China şi Rusia doresc o lume în care forţa să fie folosită pentru a rezolva problemele, a avertizat săptămâna trecută secretarul american al Apărării, Lloyd Austin.
Este o mare diferență între a folosi forța pentru a face dreptate și a folosi forța pentru a-ți rezolva problemele, fie ele juste sau nu. A face dreptate la nivel mondial este o necesitate, dar problema este tocmai definirea corectă a acestei dreptăți. Se poate da mai curând definiția nedreptății, ca fiind orice încălcare a dreptului internațional.
Entitatea care ar trebui să consfințească nedreptățile ar trebui să fie ONU, dar ONU, prin al său Consiliu de Securitate, este total ineficient. În Consiliul de Securitate se votează politic, nu juridic. Acolo China și Rusia au drept de veto și se folosesc de el în funcție nu de ce este corect, ci în funcție de interesele proprii.
Dacă s-ar încerca reformarea ONU și am avea un Consiliu de Securitate în care dreptul de veto să nu existe, în mod cert China și Rusia nu l-ar recunoaște, l-ar boicota și am fi cam în aceeași situație. Poate că dacă s-ar respecta în mod obligatoriu rezoluțiile Adunării Generale, fără ca ele să poată fi blocate de Consiliul de Securitate, am sta un pic mai bine.
Nu văd însă posibilitatea ca în viitorul apropiat ONU să ajungă o organizație care să impună dreptul internațional în mod just. În niciun caz ONU nu va fi o organizație care să folosească forța pentru rezolvarea nedreptăților internaționale.
De aceea, SUA și-au asumat rolul de jandarm mondial, pentru că sunt principalul promotor al dreptului internațional și al drepturilor omului. Partea proastă este că nici SUA nu se abțin să nu amestece interesele grupurilor de putere capitaliste interne în situație și atunci acțiunile americanilor pot fi acuzate de partizanat economic, politic, chiar dacă în principiu sunt corecte. Dar altceva mai bun nu avem și ca atare deocamdată trebuie să susținem acțiunile SUA.
SUA au probleme în a promova și apăra dreptul internațional, se vede asta în atacul Rusiei asupra capacităților energetice ale Ucrainei acum, în prag de iarnă. Rusia sfidează principiul fundamental al imunității non-combatantului, atacând infrastructura energetică a Ucrainei. Rusia atacă populația civilă distrugând intenționat sistemul electric, pe cel de termoficare, pe cel de alimentare cu apă. Cum combat SUA această nedreptate? Refuzând să trimită Ucrainei sisteme de apărare antiaeriană moderne sau rachete Hymars cu rază lungă de acțiune?
Până la urmă, dacă Rusia sau China nu respectă principiile dreptului internațional decât atunci când le convin, și America, chiar dacă se declară apărătoarea lor, le respectă după cum are interes. Și atunci, cine să mai creadă în rolul absolut de judecător al Americii?
Este evident că SUA nu pot impune respectarea dreptului internațional cu forța peste tot în lume și împotriva oricui, iar asta este interpretat de majoritatea autocrațiilor ca slăbiciune. Se vorbește despre incapacitatea Americii de a-și impune politica la nivel mondial. Din cauza imixtiunii capitalului în politica externă, apărarea drepturilor omului și susținerea principiului dreptului internațional sunt pentru lumea iliberală prilej de contestare a acțiunilor SUA. Și toată lumea autocrată privește spre China. Iar lumea liberă nu are de ales, trebuie să accepte mârâind supremația SUA pentru că ea îi garantează securitatea.
Deocamdată China nu are nici forța militară și nici puterea economică de a se opune SUA. La întrunirea din Bali, Xi Jinping tocmai asta a spus, subliniind că China nu se va substitui SUA. Deocamdată sau cel puțin nu în chestiunea Rusiei, nu în problema invaziei Ucrainei. În mod cert însă China a negustorit această poziție, obținând de la Biden recunoașterea statutului de a doua putere mondială și continuarea relațiilor sale economice cu SUA în același mod ca până acum.
În această paradigmă, jandarmul mondial va trebui să negocieze cu China în viitor într-o mulțime de probleme ce vor include și impunerea sau nu a dreptului internațional. Concesia făcută Chinei va scădea puterea internațională a SUA și va oferi mai multă libertate de mișcare Chinei autoritariste. Mergând pe acest drum, este posibil ca la un moment dat SUA să renunțe la principiile sale privind Taiwanul și China să obțină reunificarea, fără să tragă un foc de armă.
China nu a ajutat Rusia nu din dorința de a respecta dreptul Ucrainei la autodeterminare sau pe cel al SUA de a impune Rusiei respectarea principiilor dreptului internațional. Nu, China și-a văzut de propriul interes, acela de a transforma Rusia într-un vasal cu resurse și de a știrbi puterea mondială a SUA.
Dacă lucrurile vor merge în această direcție, și nu se văd semne ale vreunui reviriment, ale vreunei schimbări în bine, pe termen mediu, SUA se vor vedea obligate să lupte la baionetă pentru principiile pe care le promovează. În acest sens, ar fi obligatoriu ca Europa să contracareze militar puterea Rusiei, ca să elibereze SUA de povara asta.
Dar, privind la contorsiunile franceze, germane sau olandeze pe subiect, o atare întreprindere nu pare că se va petrece. Iar dacă nu se va întâmpla, nu SUA vor fi vinovate de deteriorarea climatului politic mondial, ci nucleul dur european, miopul tandem Germania-Franța. De aceea, ar fi nevoie în UE de o contrapondere serioasă la acest tandem din partea unei Europe de Est conștientă de pericolul amenințării ruse.
În acest sens, o Europă de Est puternic înarmată și ridicată economic aproape la nivelul Vestului va fi garanția că SUA se vor putea concentra pe lupta cu China autoritaristă.
Ca și concluzie, înfrângerea Rusiei, primirea Ucrainei în UE, îndepărtarea lui Lukașenko de la putere în Belarus, înarmarea Europei de Est și investiții americane puternice în zonă sunt acțiuni care pot elibera SUA de balastul rus și-i pot asigura pe termen mediu supremația în relația cu China.
Lucru ce va fi benefic pentru noi, dacă vom înțelege că asta ne costă și dacă vom avea tăria de a ne asuma costurile.