Îndemnul din titlu este, de fapt, o reluare a titlului unui articol pe care l-am publicat cu trei zile înainte de șocul alegerilor prezidențiale din 24 noiembrie anul trecut, pe platforma Centrulpolitic.ro: „Puneți-vă centurile! Aterizăm, la finalul Erei Iohannis. Ce facem când ajungem la sol, în decembrie?”
Desigur, nu pot să spun că intuiam ce se va întâmpla la alegeri, căci surpriza a fost imensă pentru toată lumea, dar aveam încă de atunci suficiente motive să cred că suntem la finalul unei lungi perioade relativ predictibile și stabile a democrației românești, că totul va semăna cu o aterizare forțată după un zbor neglijent, dincolo de care vom constata că președintele și partidele au eșuat în ochii oamenilor, că direcția fundamentală este pusă din nou în discuție și nu avem soluții credibile la nivelul formațiunilor politice existente.
- Puneți-vă centurile! Aterizăm, la finalul Erei Iohannis. Ce facem când ajungem la sol, în decembrie?
Așadar, pe 21 noiembrie, formulam următoarea prognoză pentru perioada următoare, pe termen scurt, din nefericire confirmată pe deplin: „Aterizarea va fi dură, la finalul Erei Iohannis. În decembrie ne vom trezi „la sol”, învinși politic, fără soluții politice pe termen scurt, cu o economie ce stă să se prăbușească sub povara deficitelor, cu un stat în care nu mai crede aproape nimeni ([cu deficite de credibilitate în] justiție, administrație, servicii secrete ale căror falange fantomatice își fac din când în când apariția în politică, educația în picaj, sănătatea sub presiunea scandalurilor și lipsurilor etc.), cu un populism kitschos care va închina ode din ce în ce mai agresive „suveranismului”, „nostalgiei comuniste” și „patriotismului” inept, în forme tot mai explicit antioccidentale. […] Partidele mainstream (n.a. PSD, PNL și USR, adică cele cu minim două legislaturi parlamentare și care nu depind de un electorat etnic specific) vor obține pe 1 decembrie a.c. rezultate mai slabe decât propriile lor rezultate din decembrie 2020. […]
Nu e greu de anticipat că ne vom simți copleșiți de valul de ignoranță, ură, prostie, frustrare, violență verbală (sperăm că doar atât, deocamdată), sau „succes politic” (mandate parlamentare) pentru figuri sinistre, rejectate profesional, civic sau cultural. Vom intra în contact cu realitatea politică dură a unei Românii care a involuat pe plan intelectual, educațional și moral.” Este important, cred, să fixăm contextul în care încheiem în România furtunosul an 2024. Acesta este.
2024 a fost, la nivel global, un an foarte conflictual iar tensiunile sunt în creștere în mai multe regiuni ale lumii. Numărul persoanelor ucise în conflicte violente a crescut la 233597, cu 30% mai multe decât în 2023, după cum arată un raport recent al Armed Conflict Location and Event Data (ACLED).
În ceea ce privește contextul extern și racordarea României la situația internațională tot mai tensionată, am conturat un tablou mai amplu în articolul „Al Treilea Război Mondial se apropie de sfârșit. Ce poate urma dacă Vestul pierde capacitatea de a reglementa lumea. România vulnerabilă”, articol care se încheia astfel: „…Timp de cel puțin 5-6 ani de acum înainte, Al Treilea Război Mondial, început de Putin în 2008, căruia i s-au alăturat China, Iranul și Coreea de Nord, în cea mai amenințătoare axă de după 1945 încoace, va cunoaște cele mai intense desfășurări de ostilități hibride, fără a exclude posibilitatea unei conflagrații militare. Orice derapaj al României în acești ani ne poate fi fatal. Cu cât vom ține mai aproape de nucleul euro-atlantic al lumii occidentale și cu cât vom fi mai responsabili în politica internă, cu atât șansele României de a scăpa nevătămată în acest teribil război vor crește. Dar să fim lucizi, mergem deja pe sârmă și, în acest context volatil, nu prea mai avem plasă de siguranță sub noi.”
Revenind la prognoza mea de politică internațională și internă, publicată pe 1 ianuarie 2024 în grupajul de prognoze al ICDE, aș începe prin a evalua că toate cele 15 puncte s-au validat în principiu, începând cu faptul că Ucraina și Rusia și-au „redefinit în 2024 obiectivele victoriei” în acest război, de la cele maximale la unele atenuate, mai apropiate de realități, continuând cu victoria lui Donald Trump și a republicanilor în SUA (Președinție și Congres) sau a laburiștilor britanici, până la ascensiunea dreptei naționaliste suveraniste în alegerile europene din iunie și victoria extremei drepte în Austria în septembrie, de la eliminarea de către trupele israeliene IDF a liderilor Hamas, oriunde s-ar fi aflat aceștia, și intervenția militară în sudul Libanului (împotriva Hezbollah) sau realegerea Maiei Sandu și reușita referendumului pro-european din Republica Moldova, până la a formula explicit, la punctul 15, că „opțiunea anti-occidentală din România nu va depăși 30-35% din totalul populației. Orientarea politică postelectorală de la București va rămâne pro-UE, pro-SUA și pro-NATO, asigurată printr-o coaliție chinuită și instabilă de 3 partide, formată cel mai probabil din PSD, PNL și UDMR.”
