În timp ce noi discutam aprins, de ani buni, dacă și când sau cum ar putea începe, am început să observăm, ca atunci când ceața se ridică încet de pe culmi, că al Treilea Război Mondial se apropie, de fapt, de final. Sau, mai corect spus, se apropie de punctul lui culminant, în care va avea loc confruntarea decisivă și vom desluși cine a câștigat și cine a pierdut. Vom înțelege totodată cine va face regulile în partea rămasă din acest secol, pentru cel puțin 2-3 generații după noi.
România vulnerabilă se află chiar pe falia geopolitică și culturală dintre cele două mari sisteme rivale, cel al libertăților și cel al dictaturilor, și, dacă nu va fi inteligentă, hotărâtă și cu viziune strategică de „oameni mari”, apărându-și locul obținut cu mare șansă în interiorul lumii occidentale acum 20 de ani, poate ușor cădea în prăpastie.
De început, al Treilea Război Mondial a început de peste 16 ani, iar de terminat, se va termina probabil la începutul noului deceniu, în anii 2030. Va fi fost, în ansamblu, un război global hibrid de 20-25 de ani, adică războiul generației noastre. De care nici măcar „nu ne-am prins”, în prima lui parte. Un alt fel de război mondial, atipic să spunem, chiar dacă etapa ultimă ar putea fi la fel cum secolul XX ni le-a arătat pe precedentele două, sau chiar mai rău. Asta încă nu știm. Dacă vrem să numărăm și Războiul Rece (1945-1989), acesta de acum ar fi al patrulea război global, dar putem rămâne la numărătoarea convențională, acceptată deocamdată de istorici. Acesta este însă cel mai dificil dintre toate, pentru că vizează nu doar raporturi de forță militară sau economică, ci și cucerirea minților oamenilor insuficient pregătiți prin otrăvurile, dezinformarea și ura pompate din laboratoarele informatice ale dictaturilor orientale în democrațiile occidentale, așa cum arată documentele recente ale NATO, UE și SUA.
Finalul în sine al acestui război pe care istoricii încă nu îl etichetează ar putea fi fierbinte (război cinetic extins) sau rece (deznodământ nesângeros dar important în planul raporturilor de putere, influență și reglementare, schimbându-ne viețile pentru totdeauna), dramatic sau insidios, „instagramabil” sau paradigmatic, brusc sau lent, gradual. S-ar putea să se încheie cu o descătușare infernală de bombe, undeva în Asia, sau s-ar putea ca, așa cum nu am sesizat începutul lui, să nu realizăm cu precizie nici momentul în care se va încheia, la fel de insidios cum a început.
În secolul XX, unele imperii au pierdut bătălii interne sau externe și s-au prăbușit brusc (Imperiul Chinez în 1911, Al Doilea Reich și Austro-Ungaria în 1918, Imperiul Țarist în 1917, Imperiul Otoman în 1922, URSS în 1991), altele s-au adaptat și s-au transformat treptat în democrații liberale depline, fără să fi cunoscut înfrângeri în războaie mondiale (Marea Britanie și Franța) iar Germania/Al Treilea Reich și Japonia militaristă au combinat cele două procese, adică o înfrângere tragică în 1945 și o democratizare ulterioară de succes. Nu știm cum se va încheia actualul război global. Nu știm dacă vom vedea, simbolic, ca în manualele de istorie, o mare putere înfigându-și steagul pe clădirea politică centrală din capitala puterii rivale (probabil că nu), dar ne vom da seama, la un moment dat, că s-a terminat într-un fel sau altul iar lumea se schimbă ireversibil. Ceea ce contează este că această imensă confruntare din prezent, între Occidentul democratic liberal și axa tiraniilor orientale Rusia-China-Iran-Coreea de Nord, este în plină desfășurare și se apropie de actul final. Vor exista consecințe importante pentru învinși, așa cum a fost întotdeauna în istorie.
Marea revelație este a înțelege acum, în sfârșit, că al treilea război global a început demult, în 2008, odată cu invadarea-test a Georgiei de către Rusia lui Putin, după Summit-ul NATO de la București. Vestul nu a avut atunci aproape nicio reacție, așa cum nu a avut nici în 2014, la anexarea Crimeii. Președintele Biden a recunoscut recent această mare greșeală a administrației Obama.[i]
În cartea pe care am publicat-o la Brill acum doi ani, l-am numit, în premieră, „Războiul lui Putin împotriva Occidentului”,[ii] o formulă preluată ulterior de mai mulți autori din vestul[iii] sau estul Europei.[iv] Războiul Rusia-Ucraina, început în 2014, este o expresie aparent regională, de frontieră geopolitică, a acestui mare război al sistemelor autoritare orientale împotriva sistemelor liberale occidentale.
