A enervat vicepreşedintele ANRE potrivit căruia, în privința energiei, de la 1 aprilie românii ”primesc pește”, dar din 2023 vor fi nevoiți ”să învețe să pescuiască”.
Pe de-o parte, enervarea este explicabilă, având în vedere activitatea deficitară a ANRE, salariile fabuloase ale celor care lucrează acolo, dar și starea vecină cu nevroza a momentului din cauza crizelor suprapuse.
Pe fond însă, afirmația e corectă și trebuie luată cât se poate de serios. Suntem la finalul unei epoci și trebuie să învățam să supraviețuim în cea nouă.
Epoca veche a însemnat cel puțin două lucruri, unul general, unul cu nefericit specific local.
Pe de-o parte, după cum spunea Dumitru Chisăliță, președintele Asociației Energia Inteligentă, la Europa FM, “este o criză mondială care pleacă de la epuizarea resurselor de energie” și reconfigurează harta mondială a resurselor de toate tipurile.
Apoi, efectele poluării nu mai sunt demult doar o temă ecologistă. Lăsând la o parte unele stridențe și exagerări, fără cine știe ce pregătire de specialitate, este evident pentru fiecare dintre noi că se întâmplă ceva rău cu clima în locul unde trăim.
Apar des fenomene extreme pe care nu le-am avut niciodată în zonele noastre, iar anotimpurile s-au schimbat. Reducerea poluării, ne place sau nu, este un imperativ dincolo de ideologie.
Toate acestea impun investiții, sisteme mai sofisticate, deci inevitabile scumpiri.
Faptul că un nebun de la Kremlin a băgat gazele în razboiul lui imperial personal a provocat doar un episod acut, într-o evoluție inevitabilă.
Specificul local este prelungita dependență a consumatorului de stat. Ani de zile românii au fost învățați că statul, prin ANRE, stabilește prețul energiei, iar ei nu au nici alegere, nici bătaie de cap.
De aceea, liberalizarea, percepută ca bruscă, anul trecut, a devenit cauza tuturor relelor. Cât se poate de fals.
România s-a aliniat legislației privind liberalizarea prețului la energie încă de la intrarea în UE în 2007. În 2012, a început eliminarea treptată a tarifelor reglementate. Doar că trecerea pe piața concurențială era opțională.
Liberalizarea totală, adică dispariția prețului reglementat, ar fi trebuit să se întâmple în 2018, însă Dragnea a amânat-o, populist, ca pe un pericol de care a salvat poporul. Astfel încât liberalizarea totală a pieței de gaze naturale a avut loc începând cu data de 1 iulie 2020, iar cea a pieței de energie electrică din data de 1 ianuarie 2021.
Momentul a fost mediatizat modest, dar interesul a fost minim. Majoritatea a continuat să primească energie fără să fi incheiat un contract pe piața concurențială, fiind extrem de vulnerabilă la fluctuația pieței.
Până în vara trecută nu au simțit diferența, piața era calmă, toată lumea plătea cam la fel. După ce a început însă criza, mai ales din cauza Rusiei, dar și din cauza greșelilor statului (detalii aici) acești cei mai mulți au rămas descoperiți și au primit acele facturi șocante.
Statul a reintervenit cu, practic, o nouă reglementare a prețului care va funcționa ca un pasament pe cangrenă.
În aceste condiții, așa cum obiectivul strategic al Europei trebuie să fie încetarea dependenței energetice de Rusia, la nivel individual obiectivul strategic ar trebui să fie încetarea dependenței de stat.
Realitatea este că da, oamenii trebuie să învețe să pescuiască și pe piața energiei, trebuie să învețe cum funcționează, ce îi avantajează, să compare.
Pe site-ul ANRE există un comparator al prețurilor, și la energie electrică, și la gaz, destul de ușor de folosit și care ține cont de specificul de consum în alcătuirea ierarhiei. Și acum cine intră acolo va găsi pentru energia electrică o ofertă sub al doilea prag de plafonare, valabilă un an.
Mutarea de la un distribuitor la altul este simplă, se poate realiza în fix câteva minute de pe laptop. Dar, e drept, trebuie un pic de efort de înțelegere.
Este adevărat că unii oameni nu se pot descurca online, nu înțeleg. Dar primăriile, mai ales cele din rural, ar putea pune la dispoziție acest serviciu de îndrumare și suport pentru cetățeni.
Anul acesta de plafonare va trece și viitorul trebuie să ne găsească cu mult mai apți să ne descurcăm.
Dacă ne vom culca pe o ureche că statul tătuc a rezolvat treaba și nu avem nimic de făcut, aterizarea va fi dură. Da, politicul, mai ales PSD, are tot interesul ca electoratul captiv să fie cât mai mare, cât mai dependent, cât mai recunoscător, la vot.
De aceea, de exemplu, liberalizarea totală nu a fost pregătită printr-o campanie de informare susținută.
Apoi, e un adevăr că în România se risipește enorm. Sunt statistici care arată că românii arunca 1,3 milioane de tone de mâncare pe an. Iar mâncarea, ca produs, include și energie.
Sunt însă multe alte tipuri de risipă de energie. De la becurile care ard aiurea inclusiv în miezul zilei, la televizoarele care funcționează fără să se uite nimeni la ele, la apa lăsată să curgă continuu cât timp ne spălam pe dinți, cât timp spălăm vasele sau pentru că robinetul e stricat. Și multe altele.
Plus, desigur, cel mai important pas, spre calitatea de prosumator.
Trebuie să învățam să trăim altfel: mai chibzuiți, mai informați și, mai ales, cu adevărat stăpâni pe viețile noastre, fără a sta cu ochii după statul tătuc.