Singurul lucru pe care PSD și PNL nu și-l pot permite este să rupă candidatura comună pentru Primăria Capitalei. Și asta pentru că efectul asupra întregii construcții s-ar propaga exact ca fracturarea gheții și ar ajunge să scufunde coaliția la toate nivelurile, inclusiv guvernarea.
Deja situația este fragilă. Niciodată PSD și PNL nu s-au urât mai mult decât acum în teritoriu, îmi spunea un liberal care face campanii electorale din Duminica orbului 1990.
Dacă, la vârf, candidatura simbol se face praf, valul de furie reciprocă va deveni de nestăvilit pentru liderii de la centru.
Deci cum, necum, coaliția trebuie să inventeze până în ultima zi a depunerii dosarelor la BEC un candidat comun.
Cine să fie candidatul comun?
În primul rând, întrebarea este dacă ar exista cineva cu șansă să capteze suficient din voturile ambelor partide pentru a trece pe primul loc. În opinia mea, nu.
Cătălin Cîrstoiu a fost îngropat, rămân la această părere, nu atât de dezvăluirile de presă în sine, ci de felul în care ele au fost gestionate și de domnia sa, și de cele două partide.
Tot ce se putea face prost a fost făcut foarte prost, astfel încât în acest moment dl Cîrstoiu stă mai prost decât la intrarea în cursă. Iar mesajele constante de disociere, mai mult sau mai puțin explicite, din partea ambelor partide l-au erodat masiv.
E greu de înțeles de ce și-au asumat un candidat total neexperimentat politic, dacă aveau de gând să-l lase fără sprijin, fără echipă, fără profesioniști în spate. De cine și-au bătut joc până la urmă?
Un alt candidat independent este nu numai greu de găsit, dar nici măcar nu mai este dorit. Marcel Ciolacu a anunțat deja că “vremea independenților a apus”. O declarație care probabil că are bătaie lungă, inclusiv către prezidențiale.
Candidaturile de partid nu au nicio șansă, pe de-o parte, pentru că ar veni pe fondul unui prim eșec răsunător al candidaturii comune, pe de altă parte, din motivul de fond de la început: niciun candidat dintr-un partid nu va capta suficient din electoratul celuilalt partid, care ar migra spre alt candidat, Piedone sau Nicușor Dan (ND) după caz, sau va sta acasă.
Vedem, de altfel, că nu e cine știe ce înghesuială, cu excepția lui Robert Negoiță, care își face propriile jocuri politice, de această dată în parteneriat cu Firea și Pandele, și care este periculos de instabil pentru un asemenea salt politic.
Deci, în acest moment, în mod realist, PSD și PNL nu ar trebui să fie în căutarea câștigătorului, ci a candidatului care să încaseze înfrângerea și viitorul primar pe care să-l favorizeze astfel. Adică vor arbitra între Piedone și Nicușor Dan.
Cine să piardă?
O variantă ar fi să-l păstreze pe Cătălin Cîrstoiu pentru a nu asocia înfrângerea cu nicio siglă de partid și pentru a nu asuma eșecul alegerii. Ar lăsa electoratele celor două partide să se dividă natural spre candidații de pe primele două locuri.
Dacă vor susține un candidat comun din PNL, înseamnă că vor încerca să recupereze voturi din zona liberala pentru a nu ajunge la Nicușor Dan, în timp ce grosul voturilor PSD se vor duce spre Piedone, pe care oricum PSD își dorește să-l susțină.
Dacă va fi un candidat de la PSD, dimpotrivă, Piedone va pierde din voturile electoratului PSD, în vreme ce Nicușor Dan va capitaliza masiv voturile PNL.
Pe scurt, un candidat comun de la PNL l-ar favoriza pe Piedone, un candidat comun de la PSD l-ar favoriza pe Nicușor Dan.
Renunțarea la Cătălin Cîrstoiu ar fi un eșec în sine care ar presupune un decont politic, care pare să fi început. Nicolae Ciucă îl aruncă în curtea lui Marcel Ciolacu. Acesta nu răspunde, dar PSD împinge pe surse că dl Cîrstoiu ar fi candidatul lui Klaus Iohannis.
Extrem de interesante ieșirile publice ale celor doi foști șefi de servicii, Eduard Helvig (aici) și Silviu Predoiu (aici). Ceea ce au în comun este atacul virulent la adresa celor doi lideri ai coaliției, fiecare dintre ei având, potrivit informațiilor neoficiale, câte un protejat pe care l-ar vrea în diverse candidaturi.
Cum au ajuns să intre gata înfrânte în lupta pentru funcția de primar general al Capitalei cele mai mari partide din România, care la votul politic se situează, de altfel, pe primul loc?
Pe scurt (subiectul merită și o analiza mai amplă), pentru că liderii lor au vrut să fenteze și regulile politice, și electoratul, pentru că au vrut să vâre pe gâtul propriilor partide soluții nenaturale și imposibil de digerat.