De ce nu sunt tratați ca atare? Din mai multe cauze, haideți să le inventariem.
Principala problemă a democrației noastre mi se pare faptul că nu există un mecanism de control care să definească clar ce este penal și ce nu în activitatea unui politician.
De obicei, se vorbește despre sancționarea politicienilor ,,prin mersul la urne” sau prin votul parlamentar. Când un politician își îndeplinește atributele funcției publice cu rea credință, sancțiunea ar trebui să fie imediată, nu amânată până la viitoarele alegeri.
Pentru simplul motiv că politicianul ăla, chiar ales, primește salariu ca orice funcționar public și chiar este funcționar public.
De exemplu, nominalizarea domnilor Cioloș și Ciucă cred că au fost făcute cu rea credință de către președinte, iar mandatul dat de Florin Cîțu generalului Ciucă a fost restrictiv, deci anticonstituțional. Și în loc să avem parte de ce ar trebui, adică de pedepsirea unui abuz în serviciu, avem parte de același spectacol ilegal ca și până acum.
Avem sute de morți zilnic, pentru că pandemia a luat pe nepregătite un funcționar public care se cheamă prim-ministru.
Toată lumea e de acord că Florin Cîțu e principalul vinovat pentru felul dezastruos în care a gestionat venirea pandemiei. Ceea ce a făcut acesta, respectiv implicarea în congresul PNL prin renunțarea la exercitarea atribuțiilor de serviciu – că doar este funcționar public, nimic mai mult – se încadrează cel puțin la capitolul neglijență în exercitarea autorității. În va plăti cineva penal pentru faptele astea?
O altă problemă a democrației este că acceptă ca politicienii care sunt în serviciu public să aibă și alte funcții prin partide. Aleșii da, ceilalți care muncesc la stat nu.
Nu mi se pare normal ca ăla care e prim-ministru să fie și șef de partid, pentru că nu-și poate rezolva problemele funcției publice antamat fiind de cerințele celeilalte funcții, din partid.
Cum poate domnul Vîlceanu să fie și ministru de Finanțe și secretar PNL în același timp? Păi nu e clar că fituiește una din funcții? Păi nu e clar că de fituit o fituiește pe cea publică?
Corect ar fi ca lucrurile să fie separate, ca apele să fie despărțite: cât ești funcționar public, nu mai poți să fii altceva, ești suspendat din funcțiile din partid și gata.
O a treia problemă a democrației autohtone sunt pârlitele de ordonanțe de urgență.
Lumea ministerială nu mai poate lucra cu legea, nu mai are răbdare să facă proiecte de lege, să le negocieze, să le treacă prin Parlament.
Uite ce face gașca lui Arafat cu pandemia, dă ordine haotice care se dovedesc nelegale, le dă azi pentru ieri, nu are aplecare să analizeze și să propună texte de lege azi pentru poimâine.
Uite ce face Guvernul Cîțu, cică e blocat pentru că nu mai poate emite OUG sau proiecte de lege. Păi partidul galben al cui este, stimabile, al lui Ciolacu?
În loc să stea pe margine mâncând semințe și privind ca curcile-n lemne la spectacolul deplorabil al minciunei ăsteia cu guvernele marionetă, parlamentarii galbeni mai bine s-ar apuca să facă ce trebuie, adică legi sănătoase privind vaccinarea sau certificatul verde.
Politicienii sunt scăpați de sub controlul public, pentru că nu există nimic care să le controleze activitatea. Cine să facă o lege pentru starea de urgență care să oblige Guvernul să umple farmaciile cu medicamente antivirale, iar Parlamentul să lucreze și duminica să dea legile trebuincioase?
Președintele ar trebui să aibă dreptul în situații excepționale să ia măsuri excepționale, să destituie prim-ministrul, să trimită Parlamentul înapoi la alegători. N-are importanță că aici îl avem pe președintele Iohannis, care sigur nu va face așa ceva, e vorba despre un principiu care ar trebui promovat.
Problema democrației noastre este că am partajat puterea executivă și am împărțit-o și președintelui, și prim-ministrului, născând posibilitatea ca fiecare să facă ce vrea cu partea lui de putere.
Cred că o republică prezidențială ar fi o soluție mai bună decât brambureala asta, am ales un președinte, să-și pună el miniștrii și prim-miniștrii și să răspundă, iar Parlamentul să nu-și mai piardă vremea cu probleme neprincipiale de genul cine va ajunge să guverneze, ci să facă texte de legi, că aia e treaba lui.
Brambureala asta trebuie cumva să înceteze, pur și simplu, nu mai este suportabilă.
Politicienii trebuie asimilați prin lege funcționarilor publici, ca să li se interzică jocurile politicianiste sub imperiul penalului. Pentru că, dacă lucrurile erau clare, Cîțu nu se băga în alegerile din PNL, că n-avea voie și era acum trimis la munca de jos, pentru ce n-a făcut privind pandemia.
În loc de asta stăm și ne uităm ca berbecii cum mermelește guvernarea și minte Parlamentul, de parcă aceste instituții ar fi vreo bancă cărora poate să le mai fure niște bani, pardon, niște putere.
Iar cel ce trebuie să-l pună la punct se blochează mental, pentru că are dumnealui niște probleme cu numirile procurorilor. Că pe asta chiar n-am înțeles-o: ce treabă are președintele cu numirile procurorilor, dacă justiția este putere separată în stat?