În politică aproape nicio criză nu este letală prin doar subiectul ei. Sunt puține cele care nu pot fi depășite cu abilitate în comunicare și nervi tari. Așadar, marea problemă a dlui Cătălin Cîrstoiu, candidatul PSD-PNL la București, nu este acuzația de incompatibilitate în sine.
De fapt, nicio formațiune politică care candidează în București nu este scutită de această problemă. Cristian Popescu Piedone numai ce s-a pricopsit cu un raport ANI pentru că și-a angajat ginerele într-o instituție subordonată Primăriei Sectorului 5. Electoratul său nu pare deranjat.
Alianță Dreapta Unită are și susține în continuare o primăriță, la sectorul 1, care a pierdut deja în primă instanță la CAB un proces cu ANI, pentru că s-a numit singură, cu salariu cu tot, manager într-un proiect finanţat cu fonduri europene derulat de Primăria Sector 1. Motivarea CAB, foarte detaliată și argumentată, o puteți citi aici. Electoratul ADU nu pare deranjat.
Deci e greu să ridici piatra incompatibilității fără să fii ipocrit.
Ceea ce ucide în politică este felul în care este gestionată o criză. Și există un lung sir de cadavre politice astfel răpuse.
Iar din acest punct de vedere, probabil că dl Cîrstoiu nu a ratat nicio eroare pe care o putea face în scandalul incompatibilității.
Și ar fi fost o minune să nu le facă, atât timp cât nu are experiență politică și de comunicare publică. Dar le putea evita dacă era bine ghidat, bine antrenat. Aceasta ar fi fost treaba unui staff de campanie solid, pe care în mod evident nu îl are.
Asta se vede și din lipsa afișajului stradal, din lipsa programului pentru Capitală, din tot felul de acțiuni și poze de campanie inadecvate, din lipsa până și a unui slogan de campanie.
Candidat “momentan”
În loc să acopere rapid breșele, PNL și PSD au început delimitările. Candidat “momentan” rostit pe rând de Marcel Ciolacu și apoi de Nicolae Ciucă, combinate cu informațiile insistente pe surse despre retragerea candidatului, au ca efect ruperea picioarelor politice ale lui Cătălin Cîrstoiu.
Scena, relatată pe surse, a chestionării primarilor de sectoare și altor lideri dacă doresc să preia candidatura la București, de față cu candidatul însuși, este la limita grotescului.
Aceste poziționări transmit activului și electoratului celor două partide că dl Cîrstoiu nu are un sprijin real. Iar candidatului însuși că ar fi bine să se gândească la retragere de buna voie, din motive personale.
De remarcat că însăși paternitatea ideii acestei candidaturi este împinsă în mister. Nimeni nu și-o mai asuma.
Și după eventuala retragere?
Nu există o altă variantă viabilă de candidat comun, din multe motive pe care le-am tot detaliat de-a lungul timpului, începând cu faptul că este foarte greu de găsit unul care să aibă o cota mare de acceptare din ambele partide, la care se adaugă timpul foarte scurt care a rămas până la alegeri.
Deci cu Cătălin Cîrstoiu retras de bună voie sau continuând să candideze fără nicio susținere reală, marea coaliție se îndreaptă spre un divorț neformalizat la București, adică spre candidați informali separați.
PSD deja a anunțat pe surse susținerea pentru Piedone, dar care nu poate deveni candidat comun pentru că nu îl vor liberalii.
De ce nu îl vrea PNL nu este vreun secret. Asocierea cu Piedone ar fi ultimul cui bătut în coșciugul acestui partid care și-a pierdut identitatea și cea mai mare parte din electorat.
De ce l-ar vrea PSD? Pentru că un Piedone locomotivă la București trage după sine un întreg partid care ar putea ajunge astfel să treacă pragul nu doar la europarlamentare, ci și la parlamentare.
Deci PSD ar avea un partid balama pe care să se bazeze pentru majoritate, în care să poată aspira traseiști, și care să îi dea un spațiu de manevră indiferent de evoluția relației cu PNL și indiferent cine va câștiga prezidențialele.
Asta, desigur, dacă pot avea încredere că Dan Voiculescu se va ține de cuvânt. Să nu uităm celebrul episod al soluției imorale din 2005.
În plus, Marcel Ciolacu are nevoie de o validare electorală a deciziei de a o înlătura pe Gabriela Firea din cursă.
Divorțul de facto
Și atunci soluția cea mai probabilă ar fi că, indiferent de alegerea lui Cătălin Cîrstoiu, cele două partide să-și dirijeze electoratele, explicit sau prin lipsa unei alte variante, către alt candidat: liberalii către Nicușor Dan, iar pesediștii către Piedone.
Rămâne de văzut ce efecte ar avea așa ceva la sectoarele în care meciul se joacă: 1 și 3, pentru că 5 e deja donat.
Rămân nistre întrebări: dnii Ciolacu și Ciucă chiar au crezut inițial în soluția Cîrstoiu, dar atunci de ce l-au abandonat practic din prima clipă, sau de la început a fost menit pieirii, cel puțin din partea PSD, care să ajungă astfel să susțină candidatul pe care l-a vrut de la început?