China nu ar fi declanșat acum acest război mondial, fiind în creștere puternică pe plan global și beneficiind din plin de avantajele globalizării economice și tehnologice, având un plus de „răbdare strategică” la scara istoriei și mult mai mult timp la dispoziție decât Rusia aflată deja în declin. Dar Putin, văzând că pierde definitiv și Ucraina (ultima mare posesiune imperială a Moscovei), a apăsat pe trăgaci iar „prietenul drag” Xi Jinping nu a avut ce face și, cu jumătate de gură, a acceptat intrarea în războiul global împotriva lumii occidentale, pe care probabil l-ar fi gândit altfel, pe termen lung, dincolo de 2030.
Pentru Rusia lui Putin, probabil că a fost prea târziu, în timp ce pentru China lui Xi a fost prea devreme. Dacă SUA se vor redresa ca primă mare putere globală în mandatul Trump II și, împreună cu UE, Marea Britanie, Japonia, Israel și Australia vor respinge până la urmă ofensiva axei dictaturilor orientale Rusia-China-Iran-Coreea de Nord, cu siguranță China va pune eșecul istoric al ofensivei revizioniste pe seama greșelii și precipitării lui Putin.
A fost și este un război hibrid, care combină mijloace militare cu mijloace non-militare, printre care se regăsesc sabotajele, instrumentele de dezinformare, manipulare și atac insidios prin rețelele sociale, instrumentele economice(bazate în principal pe expansiunea gigantică a Chinei la nivel global), instrumentele tehnologice (AI, comunicare și supraveghere, spionaj industrial, spațiul cosmic, nanotehnologii), instrumentele ideologice (cultivarea urii anti-sistem a „idioților utili” ai Rusiei și Chinei din democrațiile occidentale), instrumente politico-diplomatice (BRICS+) și încercările de solidarizare a Sudului Global împotriva Occidentului etc.
Realizăm acum, după mai mult de 16 ani, cât de naiv a fost Vestul, tolerând cu pasivitate revizionismul extern și intern în etapele lui inițiale. Agresorii evidenți au rămas nepedepsiți și au prins din ce în ce mai mult curaj, organizându-se pentru atacuri tot mai sofisticate și mai dure. Relaxarea regulilor și toleranța la intoleranță a fost o mare greșeală a progresismului occidental. La ura și intoleranța revizioniștilor, trebuia răspuns ferm, prin forță, cu intoleranță. Extremiștilor din interior trebuia să li se răspundă de la început prin excludere de pe scena politică (legislație există, suficientă), iar agresorilor externi trebuia să li se răspundă prin forță militară (capacități există, suficiente) în stadiile incipiente. Israelul este, de exemplu, o democrație care s-a apărat ferm împotriva agresorilor care l-au atacat.
Acum este deja târziu. Asaltul extern și intern asupra democrațiilor liberale a atins un nivel de la care nu mai poate da înapoi de la sine. Am ajuns în acel crucial point of no return. Ca în orice război, am trecut de la forța dreptului la dreptul forței. Fie SUA și Vestul își vor apăra prin forță și salva lumea pe care au creat-o (prin diferite tipuri de măsuri de impunere a regulilor), dovedindu-se mai puternici și respingând asaltul revizionist, fie dictaturile orientale vor reuși să demoleze supremația americană și occidentală, dând naștere acelui model ipocrit al „ordinii juste, multipolare”.[v] Acest model înseamnă, în traducere din rusă, o lume fără reguli internaționale cu caracter universal, fără obligații și constrângeri pentru dictatori, discreționară, în care regimurile autoritare vor face ce vor în spațiul lor de influență, supunând indivizi fără apărare și popoare mai mici, și în care se vor restrânge treptat drepturile și libertățile specifice ordinii liberale, apoi bunăstarea individuală.
Citește integral articolul Al Treilea Război Mondial se apropie de sfârșit. Ce poate urma dacă Vestul pierde capacitatea de a reglementa lumea. România vulnerabilă scris de Valentin Naumescu pe Centrul Politic
***
[i] https://www.newsweek.com/biden-like-trump-blames-obama-losing-crimea-putin-book-reveals-1966129.
[ii] https://brill.com/display/title/63315.
[iii] https://theconversation.com/the-west-is-already-at-war-with-russia-and-large-scale-conflict-may-not-be-far-off-244977.
[iv] https://kyivindependent.com/opinion-its-time-to-admit-the-west-is-already-at-war-with-russia/.