- Director SRI: Este o cutumă greșită la noi, ca persoanele ce dețin funcții de putere să nu plece din ele decât în ultima clipă.
- În ciuda cuvintelor frumoase, a decorațiilor și preamăririi realizărilor SRI, România e într-o adevărată criză în domeniul informațiilor.
- N-a existat temă lansată de agenții de influență ai Rusiei, care activează nestingheriți pe teritoriul țării, fără ca autoritățile de la București să nu fie luate prin surprindere.
- Marina Tauber, reprezentanta politicii Kremlinului în Republica Moldova, atacă regimul democratic de la Chișinău, fiind prezentă într-o emisiune TV la București, în timp ce reprezentanții executivului încercau să prevină o lovitură de stat planificată de agenții FSB.
- Cu toate reformele care au fost făcute, SRI nu a scăpat de cultura organizațională a fostei Securități.
În prima parte a zilei de luni, Alexandra, editorul coordonator al site-ului Spotmedia.ro, a postat pe grupul de WhatsApp al redacției următoarea întrebare: „Știe cineva de ce organizează Eduard Hellvig o conferință de presă?”
Anunțul evenimentului apăruse pe fluxul agențiilor de știri, iar în redacții, editorii și reporterii își puneau întrebări despre ce s-a întâmplat pentru că, în foarte rare cazuri, directorul SRI comunică direct cu opinia publică, în general, doar atunci când se întâmplă ceva.
Alexandrei nu i-a răspuns nimeni. Era un mister total în legătură cu ce se întâmpla în SRI.
După cum bine știe toată lumea, Eduard Hellvig, după un mandat de 8 ani și patru luni, a anunțat luni, 3 iulie, că demisionează.
Deși de 500 de zile, la granița de nord-est a României se desfășoară un război intens, iar crizele de securitate se succed una după alta, nu părea, totuși, că ne aflam într-una atât de importantă încât era nevoie ca directorul SRI să demisioneze.
Argumentele prezentate de Eduard Hellvig în scrisoarea adresată opiniei publice par logice și credibile, într-o mare parte, dar în spatele cuvintelor, mai ales în această zonă sensibilă ce ține de apărarea unei națiuni într-un context geo-politic violent, se mai ascunde ceva.
Criza serviciilor secrete din România
„Este o cutumă greșită la noi, ca persoanele ce dețin funcții de putere să nu plece din ele decât în ultima clipă, eventual forțați”, a scris directorul SRI în mesajul în care își anunță demisia.
„Majoritatea celor care dețin puterea nu renunță la ea când își îndeplinesc obiectivele, din diverse motive. Eu, personal, cred că este nevoie de un astfel de pas. Este în primul rând un gest de sănătate democratică, pe care l-am argumentat fără echivoc încă din primul an de mandat. Este sănătos pentru democrație, pentru echilibrul puterilor în stat, ca un director de serviciu de informații să aibă un mandat limitat în timp”.
Toate cele de mai sus sunt adevărate, dar ceva nu se leagă. De ce s-a întâmplat totul brusc dacă în spate e o anumită strategie de a proteja și sprijini sistemul democratic de la noi?
Analizând cuvintele directorului SRI, deducem că o singură persoană a știut de această decizie cu „săptămâni” înainte de a fi comunicată, e vorba de șeful lui Eduard Hellvig, președintele Klaus Iohannis, cu care s-a sfătuit.
În ciuda cuvintelor frumoase, a decorațiilor și promovării realizărilor SRI, România e într-o adevărată criză în domeniul informațiilor.
În opinia mea, plecarea lui Eduard Hellvig e un sacrificiu ritualic pentru salvarea unei instituții aflate în derivă.
România a căzut în toate capcanele întinse de Kremlin
SRI a fost învins în toate confruntările războiului hibrid purtat de Rusia pe teritoriul țării noastre.
A doua forță politică de la această oră, e vorba de partidul extremist AUR, e condusă de un deputat care a avut contacte cu agenți ai FSB pe teritoriul Ucrainei.
România a căzut în toate capcanele întinse de Kremlin, de la legea minorităților din Ucraina, trecând prin canalul Bâstroe și criza cerealelor, n-a existat temă lansată de agenții de influență ai Rusiei, care activează nestingheriți pe teritoriul țării, fără ca autoritățile de la București să nu fie luate prin surprindere sau chiar să accelereze mesajele toxice ale Kremlinului.
