În timp ce liderul-șef al PSD pregătește o moțiune de cenzură, fără să explice clar ce are de gând să facă în cazul când aceasta ar reuși să treacă, un lideraș mai mic, domnul Vasile Dîncu, declară într-un interviu recent că nu exclude „o guvernare cu PNL, în viitor”.
Știți cum vine asta? Dărâmăm guvernul format în jurul PNL, pe care îl acuzăm că nu se pricepe să guverneze, iar, dacă reușim, ne rugăm de PNL să vină la guvernare împreună cu noi, întrucât se pricepe.
Domnul Dîncu nu este un oricine. Pentru mulți social-democrați el este înțeleptul partidului, omul care, cu gândirea sa profundă, completează șvaițerul din materia cenușie a altor lideri de seamă. Ciolacu, Stănescu, Firea, Grindeanu și câți or mai fi pe acolo. Toți sunt zmei în partidul lor, dar niciunul nu îndrăznește nici măcar să râvnească la o pălărie așa mare, precum guvernarea,
Nu mi se pare întâmplător faptul că înțeleptul partidului face calcule cu privire la viitorul guvernării tocmai acum, când se pregătește moțiunea de cenzură.
Emoția este mare și ar fi un dezastru pentru moralul PSD cazul – foarte probabil – ca moțiunea să pice la vot. Dar ar fi o catastrofă și mai mare ca moțiunea să treacă, întrucât domnul Ciolacu nu dă semne că ar avea în minte un nume de premier cu șanse la Cotroceni.
Varianta virusologului Rafila a mai fost ignorată o dată de președintele Iohannis. N-ar fi jenant pentru respectatul expert, obișnuit în viață numai cu bile albe, să se vadă respins pentru a doua oară?
În opinia mea, profesorul Alexandru Rafila, pentru care nutresc toată stima, nu se va înghesui să înhațe o carte necâștigătoare.
S-ar putea să fi lăsat deja de înțeles că nu este interesat în această aventură, întrucât domnul Ciolacu începe să-și nuanțeze discursul, atunci când se referă la domnul Rafila, perla coroanei PSD:
„În acest moment este o decizie în interiorul PSD, că domnul Alexandru Rafila este propunerea noastră de prim-ministru. Până la altă decizie, acesta este”.
Acesta este, dar neputând face alte propuneri, liderul PSD devoalează încă o dată un adevăr crud:
Cel mai numeros partid din țară (600.000 de membri) – de aproape două ori cât populația Islandei – este o oaste numeroasă, formată numai din soldați și fără niciun general. De vreun mareșal, nici poveste.
În aceste codiții, este foarte complicat pentru domnul Ciolacu să le explice „colegilor” pentru ce lansează moțiunea de cenzură, când nu există nicio șansă ca aceasta să schimbe ceva, indiferent de reușita sau nereușita ei.
Și, atunci, vine domnul Dîncu de la Cluj și lansează fumigena guvernării cu PNL.
Pe de o parte, le dă speranțe pesediștilor rămași cu buzele umflate după pierderea ciolanului, pe de altă parte, le sugerează celor din alianță că n-ar fi totul pierdut pentru ei, dacă-și trădează colegii și votează moțiunea, așa cum tot explică Ciolacu că „negociază de la om la om”.
Se pare însă că eminența cenușie a partidului nu este susținut nici în propria ogradă. Căci declarația despre guvernarea cu PNL a primit o replică tăioasă din partea liderului suprem: „Decizia PSD este foarte clară. Nu facem guvern cu PNL. Sub nici o formă…” – a declarat ritos domnul Ciolacu.
Și mai ferm s-a pronunțat însă PNL: „Niciodată cu mine la guvernare şi la preşedinţia PNL nu vom avea o guvernare cu PSD” – a explicat premierul Florin Cîțu, anticipând și eventualitatea când congresul partidului l-ar alege președinte al formațiunii.
Ludovic Orban exclude de multă vreme orice colaborare cu PSD, iar senatorul Alina Gorghiu – fost președinte al partidului – se poziționează, la rândul său, la fel de hotărât: „Am citit o declaraţie a domnului Vasile Dîncu şi cred că e necesară o clarificare: excludem orice colaborare la guvernare cu PSD”.
Și completează, nu numai răspicat, dar și elegant: „Premierul Cîţu a prezentat proiectul politic PNL-2024 care prevede o continuitate a guvernării de dreapta, pe baza valorilor liberale, FĂRĂ PSD, pentru următorii 8 ani”.
La asemenea replici îmi vine să cred că nici Vasile Dîncu nu este deloc convins de viabilitatea proiectelor sale cu privire la o guvernare în formula PSD-PNL, chiar și într-un viitor mai îndepărtat. Ar fi un fel de USL, trecut pe la reanimare.
Dar atunci pentru ce a intervenit eminența cenușie a partidului, făcând atâtea valuri? Pentru ce s-a obosit să facă declarații incendiare?
N-aș crede că a vrut să prefigureze în vreun fel viitorul. Mai curând, îmi vine să dau crezare unor comentatori, conform cărora declarațiile clujanului au la bază încercarea domniei sale de a influența alegerile interne ale concurenților de pe scena politică: PNL și – poate - USR-PLUS.
Aș bănui că abilul domn Dîncu și-a construit o schemă, aș zice diabolică, prin care să inducă în liberali preferințe pentru acel candidat în alegerile PNL, care s-ar poziționa mai aproape de interesele PSD.
Așa au procedat liderii pesediști când i-au atras pe liberali în aventura struțocămilei USL, tot așa au uneltit din umbră, ca să-l atragă pe Tăriceanu în sfera intereselor lor și să scindeze partidul liberal, prin înființarea ALDE.
Pe drept cuvânt, senatorul liberal Daniel Fenechiu apreciază că „previziunile lui Dîncu rămân niște iluzii exprimate într-un moment în care ne pregătim de congres și declarațiile sunt bețe băgate prin gard”.
Aprecierea este corectă, metafora mi se pare superbă, dar fondul problemei nu se oprește la declarația lui Dîncu sau poziționarea lui Ciolacu. Niciodată, în ultimele trei decenii, social-democraților nu le-au lipsit personalitățile notorii și afirmate în viața societății, precum în ultimii ani. Ponta, Dragnea, Dăncilă, Ciolacu n-au fost altceva decât salturi din lac, în puț, cu rezultate care s-au văzut.
Proiectata moțiune de cenzură riscă să demonstreze jenant că, în cel mai numeros partid din România, cu 600.000 de membri, nu poți promova nici măcar unul pentru o înaltă funcție în stat.
Nu-i mare lucru să observi că singura motivație pentru anunțata moțiune de cenzură rămâne numai binecunoscutul principiu al carieristului de profesie: „plecați voi, ca să venim noi”.
Citeşte şi:
