e un cadou pe care l-a oferit populiștilor care au criticat dur eșecurile sale militare.
- Armata Rusiei, nici cu un milion de noi militari, nu va reuși să învingă Ucraina. Vine dintr-o altă epocă și nu poate fi modernizată peste noapte.
- Erdogan a avut dreptate. La o zi după mult comentatul discurs, Putin face un schimb de prizonieri care i-a scos din minți pe naționaliștii ruși, eliberând comandanții Batalionului Azov.
- Amenințările lui Putin cu bombe atomice trebuie luate în serios, dar a venit momentul să găsim soluții astfel încât niciun nebun să nu mai poată șantaja lumea cu ele.
Cu o figură rigidă și aspră, încordat și răstit, Vladimir Putin li s-a adresat rușilor după cea de a doua mare înfrângere a trupelor sale pe frontul din Ucraina.
La începutul lunii martie a fost obligat să se retragă din jurul Kievului, iar în septembrie, armata Moscovei a fost pusă pe fugă din regiunea Harkov, aflată în estul Ucrainei.
Discursul de aproape jumătate de oră a fost o justificare a agresiunii asupra Ucrainei. Și ca orice dictator postmodern, vina o poartă americanii, occidentalii, în general, care nu-l lasă să arunce lumea în aer și să-și împlinească visele.
Dar deasupra cuvintelor răstite plutea un nor de neliniște. Putin dădea senzația că nici el nu știe încotro merge războiul. Evenimentele au preluat controlul destinului său și se derulează cu viteză, președintele rus fiind ca un înotător prins în vârtejurile unui râu, care se lasă purtat de ape și încearcă să se mențină la suprafață, folosindu-se de puterea brațelor, dar și de ce plutește în jur, un buștean, un colac de salvare, o barcă de pescuit.
Dar aflat acolo, în mijlocul râului, nu știe dacă va scăpa cu viață sau nu.
Iarna lui Putin
Mobilizarea parțială e un cadou pe care liderul rus l-a oferit susținătorilor săi radicali care au criticat dur, în ultimele zile, eșecurile sale militare.
Extremiștii cu influență pe rețelele sociale, dar și cei care apar în emisiunile TV au cerut război, mobilizare generală, iar Putin le-a dat, parțial, satisfacție.
Poziția lui, în urma înfrângerilor, s-a fragilizat, iar în jur se desfășoară o viermuială de intrigi, de conspirații și de jocuri de interese încât face o adevărată echilibristică pentru a-și menține controlul.
După cum se vede, chiar și o mobilizare parțială a creat tensiune și haos în Rusia. Unii vor să fugă din țară, alții protestează sau se ceartă în fața centrelor de recrutare. Nu se mai găsesc bilete de avion, sunt cozi de mașini la unele puncte de trecere a frontierei. Rușii fug în Finlanda.
Dar în fața lui Putin sunt și alte provocări în afara mobilizării. Va trebui să-i înarmeze pe noii soldați, iar ritmul de producție a industriei de armament e scăzut. Sancțiunile îngreunează achiziția de piese, de semiconductori și de sisteme computerizate.
Pe lângă înarmare, noii militari trebuie să se antreneze, să lupte și să-i livreze lui Putin victoriile necesare pentru a supraviețui.
Dar asta e puțin probabil. Armata Rusiei, nici cu un milion de noi militari, nu funcționează. Vine dintr-o altă epocă și nu poate fi modernizată peste noapte.
Singura perspectivă favorabilă lui Putin e să reușească să înghețe conflictul și, astfel, să câștige timp, sperând să apară o fisură în solidaritatea occidentală.
Nu cred că, azi, există vreo viețuitoare pe pământ care să aștepte o iarnă friguroasă mai nerăbdătoare ca Putin. Toate speranțele lui stau într-un anotimp.
Răul absolut poate învinge
La o zi după mult comentatul discurs, liderul de la Kremlin face un schimb de prizonieri care i-a scos din minți pe naționaliștii ruși.
A eliberat 215 ucraineni, printre care și comandanții Batalionului Azov, luptătorii eroi din Mariupol în schimbul lui Viktor Medvedciuk, un fost deputat ucrainean, pro-rus, prieten cu Putin.
De șapte luni propaganda Kremlinului vorbește de naziștii din Batalionul Azov, iar acum sunt eliberați pentru un politician, a scris Igor Girkin, un fost luptător rus în Donbass, personaj influent pe rețeaua socială Telegram.
Citește discursul integral al Lui Vladimir Putin din data de 21 septembrie, comentat și adnotat, dar și pe cel al lui Nicolae Ceaușescu din 20 decembrie 1989 ca să descoperiți asemănările - Foto: Kremlin.ru / Wikimedia
Recep Erdogan anunța la începutul acestei săptămâni, într-un interviu pentru postul public de radio din SUA, PBS, că Putin își dorește să încheie războiul și că a stabilit un canal de comunicare cu ucrainenii, urmând să se facă un schimb de prizonieri.
Președintele Turciei a avut dreptate, dar după discursul violent de ieri, e greu pentru cineva din afară să înțeleagă în ce mod vrea liderul rus să încheie rapid războiul, cum a susținut Erdogan, altfel decât printr-o retragere din Ucraina.
Mai e și celălalt mod, amintit de Putin în discurs, prin folosirea armelor nucleare.
Comentatori occidentali au anunțat că amenințările ar trebui luate în serios pentru că știm prea puțin din ce se întâmplă la Moscova, iar un Putin încolțit poate face gesturi nebunești. “Acesta nu e un bluf”, a spus el, dar pentru civilizația umană nu există o altă posibilitate decât cea de a sprijini Ucraina.
Ne aflăm într-una dintre cele mai clare confruntări dintre Bine și Rău. Viața, în general, e gri și rareori se ivește posibilitatea de a vedea un tablou clar.
Invadarea Ucrainei, modul în care Putin a început războiul, cruzimile și distrugerile, teroarea, tortura și suferințele îndurate de oameni nevinovați nu pot fi ascunse.
Dacă vom proceda altfel și i se va oferi o șansă de victorie, întreaga civilizație se poate prăbuși. Valorile etice și morale pe care e construită societatea noastră s-ar risipi. Deziluzia, Minciuna și Răul absolut vor învinge.
Operațiunea "Stopați nebunul"
Amenințările lui Putin și ale lui Medvedev cu bombe atomice trebuie luate în serios, dar a venit momentul pentru societatea noastră să găsim soluții astfel încât niciun nebun să nu mai poată șantaja lumea cu ele.
Din februarie, de când a început conflictul, se desfășoară un efort conjugat pentru a se găsi un set de soluții prin care Putin să fie stopat să declanșeze o catastrofă.
Pornind de la sistemele de interceptare ale rachetelor, până la diplomație, acțiuni de spionaj, lobby și desant, nimic nu a fost aruncat de pe masă.
E ca în scena din Apollo 13, când inginerii de la NASA, din obiectele aflate pe navetă, s-au apucat să inventeze un sistem de filtrare a aerului pentru a salva echipajul aflat în derivă.
Se poate observa cu ușurință că, din punct de vedere al informațiilor, operațiunile militare din Rusia sunt monitorizate și interceptate într-o mare măsură. Nimic din ce face Putin nu mai reprezintă o surpriză pentru SUA și Uniunea Europeană, dar e doar primul pas.
Pornind de aici, e nevoie de strategii amănunțit planificate și testate care să dejoace orice gest nesăbuit a lui Putin sau a altui lider rus care ar putea prelua puterea în convulsiile din Moscova.