De exemplu, urmăriți haoticele declarații ale lui Vasile Dâncu, un lider politic, care a deținut poziția de ministru al Apărării, în ce privește războiul din Ucraina.
De asemenea, cazul ministrului Transporturilor Sorin Grindeanu e unul clasic în care un oficial „e păcălit” și pune pe agenda publică o invenție cum a fost Canalul Bâstroe, care a tensionat brusc relațiile dintre România și Ucraina.
La oră de maximă audiență, pe cel mai vizionat post de știri din România, Marina Tauber, reprezentanta politicii Kremlinului în Republica Moldova, atacă regimul democratic de la Chișinău în timp ce reprezentanții acestuia încercau să prevină o lovitură de stat planificată de agenții FSB.
Instituția condusă de Eduard Hellvig a fost depășită și umilită în ultimele 500 de zile cum n-a fost niciodată și, în opinia mea, Iohannis a schimbat directorul pentru a da un semn aliaților că instituția își va reveni.
SRI, o formă fără fond
Cu toate reformele care au fost făcute, SRI nu a scăpat de cultura organizațională a fostei Securități.
Chiar din prezentarea făcută de Eduard Hellvig înțelegem că transformarea e, în principal, una jurisdicțională, dar în niciun caz una mai profundă ce are legătură cu felul în care sunt pregătiți și acționează oamenii, în puterea de analiză a evenimentelor interne și internaționale și modul în care se iau deciziile.
Discutând cu tot mai mulți experți și specialiști din zona de apărare pentru documentarea articolelor legate de războiul din Ucraina, am ajuns la concluzia că secretomania în legătură cu ajutorul pe care-l dăm țării vecine e cauzată de incapacitatea agențiilor noastre de informații de a face distincția între informațiile sensibile, ce trebuie protejate, și cele ce pot fi făcute publice, fiind chiar necesare pentru a crea un profil puternic României, de țară care poate oferi și exporta securitate în regiune.
Dacă privim cu atenție evoluția, pe plan internațional și regional, a țării noastre de când a început războiul din Ucraina, putem spune că face tot ceea ce trebuie ca membru NATO, dar cu pierderi teribile de oameni și resurse în ce privește confruntarea din spatele ușilor închise.
Prea puțin, prea târziu
În data de 8 iunie, România a cerut Ambasadei Rusiei de la București să-și reducă personalul cu 40 de persoane, iar în data de 1 iulie, un avion special i-a transportat pe aceștia de la București la Moscova, un gest al autorităților noastre remarcat de ucraineni și prezentat de mass-media internațională.
Dar în spatele aplaudatului gest se ascunde un adevăr dur pentru SRI. A fost nevoie de un an și patru luni pentru ca România să facă, de exemplu, ce a făcut Polonia încă din luna martie 2022, la două săptămâni de la declanșarea invaziei, când a expulzat 45 de diplomați ruși, suspectați că erau agenți ai serviciilor de informații ruse.
Iar în martie 2023, a trimis acasă alți 45.
România a mai făcut, de la începutul crizei, expulzări de „diplomați ruși”, dar în număr mic, punctuale, fiind una dintre țările în care agenții Kremlinului au fost cel mai puțin deranjați, poate doar Austria și Ungaria să fi făcut mai puțin.
În opinia mea, demiterea de către Iohannis a directorului Hellvig e un gest politic, făcut pentru a recâștiga încrederea statelor partenere, exasperate de eșecurile serviciilor de informații de la București.
Românii n-au încredere în spioni
O confruntare de asemenea proporții, protejarea unui sistem democratic, a libertăților și drepturilor individuale, nu se realizează doar cu bune intenții.
E nevoie de capacitate de a analiza evenimentele, de a prevedea anumite situații și de a acționa, ceea ce, poate, s-a întâmplat în multe situații, dar numărul prea mare de eșecuri arată că există probleme structurale majore.
În ce privește o eventuală carieră politică, pentru Eduard Hellvig va fi greu să ajungă într-o poziție de lider al unei formațiuni politice importante sau să candideze la președinție.
Cetățenii români privesc cu suspiciune serviciile de informații din cauza abuzurilor făcute de-a lungul vremii, a corupției și a implicării acestora în viața socială, economică și politică.
Mulți români consideră că agențiile de informații modelează încă, într-o mare măsură, peisajul politic, mass-media și afacerile, fiindu-le greu să aibă încredere într-un fost director SRI, oricare ar fi acela.