…Dacă 2024 ni se pare că ne-a adus toate necazurile, tulburările și complicațiile politice posibile, ei bine, revin la îndemnul din noiembrie, de a ne lega centurile pentru 2024+1! Turbulențele vor continua puternic (inclusiv pe dimensiunea economică), unele chiar se vor accentua, dar, contrar așteptărilor celor mai pesimiști analiști din mediile internaționale, s-ar putea să avem și deznodăminte fericite în câteva situații importante. 2024+1 se profilează ca un an al paradoxurilor.
Așa cum arată lucrurile acum, 2025 se va contura ca o prelungire inevitabilă a pachetului de teme, crize, conflicte și tensiuni de care am vorbit în 2024. În esență, nu s-a rezolvat niciuna dintre ele, așa că toate turbulențele politice, militare, economice, ideologice, socio-culturale se vor regăsi din plin în anul care începe, din Ucraina până în Orientul Mijlociu și din Europa de Vest până în România și Republica Moldova, care vor avea din nou alegeri.
Nu vor fi însă nicidecum numai necazuri, probleme și dificultăți în noul an, pentru că deja din 2024 au apărut indicii analitice că unele dintre crizele pe care le traversăm ar putea să-și găsească soluționări favorabile, pe fondul unui an în general agitat, încărcat cu tensiuni multiple.
Dacă avem însă un ochi atent la unele evoluții care deja s-au declanșat, înțelegem că 2025 ar putea să ne aducă, dincolo de furtună, și câteva rezolvări bune pe plan global, european, regional sau național. Altfel spus, este posibil și ca unele schimbări de care ne temem acum să nu se producă în cele din urmă iar lumea să nu sufere o transformare radicală, așa cum indică unele voci care se așteaptă la „resetări totale”. În același timp, o serie de probleme, ca de fiecare dată, se vor translata nerezolvate spre viitorul an, 2026.
Pe scurt, caracteristicile anului 2025 ar putea fi (cel puțin) următoarele zece:
- Potențialul conflictual ridicat (risc de escaladare a războaielor existente dar și risc de izbucnire de noi conflicte, în regiunile de periferie geopolitică ale sistemului internațional);
- Instabilitatea sistemului relațiilor internaționale și a multor sisteme politice naționale (democratice și nedemocratice, atât din Occident cât și zona de tranziție Est-Vest, precum Georgia, Turcia, Belarus etc. sau din Sudul Global);
- Scăderea încrederii în sistemele politice, economice și instituționale actuale, ceea ce accentuează curentul revizionist;
- Volatilitatea contextelor interne și externe, care poate schimba peste noapte, radical, tabloul politic, economic și social într-o anumită parte a globului sau pe scară mare. Totuși, nu doar contextele pozitive sunt volatile, ci și cele negative, existând în mod cert o capacitate mai mare a sistemelor de a face față crizelor violente, de a stinge incendiile și de a reveni la parametrii inițiali sau asemănători (reziliență). Cu alte cuvinte, crizele de intensitate mare, deși mai frecvente ca în trecut, sunt de durată mai scurtă și de obicei pot fi limitate sau stopate cu instrumentele de autoritate de care se dispune în prezent;
- Perspective economice mai degrabă îngrijorătoare, cu multe deficite structurale acumulate în timp. Economiștii vorbesc insistent de o perspectivă economică globală mai degrabă mohorâtă pentru 2-3 ani de acum înainte, alimentată de încetinirea creșterii economice a Chinei, datoriile publice uriașe, revenirea inflației, îmbătrânirea populației în țările dezvoltate și iminența unui „război comercial și al tarifelor” vamale declanșat de administrația Trump II, pentru a reduce deficitul comercial astronomic al SUA în relațiile cu China și UE;
- Forța distructivă a rețelelor sociale, tot mai ușor de manipulat de către actori interesați de propagarea discursului urii, revizionismului și atitudinii contestatare;
- Impactul dual (pozitiv și negativ) al noilor tehnologii, în special al inteligenței artificiale, insuficient reglementată;
- Redefiniri impredictibile ale relațiilor între marile puteri (SUA, UE, China, Japonia, India, Rusia), determinate de schimbarea bruscă a condițiilor mediului internațional ce afectează direct interesele de stat și reconfigurează posturile;
- Încercarea UE de recâștigare a nivelului de competitivitate și relevanță globală, în continuarea Raportului Draghi din toamna lui 2024;
- Periferia devine noul centru al scenei. Creșterea presiunii politice, mizelor dar și oportunităților în zonele de periferie geopolitică din Europa (de Est), Asia-Pacific (Taiwan, Peninsula Coreeană, Asia Centrală, Asia de Sud-Est), Orientul Mijlociu (Siria, teritoriile palestiniene), America Centrală (vezi chestiunea Canalului Panama, impactul revenirii lui Donald Trump asupra Mexicului sau țărilor de migrație etc.), unde pot avea loc transformări mari și izbucniri violente.
Și pentru că am obișnuit cititorii grupajului anual al ICDE de prognoze, tendințe și perspective să oferim o viziune structurată pe puncte, iată, într-o versiune foarte succintă, la ce ne-am putea aștepta sau ce teme ar trebui să urmărim cu atenție în următoarele 12 luni:
Citește integral articolul „Puneți-vă centurile!” …Asta n-a fost tot. Vine 2024+1 scris de Valentin Naumescu pe Centrul Politic.